În seara zilei de sâmbătă, 31 ianuarie, după oficierea Acatistele Învierii Domnului, ale Sfântului Isaac Sirul și ale Sfinților Mucenici Doctori fără de arginți Chir și Ioan, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, ÎPS Teodosie a rostit un cuvânt de învățătură centrat pe chemarea necontenită la viață duhovnicească, rugăciune și jertfă.
Acatistele, lumină care întărește credința
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că acatistele săvârșite în această seară aduc o lumină puternică în sufletele credincioșilor, întrucât sunt închinate sfinților mucenici și tămăduitori care se roagă necontenit pentru oameni, întărind credința și nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu.
Sfântul Isaac Sirul, chip al nevoinței și al rugăciunii
În predica sa, ierarhul a vorbit despre viața Sfântului Isaac Sirul, prezentat ca mare nevoitor și mare trăitor în Dumnezeu. Deși ales episcop al Ninivei, sfântul a ales retragerea în pustiu, chemare pe care o purta dintru început, dedicându-se nevoinței și rugăciunii neîncetate.
„Viața lui era candelă aprinsă de Dumnezeu; trăia cu Dumnezeu și aceasta era marea lui bucurie: să-L aibă pe Dumnezeu tot timpul în mintea și în inima sa”, a arătat ierarhul, subliniind că rugăciunea este cea mai mare hrană și cea mai puternică armă împotriva duhurilor răutății.
Sfinții Chir și Ioan, mărturisitori ai credinței până la capăt
Referindu-se la Sfinții Chir și Ioan, doctori tămăduitori fără de arginți, ÎPS Teodosie a arătat că aceștia au vindecat mulți bolnavi prin rugăciune și i-au învățat pe oameni cum să trăiască în Hristos, într-o vreme de prigoană, când credința păgână era apărată oficial.
Cei doi sfinți au mărturisit credința cu multă tărie și au sprijinit o femeie credincioasă și pe fiicele acesteia, încurajându-le să rabde mucenicia până la capăt, luând unii de la alții putere și întărire.
Chemare la urcușul necontenit al sufletului
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să ofere semenilor lor îndemn la credință, rugăciune, jertfă și dragoste, arătând că viața creștină este un urcuș continuu.
„Nu este nimic mai vrednic de dorit decât să urcăm mereu pe treptele urcușului duhovnicesc, prin rugăciune, prin jertfire, prin nevoință, prin postire, și să le facem pe acestea necontenit, ca să avem parte de chemarea și de dragostea lui Hristos”, a spus ierarhul.
Totodată, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să se bucure de mijlocirile sfinților și să-L aibă pe Dumnezeu pururea împreună cu ei, ca sprijin și întărire în neputințele vieții.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 31 ianuarie, după Acatistele Învierii Domnului, al Sf. Isaac Sirul si al Sf. Mc. Doctori fara de arginti Chir si Ioan, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși.
Și acatistele din seara aceasta ne aduc o lumină atât de puternică, care ne întărește credința, pentru că sunt sfinți mucenici și tămăduitori care se roagă necontenit pentru noi.
Sfântul Isaac Sirul a fost un mare nevoitor și un mare trăitor. El a fost ales episcop de Ninive, dar n-a rămas mult în această demnitate. S-a retras în pustiu, aceasta i-a fost chemarea de la început, și s-a nevoit atât de mult. El spunea că rugăciunea este cea mai mare hrană și cea mai puternică sabie împotriva duhurilor răutății.
Viața lui era candelă aprinsă de Dumnezeu; trăia cu Dumnezeu și aceasta era marea lui bucurie: că putea să-L aibă pe Dumnezeu tot timpul în mintea și în inima sa. Pentru că, dacă faci pasul către Dumnezeu și Îl ții în mintea și în inima ta, iar rugăciunea nu o stingi niciodată, ci o continui prin trezvie, atunci Dumnezeu îți este nu numai scut împotriva vrăjmașilor nevăzuți, ci Îți este și putere, și nădejde, și bucurie, și dragoste necontenită.
Sfinții Chir și Ioan, doctori tămăduitori fără de arginți, primul dintre ei fiind Chir, născut în Egipt, au venit în părțile Imperiului. Aici, cu rugăciunile lor necontenite, au început să vindece pe toți bolnavii. S-a dus vestea despre el și îi învățau pe toți cum să trăiască cu Hristos, dar era vremea prigoanelor, iar credința oficială și apărată era cea păgână.
Ioan, care fusese ostaș, l-a căutat pe Chir. Iar Chir, când primejdia de a fi prins era mare, s-a dus să se întărească în Arabia, unde a sporit mult duhovnicește. Acolo l-a găsit și Ioan, care i-a cerut să-i fie ucenic. Împreună au mărturisit pe Hristos cu multă tărie și au apărat-o și pe acea femeie credincioasă cu fiicele ei, o femeie vrednică, care avea trei fiice: de 15, 13 și 11 ani. Teodota, Teoctista și Eudoxia erau fiicele acestei femei credincioase.
Sfinții doctori fără de arginți le-au încurajat să rabde până la capăt mucenicia și iată cum luau unii de la alții putere. Așa trebuie să dorim și noi semenilor noștri: îndemn la credință, la rugăciune, la jertfă, la dragoste, la urcușul cel duhovnicesc.
Nu este nimic mai vrednic de dorit decât să urcăm mereu pe treptele urcușului duhovnicesc, prin rugăciune, prin jertfire, prin nevoință, prin postire, și să le facem pe acestea necontenit, ca să avem parte de chemarea și de dragostea lui Hristos.
Să ne bucurăm de toate mijlocirile sfinților și, fiind mereu rugători, să-L avem pe Bunul Dumnezeu împreună cu noi, purtător cu carul Său al neputințelor noastre, iar noi să ne întărim necontenit.”
