Joi, 4 decembrie, după săvârșirea Acatistei Maicii Domnului, Acatistului Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica și al Sfintei Mari Mucenițe Varvara, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură axat pe bucuria rugăciunii, puterea vieții sfinților și nădejdea pe care o dă însoțirea cu Dumnezeu în toate încercările vieții.
Bucuria sfinților – model pentru viața creștină
Ierarhul a subliniat faptul că, atunci când se citesc acatistele, credincioșii sunt chemați să intre în aceeași stare de bucurie duhovnicească trăită de sfinți încă din timpul vieții pământești:
„De câte ori citim acatistele sfinților, trebuie să intrăm în această bucurie a lor. Ei au simțit bucuria încă de pe pământ. De aceea nimic nu li s-a părut imposibil.”
Referindu-se la descurajările obișnuite ale omului contemporan, ÎPS Teodosie a spus:
„Noi zicem, uneori: «E prea greu, e prea mult». Să nu mai zicem așa, că Dumnezeu nu ne dă nici prea mult, nici prea greu. Dacă suntem singuri, atunci e prea mult și prea greu. Sfinții tot timpul au fost cu Dumnezeu, de aceea nu au cârtit și toate le-au putut cu Dumnezeu, Care îi îmbrăca în putere, cum spune și Sfântul Apostol Pavel.”
Jertfa Sfintei Mari Mucenițe Varvara
Ierarhul a amintit viața și pătimirea Sfintei Mari Mucenițe Varvara, mărturisitoare hotărâtă a dreptei credințe:
„Sfânta Muceniță Varvara, o fecioară firavă, din tată păgân, s-a rugat și L-a cunoscut pe Dumnezeu. Pentru stăruința rugăciunii ei, Dumnezeu i-a schimbat planul tatălui și a ajuns să cunoască Sfânta Treime, făcând cele trei ferestre.”
A urmat descrierea cutremurătoare a pătimirii sale:
„A fost batjocorită, răstignită, chinuită cu fier și cu foc, i-au fost tăiați sânii și, în cele din urmă, a fost ucisă cu sabia.”
Jertfa sa a fost împărtășită și de fecioara Iuliana:
„Și Iuliana, și ea credincioasă, o plângea pe Varvara și credea în Hristos și a primit și ea mucenicia.”
Despărțirea de viața pământească a sfintei nu a însemnat moarte, ci urcarea sufletului la cer:
„Tatăl său a murit lovit de fulger, dar Varvara nu a murit: și-a suit sufletul la cer și se roagă pentru noi.”
Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica – mare nevoitor al Ortodoxiei
ÎPS Teodosie a vorbit apoi despre viața Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica, ucenic al Sfântului Paisie de la Neamț și mare reorganizator al monahismului din Țara Românească:
„Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica a fost un mare trăitor. A venit de la Sibiu la București, apoi a mers la Sfântul Munte, în Moldova, și iarăși s-a întors la București, unde a fost așezat la Cernica. Mănăstirea era pustie, dar a adunat mulțime de călugări, a refăcut-o în întregime și a statornicit rânduieli de rugăciune. A fost stareț și la Căldărușani, iar și această mănăstire a fost refăcută.”
După o viață plină de osteneală, cuviosul a trecut la Domnul:
„Iată, după atâta osteneală, a plecat bucuros la Domnul. Ucenicii i-au păstrat rânduiala și testamentul, iar acum, din ceruri, se roagă pentru noi toți, cum se roagă și Maica Domnului, izbăvitoarea noastră.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 4 decembrie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Cuv Gheorghe de la Cernica si al Sf. Mari Mc. Varvara, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
De câte ori citim acatistele sfinților, trebuie să intrăm în această bucurie a lor. Ei au simțit bucuria încă de pe pământ. De aceea nimic nu li s-a părut imposibil, cum zicem noi uneori: „E prea greu, e prea mult”. Să nu mai zicem așa, că Dumnezeu nu ne dă nici prea mult, nici prea greu. Dacă suntem singuri, atunci e prea mult și prea greu. Sfinții tot timpul au fost cu Dumnezeu, de aceea nu au cârtit și toate le-au putut cu Dumnezeu, Care îi îmbrăca în putere, cum spune și Sfântul Apostol Pavel.
Sfânta Muceniță Varvara, o fecioară firavă, care era din tată păgân, dar s-a rugat și L-a cunoscut pe Dumnezeu, că a stăruit atât de mult încât Dumnezeu i-a venit în întâmpinarea rugăciunii ei și a schimbat planul tatălui său, și a ajuns să cunoască Sfânta Treime și să facă cele trei ferestre. Când a văzut tatăl său, pe care l-a înfruntat cu cuvinte înțelepte, pe care el nu le pricepea, pentru că avea și mintea și inima de piatră, iată, a scos sabia, a vrut să o omoare pe loc, dar ea a vrut să-l întoarcă.
A fugit și a intrat într-o piatră, pe care Dumnezeu a deschis-o. A căutat-o, a găsit-o, a apucat-o de cosițe și apoi a târât-o până la locul unde era casa lor. Aici a batjocorit-o, a răstignit-o, a chinuit-o cu fier, cu foc, i-a tăiat sânii. Ce dureri și ce chinuri! Și, în cele din urmă, iată, a omorât-o cu sabia.
Și o fecioară, Iuliana, și ea credincioasă, și ea o plângea pe Varvara și credea, ca și Varvara, în Hristos, și a primit și ea mucenicia.
Tatăl său a fost lovit de un fulger și a murit îndată. Dar Varvara n-a murit: și-a suit sufletul la cer și se roagă pentru noi.
Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica a fost un mare trăitor, ucenic al Sfântului Paisie de la Neamț. A coborât din Sibiu, unde era mare prigoană asupra Ortodoxiei, și a venit la București. A plecat la Sfântul Munte și s-a întors apoi în Moldova. Din Moldova iarăși a venit la București și ierarhul de atunci l-a așezat la Cernica, care fusese cândva mănăstire, dar ajunsese pustie.
Îndată a adunat, ca și în Moldova, mulțime de călugări în jurul lui și a refăcut mănăstirea în întregime și a statornicit atâtea rugăciuni și rânduieli. A fost stareț și la Căldărușani, iar și această mănăstire a fost refăcută.
Iată, după atâta osteneală, a plecat bucuros la Domnul. Ucenicii l-au plâns, dar au păstrat rânduiala și testamentul său, iar acum, din ceruri, se roagă și pentru ucenicii săi, pentru mănăstirile Cernica și Căldărușani și pentru noi toți, cum se roagă și Maica Domnului, izbăvitoarea noastră.
Să mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste daruri de rugăciune, pentru aceste bucurii sfinte și să ne întărim credința, răbdarea, nădejdea și dragostea noastră, ca să rămânem cu Dumnezeu în toată viața noastră.
Amin.”
