După Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată vineri, 24 octombrie, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură despre viața Sfântului Mare Mucenic Areta, prăznuit în această zi, alături de Sfânta Sebastiana și Sfântul Mucenic Valentin, „mărturisitori ai dreptei credințe, care și-au dat viața pentru Hristos”.
„Astăzi prăznuim un mare mucenic – Sfântul Mare Mucenic Areta – și alți doi mucenici, împreună cu o mulțime de alți mărturisitori ai credinței, între care se numără Sfânta Sebastiana și Sfântul Mucenic Valentin”, a spus ierarhul la începutul predicii sale.
„Pregătiți-vă de mucenicie, dar nu vă temeți!”
Arhiepiscopul Tomisului a relatat pe larg contextul istoric al muceniciei Sfântului Areta, care a trăit în secolul al VI-lea, în cetatea Negran din Etiopia, în timpul împăratului Iustin cel Bătrân și al stăpânitorului Elezvoi. Prigoana pornită de regele păgân Dunaan, cinstitor al idolilor, s-a abătut asupra creștinilor din acea regiune, iar Sfântul Areta, dregător al cetății, a devenit conducătorul spiritual al credincioșilor.
„Pregătiți-vă, că vine asupra noastră prigonirea acestui păgân, Dunaan, care urăște pe Hristos și urăște și pe cei ce-L iubesc pe Hristos, pe toți creștinii”, le-a spus el celor din cetate.
Deși era laic, Sfântul Areta a fost pentru popor „ca un preot”, rugându-se împreună cu toți și întărindu-i în credință:
„Pregătiți-vă de mucenicie, dar nu vă temeți, că moartea noastră nu este decât o trecere spre Hristos.”
Un bătrân postitor devenit călăuză a sfințeniei
ÎPS Teodosie a amintit că Sfântul Areta avea peste 90 de ani, dar trăia în deplină sănătate, datorită postului și rugăciunii:
„Toți postitorii trăiesc mai mult decât cei ce se îmbuibă cu tot felul de bucate și slujesc mai mult pântecelui decât lui Dumnezeu.”
Sfântul Areta a adunat creștinii din cetate și i-a îndemnat la statornicie în rugăciune:
„Haideți să ne pregătim, să ne rugăm, și când va veni asupra noastră cu oștenii săi ca să ne ucidă, să fim găsiți în rugăciune. Căci, precum spune Mântuitorul Hristos, așa cum veți fi găsiți, în acea stare veți fi judecați.”
Și astfel s-a împlinit cuvântul său: oștile păgâne au năvălit peste cetate și i-au găsit pe creștini rugându-se. Toți au fost uciși – bătrâni, femei și tineri – între care și Valentin și Sebastiana, doi tineri care veniseră de curând la credință prin grija Sfântului Areta.
Credința mai tare decât moartea
„Este numit Mare Mucenic Sfântul Areta pentru că a adus la credință atâția oameni și i-a îndemnat să nu se teamă. Nu le-a spus: Fugiți, că vine prigoana și moartea asupra voastră, ci: Să ne rugăm, ca în rugăciune fiind găsiți, de vom fi uciși, să fim primiți de Domnul”, a explicat Arhiepiscopul Tomisului.
Sute de creștini s-au încununat atunci cu cununa muceniciei, iar sufletele lor „au fost primite de Hristos”.
„Să ne pregătim pentru ceasul sfârșitului”
În încheierea predicii, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a îndemnat credincioșii să privească spre exemplul sfinților mucenici ca spre o chemare personală la statornicie și rugăciune:
„Îi rugăm pe acești mucenici să ne fie nouă mijlocitori la ceruri, să se roage pentru noi, ca și noi să ne pregătim pentru ceasul sfârșitului și să fim, cu adevărat, în orice clipă, așa cum zice Sfântul Apostol Pavel, pregătiți cu Hristos întru jertfă, până când putem să zicem: Astăzi este ziua mântuirii, căci nu știm ce va aduce ziua de mâine.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 24 octombrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi prăznuim un mare mucenic – Sfântul Mare Mucenic Areta – și alți doi mucenici, împreună cu o mulțime de alți mărturisitori ai credinței, între care se numără Sfânta Sebastiana și Sfântul Mucenic Valentin. Iată ce s-a petrecut:
Era secolul al VI-lea. La cârma Imperiului Roman se afla împăratul Iustin cel Bătrân. În Etiopia era atunci un stăpânitor credincios, numit Elezvoi. În cetatea din Etiopia numită Negran trăia acest mucenic cu numele Areta. S-a pornit o prigoană asupra creștinilor din Etiopia.
În cetatea Negran din Etiopia, stăpân era un anume Dunaan, care era cinstitor al idolilor. Areta era dregătorul, conducătorul cetății Negran, iar Dunaan, asemenea lui Iulian Apostatul, s-a ridicat împotriva creștinilor, devenind mare prigonitor.
În Arabia, în ținutul Yemenului de astăzi – acolo de unde a fost și Regina din Saba – se afla atunci o mare frământare. Dunaan a pornit cu război împotriva celor din Etiopia, a celor conduși de Elezvoi. Dar a fost biruit, și, fiind biruit, a promis că va face pace și nu va mai veni împotriva creștinilor. A făgăduit aceasta, ba chiar a hotărât să plătească și tribut pentru pace, dar nu s-a ținut de cuvânt.
A venit apoi asupra cetății conduse de marele dregător Areta, care era un credincios statornic. Împreună cu el, toți cetățenii din Negran credeau în Dumnezeu. Când Dunaan s-a apropiat de cetate, a promis că toți creștinii vor fi lăsați să-și țină legea creștinească, deși mai înainte îi prigonise.
Crezând făgăduințele lui, toți locuitorii din cetățile dimprejurul Negranului, fiind mai multe la număr, au deschis porțile pentru a-l primi pe Dunaan cu oștile sale. Dar păgânul nu s-a ținut de cuvânt. Și, intrând în cetate, deși se jurase că nu le va face rău creștinilor, i-a înșelat pe toți cei care îl crezuseră.
Cel care nu l-a crezut a fost Sfântul Areta, mai-marele cetății Negran, care i-a sfătuit pe toți creștinii de acolo:
„Pregătiți-vă, că vine asupra noastră prigonirea acestui păgân, Dunaan, care urăște pe Hristos și urăște și pe cei ce-L iubesc pe Hristos, pe toți creștinii.”
Și cu adevărat a venit cu mare oaste asupra creștinilor din Negran mai întâi, căutând să-i ucidă pe toți.
Acest mai-mare al cetății, care era un om atât de credincios, deși era laic, îi îndemna la rugăciune pe toți creștinii, ca un preot, și se ruga împreună cu ei. Le-a spus: „Pregătiți-vă de mucenicie, dar nu vă temeți, că moartea noastră nu este decât o trecere spre Hristos.”
Sfântul Areta, mai-marele cetății Negran, avea peste 90 de ani, dar era un mare postitor; de aceea a trăit atâția ani în sănătate, pentru că toți postitorii trăiesc mai mult decât cei ce se îmbuibă cu tot felul de bucate și slujesc mai mult pântecelui decât lui Dumnezeu.
Adunându-i pe creștinii de acolo, le-a spus: „Iată, a hotărât voievodul țării noastre, mai-marele Etiopiei, să-l primească pe acest Dunaan și să-l creadă că nu va prigoni pe creștini. Eu nu-l cred, pentru că e păgân și e fals. De aceea, haideți să ne pregătim, să ne rugăm, și când va veni asupra noastră cu oștenii săi ca să ne ucidă, să fim găsiți în rugăciune. Căci, precum spune Mântuitorul Hristos, așa cum veți fi găsiți, în acea stare veți fi judecați.”
Și iată, cu adevărat, a venit cu soldați și nici nu i-a mai întrebat, că știa că sunt creștini. I-a găsit în rugăciune și pe toți i-a ucis împreună cu mai-marele cetății, care era un creștin atât de stăruitor în rugăciune și în credință. Au fost uciși toți, între care și Valentin și Sebastiana, doi tineri care veniseră de curând la credință prin grija Sfântului Areta.
De aceea, iată, îi pomenim astăzi cu numele de trei mucenici, dar împreună cu ei au fost sute de mucenici care s-au încununat și au primit cununa muceniciei, iar sufletele lor s-au înălțat la ceruri și au fost primite de Hristos.
Este numit „Mare Mucenic” Sfântul Areta, pentru că a adus la credință atâția oameni și i-a îndemnat să nu se teamă. Nu le-a spus: „Fugiți, că vine prigoana și moartea asupra voastră”, ci: „Să ne rugăm, ca în rugăciune fiind găsiți, de vom fi uciși, să fim primiți de Domnul.” El a zis: „Nu cred într-un păgân care minte.”
Și astfel s-au sfârșit mulțime de mucenici, împreună cu mai-marele cetății, Areta, și cu Valentin și Sebastiana.
Îi rugăm pe acești mucenici să ne fie nouă mijlocitori la ceruri, să se roage pentru noi, ca și noi să ne pregătim pentru ceasul sfârșitului și să fim, cu adevărat, în orice clipă, așa cum zice Sfântul Apostol Pavel, pregătiți cu Hristos întru jertfă, până când putem să zicem: „Astăzi este ziua mântuirii, căci nu știm ce va aduce ziua de mâine.”
Să ne ajute Bunul Dumnezeu!”
