Sâmbătă, 4 octombrie, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat Acatistul Învierii Domnului, urmat de Acatistul Sfinților Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu și Acatistul Sfântului Părinte Dumitru Stăniloae.
La finalul slujbei, ierarhul a rostit o predică plină de lumină și recunoștință, evocând mărturisirea, asceza și teologia inspirată de har a marilor sfinți pomeniți în acea seară.
„Cei doi sfinți cuvioși de la Turnu au arătat o asceză atât de aspră și o dorire de a fi mereu cu Dumnezeu”
„Acatistele din seara aceasta atât de mult ne-au hrănit sufletul, ne-au luminat mintea, ne-au înflăcărat credința”, a spus Înaltpreasfinția Sa, amintind exemplul de rugăciune și viețuire duhovnicească al Sfinților Daniil și Misail.
„Cei doi sfinți cuvioși de la Turnu au arătat o asceză atât de aspră și o bucurie în rugăciune, o dorire de a rămâne mereu cu Dumnezeu în mintea și în inima lor, de a fi mai mult cu mintea și cu inima la cer, la bunătățile cele făgăduite de Dumnezeu”, a arătat Arhiepiscopul Tomisului.
„Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae – flacără vie a teologiei ortodoxe”
În continuare, ierarhul l-a evocat pe Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae, „recunoscut de întreaga creștinătate ca cel mai mare teolog al veacului al XX-lea — nu numai de ortodocși, ci și de ceilalți —, care i-a covârșit pe toți prin vorbirea și teologia sa”.
„A adus la credință protestanți care au devenit ortodocși convinși, cu opere atât de frumoase. Era încântător să-l asculți, era atât de cuceritor, un om cu glas blând, dar prin glasul său, cum spune și acatistul, aducea miere și mir duhovnicesc în sufletele ascultătorilor”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.
„A mulțumit lui Dumnezeu că a fost și în temniță”
ÎPS Teodosie a amintit că părintele Stăniloae a fost un mărturisitor al credinței care a suferit în temnițele comuniste, fără a-și pierde curajul și nădejdea.
„După ce a ieșit din temniță, a spus ceva atât de tulburător: a mulțumit lui Dumnezeu că a fost și acolo. În lipsa bisericii, a cugetat adânc la Dumnezeu și a scris mai târziu că, dacă n-ar fi fost temnița să-l învețe suferința pe viu, n-ar fi avut o teologie atât de adâncă”, a mărturisit Arhiepiscopul Tomisului.
„Suferința aduce răbdare, înțelepciune și dragoste”
În cuvântul său de încheiere, ierarhul a subliniat sensul duhovnicesc al suferinței, după modelul sfinților și al apostolilor:
„Suferința, cum spune Sfântul Apostol Pavel, aduce răbdare, aduce înțelepciune, aduce dragoste și apropie mai mult de patimile Domnului nostru Iisus Hristos.”
„Să ne mângâiem și noi că ne-a dăruit Dumnezeu un asemenea fruntaș al teologiei, de care s-au mirat toate popoarele creștine”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, îndemnând credincioșii să-l pomenească în rugăciune pe marele teolog român.
„Să-I aducem mulțumire neîncetat lui Dumnezeu și tuturor Sfinților”
În final, Arhiepiscopul Tomisului i-a chemat pe cei prezenți la rugăciune și recunoștință față de sfinți și mărturisitori:
„Să-l avem necontenit în rugăciunile noastre, să-I aducem mulțumire neîncetat lui Dumnezeu și Sfinților de la Poiana și Turnu și tuturor Sfinților, și să avem bucuria de a ne ruga mereu.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 4 octombrie, după Acatistele Invierii Domnului, Sf. Cuv. Daniil si Misail si al Sf. Dumitru Staniloae, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Acatistele din seara aceasta atât de mult ne-au hrănit sufletul, ne-au luminat mintea, ne-au înflăcărat credința. Cei doi sfinți cuvioși de la Turnu au arătat o asceză atât de aspră și o bucurie în rugăciune, o dorire de a rămâne mereu cu Dumnezeu în mintea și în inima lor, de a fi mai mult cu mintea și cu inima la cer, la bunătățile cele făgăduite de Dumnezeu.
Viața lor a fost o flacără vie, aprinsă necontenit, iar Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae, recunoscut de întreaga creștinătate ca cel mai mare teolog al veacului al XX-lea — nu numai de ortodocși, ci și de ceilalți —, i-a covârșit pe toți prin vorbirea și teologia sa. A adus la credință protestanți care au devenit ortodocși convinși cu opere atât de frumoase.
Era încântător să-l asculți, era atât de cuceritor, un om cu glas blând, dar prin glasul său, cum spune și acatistul, aducea miere și mir duhovnicesc în sufletele ascultătorilor.
A fost arestat și a mărturisit și în temniță. După ce a ieșit din temniță, a spus ceva atât de tulburător: a mulțumit lui Dumnezeu că a fost și acolo. În lipsa bisericii, a cugetat adânc la Dumnezeu și a scris mai târziu că, dacă n-ar fi fost temnița să-l învețe suferința pe viu, n-ar fi avut o teologie atât de adâncă.
Iată, așadar, cum și acest mărturisitor al veacului al XX-lea adeverește că suferința, cum spune Sfântul Apostol Pavel, aduce răbdare, aduce înțelepciune, aduce dragoste și apropie mai mult de patimile Domnului nostru Iisus Hristos.
De aceea, să ne mângâiem și noi că ne-a dăruit Dumnezeu un asemenea fruntaș al teologiei, de care s-au mirat toate popoarele creștine. Să-l avem necontenit în rugăciunile noastre, să-I aducem mulțumire neîncetat lui Dumnezeu și Sfinților de la Poiana și Turnu și tuturor Sfinților, și să avem bucuria de a ne ruga mereu.”
