Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit luni, 6 aprilie, un cuvânt de învățătură după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, în care a vorbit despre exemplul martirilor și despre sensul duhovnicesc al jertfei pentru Hristos.
Mărturisirea credinței până la jertfă
Ierarhul a subliniat că sfinții prăznuiți în această zi sunt modele vii de trăire autentică în Hristos, capabili să își asume suferința pentru credință:
„Sfântul Gheorghe Mărturisitorul, originar din Melitina, era mărturisitor al dreptei credințe și un trăitor în viață curată. Auzind că sunt atât de prigoniți creștinii și că erau urmăriți, s-a dus singur să se predea celor care îi prigoneau. Și, iată, a primit multe bătăi și multă batjocură, dar pe toate acestea le-a primit știind că le suferă pentru Hristos, Dumnezeul nostru”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat și semnele care au însoțit moartea mucenicească a sfântului:
„Iar atunci când a murit, s-a arătat o stea luminoasă pe cer, ale cărei raze se întindeau până la trupul său”, a adăugat ierarhul, arătând că viața sfântului continuă să fie izvor de tămăduire pentru credincioși.
Moartea pentru Hristos, binecuvântare
Un punct central al predicii a fost mărturia despre sensul morții în viața creștină, ilustrată prin viața Sfântului Mucenic Caliopie:
„De aceea, fiind râvnitor și dăruind învățătură și dragoste tuturor creștinilor, îi încuraja să nu se teamă de moarte, că moartea pentru creștini este cu adevărat o mare binecuvântare dacă mor pentru Hristos”, a subliniat ÎPS Teodosie.
Ierarhul a prezentat jertfa mucenicului, care, în mijlocul chinurilor, a rămas statornic în credință, susținut de propria mamă, Teoclia.
Dragostea jertfelnică a mamei
În cuvântul său, Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat și exemplul cutremurător al mamei mucenicului:
„Fiule, niciodată să nu te oprești din mărturisirea lui Hristos. Iată, stau lângă tine. De va fi să mor muceniță, nu regret. Cu Hristos vreau să rămân și eu, așa cum te-am învățat din copilărie”, a redat ÎPS Teodosie îndemnul Teocliei.
Acesta a arătat că jertfa lor comună a devenit o mărturie vie a iubirii față de Hristos, culminând cu moartea mucenicească a fiului și a mamei, rămași uniți până la sfârșit.
Chemare la rugăciune și mijlocirea sfinților
În încheiere, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să caute ajutorul sfinților și să trăiască în credință:
„Rugăm și noi pe Sfântul Gheorghe Mărturisitorul din Melitina, pe Sfântul Mucenic Caliopie și pe Sfântul Cuvios Atanasie cel Nou să se roage pentru noi, să ne aducă nouă tuturor darul păcii și al binecuvântării, ca să avem și noi parte de dragostea lui Dumnezeu”, a spus ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 6 aprilie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, noi astăzi prăznuim niște sfinți care, cu adevărat, au fost mari trăitori întru Hristos.
Sfântul Gheorghe Mărturisitorul, originar din Melitina, era mărturisitor al dreptei credințe și un trăitor în viață curată. Auzind că sunt atât de prigoniți creștinii și că erau urmăriți, s-a dus singur să se predea celor care îi prigoneau. Și, iată, a primit multe bătăi și multă batjocură, dar pe toate acestea le-a primit știind că le suferă pentru Hristos, Dumnezeul nostru.
A fost și întemnițat și chinuit. Iar atunci când a murit, s-a arătat o stea luminoasă pe cer, ale cărei raze se întindeau până la trupul său. Sfântul Gheorghe Mărturisitorul din Melitina, după ce a suferit moartea din pricina rănilor care i s-au făcut, trupul său a devenit dătător de multe tămăduiri pentru cei ce veneau să i se închine și să ceară mijlocirea lui la Bunul Dumnezeu.
Este și astăzi, în Melitina, cinstit Sfântul Gheorghe Mărturisitorul, ca unul care a trăit cu Hristos și pentru Hristos și L-a dăruit pe Hristos celor care veneau la el.
Viața Sfântului Mucenic Caliopie este atât de impresionantă. Părinții săi își doreau copii și erau bogați. Teoclia și soțul său, care era senator, s-au rugat mult să aibă copii. Dar, pe când Teoclia era însărcinată, soțul ei a murit, iar ea l-a crescut singură pe fiul său, Caliopie.
Cu multă grijă l-a învățat dreapta credință, iar el a devenit foarte iubitor de Dumnezeu. Au venit vremuri grele, când creștinii erau chinuiți și urmăriți peste tot. De aceea, fiind râvnitor și dăruind învățătură și dragoste tuturor creștinilor, îi încuraja să nu se teamă de moarte, că moartea pentru creștini este cu adevărat o mare binecuvântare dacă mor pentru Hristos.
Mama sa îl însoțea în mărturisirea sa. Era bucuroasă că are un copil atât de credincios, jertfelnic și râvnitor să-i învețe pe alții.
Văzând că prigoana se întețește tot mai mult, averea pe care o avea Teoclia a împărțit-o săracilor. A dat drumul și tuturor robilor pe care îi aveau, pentru că soțul ei fusese senator. Aveau multe terenuri și robi. Pe toți i-au eliberat, iar ea a rămas aproape de fiul său.
Acesta era chinuit și bătut, iar în loc să se plângă, mulțumea celor care îl băteau, pentru că el vorbea despre Hristos și în jurul lui erau mulți ascultători. De aceea, iată, a fost întemnițat.
Și, fiind întemnițat, mama lui a venit la el, pentru că era plin de răni. Îi ștergea sângele de pe răni și îl ajuta să se întărească, spunându-i: „Fiule, niciodată să nu te oprești din mărturisirea lui Hristos. Iată, stau lângă tine. De va fi să mor muceniță, nu regret. Cu Hristos vreau să rămân și eu, așa cum te-am învățat din copilărie.”
Acesta, fiind în închisoare, a fost adus, pentru că nu se oprea din mărturisire, ca să fie răstignit înaintea celor care erau chemați să vadă ce chinuri primesc cei ce nu se leapădă de Hristos. Și a fost răstignit cu capul în jos. Și, iată, în ce zi: în Joia Mare a fost răstignit.
Și acolo, în chinurile în care se afla, se ruga neîncetat, iar mama sa stătea lângă el și se ruga. A trăit până vineri, la ceasul al treilea, iar atunci și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Mângâiată de această moarte, dar și îndurerată, Teoclia, după ce fiul ei și-a dat sufletul, s-a plecat să-l sărute și să-l îmbrățișeze și a murit și ea lângă fiul ei. Peste tot s-a dus vestea cât de mult L-a iubit pe Hristos acest mucenic Caliopie. A avut parte să moară răstignit ca Hristos și în aceeași zi în care a murit Hristos, în Vinerea Mare.
De aceea, viața Sfântului Mucenic Caliopie, la care s-a adăugat, la moartea sa martirică, și mama sa, care a murit lângă el, a fost istorisită, iar moaștele acestui sfânt s-au arătat tămăduitoare și împlinitoare ale dorințelor multora. Mulți veneau să se mângâie la el, simțind că mijlocește pentru ei.
Rugăm și noi pe Sfântul Gheorghe Mărturisitorul din Melitina, pe Sfântul Mucenic Caliopie și pe Sfântul Cuvios Atanasie cel Nou să se roage pentru noi, să ne aducă nouă tuturor darul păcii și al binecuvântării, ca să avem și noi parte de dragostea lui Dumnezeu, care să ne fie tuturor de folos, în a simți că Dumnezeu ne iubește și ne ajută în toate.
Amin.”
