Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a rostit marți, 10 martie, un cuvânt de învățătură după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța. În predica adresată credincioșilor, ierarhul a vorbit despre viața Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, dar și despre jertfa Sfinților Mucenici Trofim și Talu, arătând că adevărata credință se păstrează prin statornicie și curaj.
Sfântul Sofronie – apărător al dreptei credințe
În prima parte a cuvântului său, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața și lucrarea Sfântului Sofronie, subliniind formarea sa duhovnicească și contribuția adusă Bisericii.
„Sfântul Sofronie, născut din părinți credincioși, care i-au dat nu numai hrana cea firească, ci și hrană duhovnicească și l-au dat să învețe carte, a învățat toată știința timpului său și mai ales Sfintele Scripturi, pe care le-a iubit atât de mult și le-a învățat. Și iată, a mers după aceea și la Alexandria. Întâi a fost la Mănăstirea Sfântului Cuvios Teodosie cel Mare și acolo a dus o viață aspră și frumoasă. Apoi a fost la Alexandria, la Sfântul Ioan cel Milostiv, și acolo s-a umplut de daruri și de bucurii duhovnicești”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a arătat că viața Sfântului Sofronie reprezintă o moștenire duhovnicească de mare preț pentru întreaga Biserică.
„Având multă știință de carte, dar și multă evlavie, a fost ales patriarh al Ierusalimului. În această calitate a apărat dreapta credință și a scris atât de frumos viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, iubitor de sfinți și de creștini adevărați, a scris viața Sfintei Maria Egipteanca atât de frumos, încât mulți s-au folosit de această istorisire. A apărat dreapta credință cu scrierile sale, cu propovăduirile sale și a pus în lumină pe toți nevoitorii din vremea sa”, a subliniat Arhiepiscopul Tomisului.
Jertfa Sfinților Mucenici Trofim și Talu
În continuarea predicii, ÎPS Teodosie a vorbit despre viața și mărturisirea Sfinților Mucenici Trofim și Talu, doi frați crescuți în credință de mama lor, într-o perioadă de prigoană împotriva creștinilor.
„Mama lor era foarte iubitoare de Hristos și era vremea când împărații Dioclețian și Maximian aduceau multă prigonire creștinilor, iar mama îi încuraja pe cei doi copii ai săi să nu se teamă de prigonire, să se aștepte chiar și la moarte, căci moartea este un mare câștig pentru cei ce mor pentru credința în Hristos”, a explicat ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a relatat că, deși păgânii au încercat să-i omoare cu pietre, Dumnezeu i-a ocrotit în chip minunat.
„Au aruncat cu pietre, dar nicio piatră nu i-a atins. S-au întors pietrele asupra celor ce le aruncau și mulți au fost răniți de aceste pietre”, a spus ÎPS Teodosie.
Mărturie care a adus pe mulți la credință
În predica sa, ierarhul a arătat că mucenicii au fost supuși la chinuri grele, însă răbdarea și credința lor au devenit o mărturie puternică pentru cei care asistau la suferințele lor.
„Orice rană li se tămăduia îndată. Păgânii care erau chemați să vadă ce chinuri rabdă cei ce nu-i cinstesc pe zei strigau călăilor: «Încetați! Vedeți că nu aveți nicio putere. Cu adevărat, Dumnezeul Căruia se închină ei trebuie să fie Dumnezeul cel adevărat»”, a arătat Arhiepiscopul Tomisului.
În cele din urmă, cei doi frați au fost răstigniți și condamnați la moarte, iar mama lor i-a încurajat până în ultimele clipe.
„Răbdați, fiii mei, că așa a fost răstignit Hristos și iată ne-a răscumpărat pe noi”, a spus ÎPS Teodosie, relatând cuvintele mamei mucenicilor.
Arhiepiscopul Tomisului a amintit și momentul în care soția ighemonului a mărturisit o descoperire dumnezeiască despre sufletele mucenicilor.
„Iată, eu o mare descoperire am avut: am văzut sufletele acestora, cu niște îngeri ducându-se spre cer”, a relatat ierarhul.
La final, ÎPS Teodosie a arătat că jertfa celor doi frați a fost încununată de bucuria vieții veșnice.
„Cei doi frați mucenici, Trofim și Talu, au ajuns la cer, încununați cu cununile muceniciei și având bucuria vieții nestricăcioase în rai. Dumnezeu să primească sfintele lor rugăciuni”, a încheiat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 10 martie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, iarăși prăznuim sfinți cu o viață atât de pilduitoare și plină de înțelepciune.
Sfântul Sofronie, născut din părinți credincioși, care i-au dat nu numai hrana cea firească, ci și hrană duhovnicească și l-au dat să învețe carte și a învățat toată știința timpului său și mai ales Sfintele Scripturi, pe care le-a iubit atât de mult și le-a învățat.
Și iată, a mers după aceea și la Alexandria. Întâi a fost la Mănăstirea Sfântului Cuvios Teodosie cel Mare și acolo a dus o viață aspră și frumoasă. Apoi a fost la Alexandria, la Sfântul Ioan cel Milostiv, și acolo s-a umplut de daruri și de bucurii duhovnicești.
Având multă știință de carte, dar și multă evlavie, a fost ales patriarh al Ierusalimului. În această calitate a apărat dreapta credință și a scris atât de frumos viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca.
Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, iubitor de sfinți și de creștini adevărați, a scris viața Sfintei Maria Egipteanca atât de frumos, încât mulți s-au folosit de această istorisire. A apărat dreapta credință cu scrierile sale, cu propovăduirile sale și a pus în lumină pe toți nevoitorii din vremea sa, pe toți cei ce iubeau dreapta învățătură și dreapta credință, izbăvindu-i de erezii pe cei care o luaseră pe o cale greșită.
Sfântul Sofronie ne lasă o moștenire atât de frumoasă, ca unul care a învățat și, din ceea ce a învățat, a dăruit Bisericii multe opere frumoase.
Cei doi sfinți frați pe care îi mărturisim erau din Laodiceea. Aceștia au învățat și ei de la părinții lor dreapta credință. Mama lor era foarte iubitoare de Hristos și era vremea când împărații Dioclețian și Maximian aduceau multă prigonire creștinilor, iar mama îi încuraja pe cei doi copii ai săi să nu se teamă de prigonire, să se aștepte chiar și la moarte, căci moartea este un mare câștig pentru cei ce mor pentru credința în Hristos, le spunea atât de răspicat mama celor doi.
Împăratul a trimis un ighemon ca să-i judece pe cei doi și a hotărât să cheme păgâni împreună cu ostași care să arunce cu pietre în cei doi, ca să nu mai vorbească în numele lui Hristos. Așa au făcut. Au aruncat cu pietre, dar nicio piatră nu i-a atins. S-au întors pietrele asupra celor ce le aruncau și mulți au fost răniți de aceste pietre.
S-a mâniat ighemonul și a hotărât să-i închidă, poate se vor răzgândi. Mama lor i-a încurajat și iată că i-au scos din nou la judecată. De data aceasta a fost poruncă să fie spânzurați și chinuiți cu unghii de fier, strujiți cu aceste unghii de fier. Dar oboseau cei ce făceau aceasta, căci orice rană li se tămăduia îndată.
S-au făcut de râs călăii, încât păgânii care erau chemați să vadă ce chinuri rabdă cei ce nu-i cinstesc pe zei le strigau călăilor: „Încetați! Vedeți că nu aveți nicio putere. Cu adevărat, Dumnezeul Căruia se închină ei trebuie să fie Dumnezeul cel adevărat.”
Și atunci au hotărât să-i răstignească pe cruce. I-au răstignit pe cruci, le-au bătut cu piroane mâinile și picioarele, iar mama lor le spunea: „Răbdați, fiii mei, că așa a fost răstignit Hristos și iată ne-a răscumpărat pe noi.” Și ei, de pe cruci, vorbeau cu toate rănile pe care le aveau.
De aceea, până la urmă au hotărât să le taie capetele. Dar a venit soția ighemonului cu miresme pe care le-a turnat deasupra lor și a spus: „Iată, eu o mare descoperire am avut: am văzut sufletele acestora, cu niște îngeri ducându-se spre cer.”
Când a auzit ighemonul, soțul acesteia, s-a mâniat foarte tare și a căzut la pământ. S-a îmbolnăvit foarte rău, iar femeia lui, credincioasă, știa de ce este aceasta.
Și a început să tremure, să se scuture, să strige: „Unde ești, Zeus? Unde ești, Apollo? Unde sunteți voi, cărora v-am adus jertfe? De ce m-ați lăsat în chinurile acestea?”
Dar cine să audă? Că aceia nu existau. Erau închipuiri omenești.
De aceea, mulți oameni au crezut atunci în Hristos. Au auzit despre aceasta și împărații Dioclețian și Maximian și au hotărât să pornească prigoană și mai mare asupra creștinilor.
Dar cei doi frați au fost luați de soția ighemonului, care a murit, și duși în patria lor, unde au fost înmormântați cu cinste, pentru că fuseseră aduși la judecată de departe. Cei doi frați mucenici au fost permanent însoțiți de mama lor, care se ruga pentru ei și plângea. Fericită a fost mama care și-a văzut copiii jertfiți pentru Hristos.
Ea se ruga zicându-le: „Dacă voi vă veți duce la Cel pe Care L-ați slujit și pentru Care veți muri, rugați-vă și pentru mine să nu rămân singură aici, pe pământ. De va vrea bunul Dumnezeu să-mi ierte păcatele, să mă ia și pe mine, ca să fiu cu voi acolo unde vă veți duce.”
Și cu adevărat, iată, cei doi frați mucenici, Trofim și Talu, au ajuns la cer, așa cum i-a văzut soția credincioasă a ighemonului. Și acolo a ajuns și mama lor, care s-a rugat pentru ei și acum a avut bucuria să fie chemată la cer, după ce cei doi și-au dat sfârșitul încununați cu cununile muceniciei și având bucuria vieții nestricăcioase în rai. Dumnezeu să primească sfintele lor rugăciuni.”
