Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a subliniat vineri, 1 mai, importanța discernământului și a evitării judecării aproapelui, în predica rostită după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a explicat credincioșilor că adevărata viață duhovnicească nu poate fi înțeleasă doar prin faptele exterioare, ci prin starea lăuntrică a omului, cunoscută pe deplin doar de Dumnezeu.
Sfântul Proroc Ieremia, vestitor al adevărului și al suferinței
În prima parte a cuvântului său, ÎPS Teodosie a vorbit despre Sfântul Proroc Ieremia, subliniind rolul acestuia între marii proroci ai Vechiului Testament și misiunea sa în perioada robiei babiloniene:
„Sfântul Proroc Ieremia, al doilea dintre marii proroci care au scris cărți extinse și au făcut prorociri atât de importante. […] Acesta a prorocit atunci când poporul a fost luat în robie, poporul ales, și dus de Nabucodonosor în Babilon. Prorocul a vorbit despre toate cele ce vor fi în viitor […] și a prorocit cele ce vor fi în Egipt: că va veni aici Cel ales al lui Dumnezeu și vor fi dărâmați toți idolii.”
Arhiepiscopul Tomisului a amintit și profețiile legate de venirea Mântuitorului și de evenimentele de după nașterea Sa:
„Arată prorocul Ieremia cu cuvintele atât de limpezi: «Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă. Rahela plânge pe fiii săi și nu poate să se mângâie, pentru că nu mai sunt».”
Modele de nevoință: sihaștrii și Cuvioasa Isidora
În continuare, ierarhul a evocat viața aspră a sihaștrilor Neofit și Meletie, precum și exemplul Cuvioasei Isidora, cunoscută pentru smerenia și rugăciunea ei neîncetată:
„Cuvioasa Isidora trăia într-o mănăstire de maici și era atât de smerită, încât nu voia nimic altceva decât să-i ierte Dumnezeu păcatele. […] Nu vorbea cu nimeni, se ruga tot timpul, încât celelalte maici o socoteau nebună.”
ÎPS Teodosie a relatat episodul în care un părinte duhovnicesc a descoperit adevărata măsură a sfințeniei acesteia, considerată de ceilalți drept lipsită de judecată:
„O socoteați nebună! Ea este nebună, dar pentru Hristos, pentru că nu-și încetează niciodată rugăciunea.”
„Să nu judecăm pe cei din jurul nostru”
Mesajul central al predicii a vizat îndemnul evanghelic la nejudecare, pornind de la exemplul Cuvioasei Isidora:
„De aceea Mântuitorul spune să nu judecăm pe cei din jurul nostru, că noi nu știm ce se află în lăuntrul lor. Noi vedem faptele exterioare, dar pe cele lăuntrice nu le vedem. De aceea, această Cuvioasă Isidora, socotită nebună de toate maicile din obște, era de fapt cea mai curată, cea mai jertfelnică și cea mai rugătoare.”
Ierarhul a subliniat că puterea de a depăși încercările vine din comuniunea cu Hristos:
„Cine rămâne cu Hristos în rugăciune și în comuniune are cea mai mare putere să înfrunte toate ispitele și toate greutățile vieții.”
Chemare la rugăciune și smerenie
În final, ÎPS Teodosie a îndemnat credincioșii să urmeze exemplul sfinților și să cultive rugăciunea neîncetată și smerenia:
„Să învățăm și noi de la Cuvioasa Maică Isidora această virtute de a tăcea, de a ne ruga neîncetat și de a avea pe Hristos în mintea și în inima noastră în tot timpul vieții noastre.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 1 mai, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi noi prăznuim un mare proroc, Sfântul Proroc Ieremia, al doilea dintre marii proroci care au scris cărți extinse și au făcut prorociri atât de importante. Primul dintre prorocii mari este Sfântul Isaia, numit și evanghelistul Vechiului Testament, iar al doilea este Sfântul Proroc Ieremia.
Acesta a prorocit atunci când poporul a fost luat în robie, poporul ales, și dus de Nabucodonosor în Babilon. Prorocul a vorbit despre toate cele ce vor fi în viitor și acest proroc cu adevărat i-a copleșit pe cei din Egipt, pentru că a prorocit cele ce vor fi în Egipt: că va veni aici Cel ales al lui Dumnezeu și vor fi dărâmați toți idolii. Și, cu adevărat, când Mântuitorul, cu Maica Sa, a fost dus în Egipt ca să scape de urgia și dorința lui Irod de a-L ucide, acolo, ajungând, au căzut toți idolii pe care îi aveau egiptenii, fără să știe cineva de ce au căzut.
Prorocul a vestit și întoarcerea poporului înapoi în Israel și a luat sfintele vase prin preoți și le-a dus și le-a ascuns, ca să nu fie batjocorite de păgâni. Sfântul Proroc Ieremia a plâns însă îndărătnicia neamului său, că, în afară de cartea sa care-i vestește viața, avem și Plângerile lui Ieremia, unde arată și ceea ce se va petrece după nașterea lui Iisus, când vor fi uciși pruncii. Arată prorocul Ieremia cu cuvintele atât de limpezi: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă. Rahela plânge pe fiii săi și nu poate să se mângâie, pentru că nu mai sunt”.
Acestea le istorisește însuși primul evanghelist, care este Sfântul Evanghelist Matei, care istorisește în mod sistematic despre nașterea lui Iisus și despre cele ce se vor petrece la nașterea Sa.
Sfântul Proroc Ieremia a vorbit și despre cele viitoare și despre adunarea popoarelor la judecata cea de apoi. Scrierile sale au fost cinstite și se află în Sfânta Scriptură și au o importanță atât de mare, că Sfântul Proroc Ieremia a pregătit neamurile toate pentru Cel ce avea să vină, pentru Fiul lui Dumnezeu Care S-a întrupat, pentru că a prorocit toate asprimile și greutățile ce vor veni la sfârșitul veacului acestuia. Nu au suportat să spună lucruri atât de grele, de aceea mulți s-au năpustit asupra lui și cu pietre l-au lovit. Apoi a fost tăiat cu ferăstrăul și așa și-a sfârșit viața Sfântul Proroc Ieremia. Dar la mormântul său se făceau multe minuni și, iată, cronicarul ne spune că Alexandru Macedon, care nu era creștin, dar minunat de minunile de care se istorisea, i-a luat Sfântului trupul și l-a adus în Alexandria. De aceea, iată, noi cinstim astăzi pe Prorocul Ieremia cu multe cântări și laude și primim toate cuvintele lui pline de lumină.
Noi prăznuim astăzi și doi părinți sihaștri de la Mănăstirea Turnu, Neofit și Meletie, și pe cei împreună cu dânșii.
Iată, aceștia, Neofit și Meletie, au dorit o viață cât mai aspră și au ieșit și s-au dus în peșteri și au trăit acolo.
Dar prăznuim și pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Isidora. Aceasta a trăit o viață aspră și, voind tot mai multă apropiere de Dumnezeu, Cuvioasa Isidora trăia într-o mănăstire de maici și era atât de smerită, încât nu voia nimic altceva decât să-i ierte Dumnezeu păcatele.
Ea, chiar dacă a fost făcută călugăriță, în loc de scufie și-a pus pe cap o cârpă și făcea toate cele ce se cuveneau: făcea curățenie, făcea de toate, nu vorbea cu nimeni, se ruga tot timpul, încât celelalte maici o socoteau nebună.
Dar, iată, cum Dumnezeu a descoperit virtuțile Cuvioasei Isidora. Un vestit părinte, pe care îl cunoșteau mulți monahi și care socotea că, priveghind, și-a împlinit toată datoria lui de monah, crezând că nu mai are nimic de învățat, a fost trimis de Dumnezeu, prin îngerul Său, la această mănăstire unde se aflau mai multe călugărițe și Isidora, socotită de toate drept nebună. Și i s-a arătat în vedenie Cuvioasa Isidora.
A venit la această mănăstire și, venind aici, a cerut să vină toate maicile. Călugărul se numea Pitirun și a zis să vină toate viețuitoarele acestei mănăstiri. Au venit toate, în afară de Isidora. Isidora a rămas la bucătărie să facă cele de trebuință.
Și i-a întrebat pe maici: „Sunteți toate aici?” „Toate suntem!” Pentru că Isidora nu își mai purta scufia, ci purta o cârpă pe cap, dar ele nu știau viața ei lăuntrică, doar o socoteau nebună. Pentru că orice îi spuneau, ea făcea ceea ce trebuia făcut, dar nu răspundea la nicio provocare.
Și a zis Pitirun: „Nu sunteți toate!” „Toate suntem!” „Mai este una care n-a venit.” „Avem o nebună care e la bucătărie.” „Pe aceea, s-o aduceți!”
Și iată, au adus-o, iar Pitirun a făcut metanie înaintea ei și a spus: „Binecuvintează-mă, maică!” Dar ea a zis: „Cum să fac eu asta? Pe mine binecuvintează-mă, că eu sunt o păcătoasă, iar tu ești părinte.”
Și atunci Pitirun a spus tuturor maicilor: „O socoteați nebună! Ea este nebună, dar pentru Hristos, pentru că nu-și încetează niciodată rugăciunea.”
Și toate maicile, când au auzit, au început să-și ceară iertare, pentru că o batjocoriseră, socotind-o nebună. Iar Isidora, când a auzit aceste cuvinte și văzând că toate își cer iertare și îi fac metanie, îndată după aceasta a plecat într-un loc pustiu, ca să nu fie lăudată de oameni, de maici, și să se căiască mai departe, cum făcuse până atunci, și și-a sfârșit viața la adânci bătrâneți.
De aceea Mântuitorul spune să nu judecăm pe cei din jurul nostru, că noi nu știm ce se află în lăuntrul lor. Noi vedem faptele exterioare, dar pe cele lăuntrice nu le vedem. De aceea, această Cuvioasă Isidora, socotită nebună de toate maicile din obște, era de fapt cea mai curată, cea mai jertfelnică și cea mai rugătoare, pentru că de aceea primea orice jignire, orice înjosire, fiindcă ea era cu Hristos.
Cine rămâne cu Hristos în rugăciune și în comuniune are cea mai mare putere să înfrunte toate ispitele și toate greutățile vieții.
Să învățăm și noi de la Cuvioasa Maică Isidora această virtute de a tăcea, de a ne ruga neîncetat și de a avea pe Hristos în mintea și în inima noastră în tot timpul vieții noastre.
Amin.”
