Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a oficiat sâmbătă, 14 martie, slujba Târnosirii și Sfânta Liturghie la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din localitatea Valu lui Traian, județul Constanța. La finalul slujbei, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură despre sfințenia vieții creștine, despre puterea rugăciunii și despre sensul adevărat al postului.
În debutul predicii, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat semnificația duhovnicească a sfințirii unui locaș de cult, arătând că prin slujba târnosirii biserica devine loc al prezenței lui Dumnezeu.
„Iată, astăzi am binecuvântat o lucrare atât de frumoasă și, iată, biserica aceasta, cu chipurile sfinților pe care le avem pe pereții ei, vii, a coborât însuși Dumnezeu. Aici, biserica aceasta acum este pridvorul cerului, pentru că am săvârșit slujba Sfințirii Mari. Sfântul altar este plin de daruri duhovnicești, plin de darurile Sfântului Duh, pentru că a venit însuși Dumnezeu să sfințească locașul Său”, a spus ÎPS Teodosie.
Exemplul Sfântului Benedict de Nursia
În continuarea cuvântului, ierarhul a vorbit despre viața Sfântului Benedict de Nursia, model de viață monahală și de nevoință duhovnicească.
„Sfântul Benedict de Nursia de copil a fost învățat dreapta credință, dar dorul lui cel mai mare a fost să meargă în pustiu, să fie cu Dumnezeu în rugăciune”, a spus ÎPS Teodosie, amintind că sfântul s-a retras într-o peșteră pentru a trăi în rugăciune și nevoință.
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că viața de rugăciune a sfântului a adus numeroase roade duhovnicești.
„Prin rugăciunile lui oamenii se vindecau și multe minuni s-au făcut prin rugăciunile Sfântului Benedict”, a arătat ierarhul.
De asemenea, acesta a evidențiat rolul sfântului în organizarea vieții monahale, amintind că Sfântul Benedict a întemeiat douăsprezece mănăstiri, fiecare cu câte doisprezece ucenici.
„Dumnezeu, când este chemat în ajutor, întotdeauna vine”
În predica sa, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre puterea rugăciunii și despre prezența lui Dumnezeu în viața celor care Îl cheamă cu credință.
„Iată, vedem așadar că Dumnezeu, când este chemat în ajutor, întotdeauna vine”, a spus ÎPS Teodosie, arătând că rugăciunea și credința îl întăresc pe creștin în lupta cu ispitele.
Postul trebuie unit cu iubirea și iertarea
Ierarhul a explicat că postul nu este doar o abținere de la hrană, ci o lucrare duhovnicească ce trebuie însoțită de iubire, milostenie și iertare.
„Cine nu iubește pe Dumnezeu și nu-și iubește semenii și nu iartă pe cei ce i-au greșit, acela, chiar dacă nu mănâncă nimic și ține post negru, postul nu este primit”, a subliniat ÎPS Teodosie.
Înaltpreasfinția Sa a îndemnat credincioșii să unească postul cu faptele bune și cu smerenia.
„Postul trebuie unit cu faptele, cu credința, cu nădejdea, cu dragostea, cu milostenia și cu smerenia”, a spus ierarhul, adăugând că fiecare creștin trebuie să-și cerceteze conștiința și să nu judece pe aproapele său.
Îndemn la comuniune cu Dumnezeu
În finalul predicii, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să rămână în comuniune cu Dumnezeu și să urmeze exemplul sfinților.
„Acest testament vă las: să rămâneți cu Hristos, să-L iubiți pe El și Sfânta Treime și să vă iubiți unul pe altul”, a spus ÎPS Teodosie, amintind cuvintele atribuite Sfântului Benedict către ucenicii săi.
La finalul evenimentului, ierarhul a mulțumit ctitorilor și autorităților locale pentru sprijinul acordat lucrărilor la biserică și a oferit cruci ale Sfântului Apostol Andrei unor binefăcători ai sfântului locaș.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 14 martie, după slujba Târnosirii și Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la Biserica ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel ” din localitatea Valu lui Traian, județul Constanța:
”Preacucernici părinți consilieri, preacucernici părinți protoierei, preacuvioși și preacucernici părinți, stimate domnule președinte al Consiliului Județean, stimată doamnă primar, cinstiți ctitori, iubiți credincioși,
Iată, astăzi am binecuvântat o lucrare atât de frumoasă și, iată, biserica aceasta, cu chipurile sfinților pe care le avem pe pereții ei, vii, a coborât însuși Dumnezeu. Aici, biserica aceasta acum este pridvorul cerului, pentru că am săvârșit slujba Sfințirii Mari. Sfântul altar este plin de daruri duhovnicești, plin de darurile Sfântului Duh, pentru că a venit însuși Dumnezeu să sfințească locașul Său.
Biserica, ca materie, este a oamenilor, căci ei fac materialul, dar ea cuprinde ceea ce este dincolo de material: pe Dumnezeu, Sfânta Treime, pe Maica Domnului, pe sfinți și pe îngeri. De aceea, iată, astăzi avem bucuria să pomenim un sfânt care s-a asemănat mult cu îngerii: Sfântul Benedict de Nursia. Această localitate era aproape de Roma și, iată, acesta de copil a fost învățat dreapta credință, dar dorul lui cel mai mare a fost să meargă în pustiu, să fie cu Dumnezeu în rugăciune.
Și a plecat și s-a dus și a intrat într-o peșteră, iar acolo s-a rugat îndelung și, iată, Dumnezeu i-a dat multe daruri. Sigur, la adolescență a luptat cu fierbințeala trupului său, dar rugăciunea l-a ajutat să potolească toate acestea. Și iată, prin rugăciunile lui, oamenii se vindecau și multe minuni s-au făcut prin rugăciunile Sfântului Benedict.
El a fost povățuit de un călugăr îmbunătățit, cu mare dragoste, care locuia deasupra peșterii Sfântului Benedict și acesta îi trimitea hrana coborând un vas cu o funie și cu un clopoțel, iar atunci el știa să-și ia hrana.
Sfântul Benedict a înființat douăsprezece mănăstiri, fiecare având doisprezece ucenici, iar aceste mănăstiri au fost purtătoare ale harului și oamenii s-au îmbogățit duhovnicește prin ele. Iată, vedem așadar că Dumnezeu, când este chemat în ajutor, întotdeauna vine.
A avut multe ispite. Între aceste ispite, iată, spune cronicarul că a venit o pasăre să cânte și să-l încânte pe Sfântul Benedict cu glasul ei suav, dar nu știa ce este cu această pasăre. De aceea s-a închinat și s-a rugat, iar cu semnul Sfintei Cruci aceasta a dispărut și și-a dat seama că cel viclean niciodată nu doarme, ci vine și ispitește pe toți cei care se hărăzesc lui Dumnezeu.
Așa cum spune Patericul, cu mult mai mulți demoni sunt acolo unde oamenii fac voia lui Dumnezeu și se nevoiesc să se roage decât în mijlocul orașelor aglomerate de populație. Pentru că în mijlocul orașelor diavolul deja îi stăpânește prin patimi. Când oamenii se dau vieții beției, lăcomiei, desfrâului, sunt câștigați deja de cel viclean și nu mai este nevoie decât unul singur să-i întrețină pe aceștia în patimile lor. Dar sfinții care se roagă în pustiu sunt înconjurați de mulți demoni.
Dar pentru că rugăciunea lor este continuă, Hristos este cu ei și, din fața lui Hristos, toți demonii se depărtează. De aceea, iată, această învățătură să o luăm noi astăzi. Atunci când Dumnezeu este cu noi, suntem puternici, cum spune psalmistul:
„Tu cu mine ești, Doamne, Tu mă întărești. Ce-mi va face mie omul sau cel viclean? Tu ești nădejdea mea și întărirea mea.”
Aceasta să o înțelegem și noi, să avem permanent rugăciune, odată cu postul, să avem milostenie, să avem iubire de Dumnezeu și iubire de oameni.
Cine nu iubește pe Dumnezeu și nu-și iubește semenii și nu iartă pe cei ce i-au greșit, acela, chiar dacă nu mănâncă nimic și ține post negru, postul nu este primit.
Postul trebuie unit cu faptele, cu credința, cu nădejdea, cu dragostea, cu milostenia, cu smerenia. Să nu ne vedem niciodată, din punct de vedere spiritual, deasupra celorlalți. Și, așa cum ne învață Sfântul Apostol Pavel, când ne cercetăm conștiința noastră, noi trebuie să găsim înăuntru lipsurile noastre. Și atunci când găsim golul din sufletul nostru să zicem, cu Sfântul Apostol Pavel: „Dintre păcătoși, cel dintâi sunt eu”, și să nu judecăm pe alții, să nu asuprim pe nimeni, să nu nedreptățim și să fim milostivi cu toți.
Așa a fost Sfântul Benedict și pe cei pe care i-a așezat stareți la cele douăsprezece mănăstiri i-a învățat aceasta. Iar sfârșitul lui l-a știut cu o săptămână înainte și și-a pus ucenicii să-i sape groapa. Și în ultima zi, deși stătea în pat suferind, i-a rugat să-l ducă la biserică. Și s-a împărtășit, iar după ce s-a împărtășit și-a luat rămas bun de la ei și le-a spus: „Acest testament vă las: să rămâneți cu Hristos, să-L iubiți pe El și Sfânta Treime și să vă iubiți unul pe altul.”
Aceasta ne spune și nouă Sfântul Benedict astăzi, dar și Mântuitorul Hristos, care ne cheamă mereu la comuniunea cu El.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru această sfântă zi, mulțumim ctitorilor, mulțumesc domnului președinte al Consiliului Județean, doamnei primar, tuturor părinților slujitori și, iată, pentru că s-au citit diplomele de ctitorie, voi oferi acum aceste cruci ale Sfântului Apostol Andrei.”
