Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat miercuri, 27 mai, Taina Sfântului Maslu în Biserica „Schimbarea la Față și Sfântul Ioan Rusul” din localitatea Ovidiu, județul Constanța.
În cuvântul rostit după slujbă, ierarhul a vorbit despre puterea Tainei Sfântului Maslu, despre rolul părinților în educarea copiilor și despre exemplul de credință și jertfă oferit de Sfântul Ioan Rusul, ocrotitorul sfântului lăcaș.
ÎPS Teodosie a subliniat că Taina Sfântului Maslu este rânduită de Dumnezeu pentru iertarea păcatelor făcute „din neputință și din neștiință”, pe care omul nu reușește întotdeauna să le conștientizeze sau să le mărturisească în întregime.
„La Taina Sfântului Maslu să nu veniți ca la orice taină. Și la Sfânta Liturghie trebuie să venim cu căință, dar aici, mai ales, trebuie să gândim și să simțim că avem păcate ascunse, nemărturisite, din neștiință și din neputință”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Exemplul de credință al Sfântului Ioan Rusul
Ierarhul a evocat apoi viața Sfântului Ioan Rusul, insistând asupra educației primite de acesta de la mama sa și asupra fermității cu care și-a mărturisit credința în perioada robiei sale printre musulmani.
„Acest tânăr avea atât de adânc înrădăcinată credința, încât și-a pus în minte cum îl învățase mama sa: «N-ai ceva mai de preț decât pe Dumnezeu și credința în El. Aceasta te salvează și te ridică până la Dumnezeu, credința pe care s-o mărturisești, de va fi nevoie, și cu viața ta»”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a relatat și episodul în care Sfântul Ioan Rusul a refuzat să se lepede de Hristos în fața stăpânului său.
„Orice îmi vei cere voi face, dar să nu-mi ceri să mă lepăd de credința mea, că nu mă voi lepăda niciodată. Mai bine îmi iei capul și viața decât credința”, a citat ierarhul din mărturisirea sfântului.
În continuare, ÎPS Teodosie a vorbit despre viața ascetică a Sfântului Ioan Rusul, care a ales să locuiască în grajd, lângă animale, amintindu-și de Nașterea Mântuitorului într-o peșteră.
„El gândea la ce îi spunea mama sa, cum Pruncul Dumnezeiesc Iisus nu S-a născut în casă, ci S-a născut într-o peșteră unde erau vite și a fost așezat nu într-un pat, ci într-o iesle”, a explicat ierarhul.
Minunea farfuriei cu orez și puterea rugăciunii
Predica a inclus și relatarea minunii farfuriei cu orez trimise în chip minunat stăpânului aflat la Mecca, precum și episodul descoperirii moaștelor întregi și bine mirositoare ale Sfântului Ioan Rusul după trecerea sa la Domnul.
„Doamne, la Tine toate sunt cu putință. Să ajungă această farfurie cu orez a stăpânului meu acolo unde este el”, a redat ÎPS Teodosie rugăciunea Sfântului Ioan Rusul.
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că viața sfântului reprezintă o pildă de jertfă, răbdare și dragoste față de Dumnezeu.
„Iată cât de mult se ostenea, dar cât de mult îi răsplătea Dumnezeu toate ostenelile acestui tânăr, Ioan Rusul. Și este pentru noi o pildă de viață, de jertfă, de dragoste față de Dumnezeu”, a spus ierarhul.
„Părinții au o mare îndatorire pentru copii”
ÎPS Teodosie a insistat asupra responsabilității pe care părinții și educatorii o au în formarea copiilor.
„De aceea părinții au o mare îndatorire pentru copii. De multe ori, dacă sunt lăsați copiii să greșească, este și lipsa de grijă a părinților sau a dascălilor lor, sau a slujitorilor care trebuie să-i crească pe copiii spiritual”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a arătat că Biserica rămâne „mama comună” a tuturor credincioșilor și a amintit expresia lui Mihai Eminescu despre Biserica Ortodoxă.
„Biserica ne învață cum să trăim, pentru că Biserica este Maica Domnului pe pământ. Iar poetul nostru național, cel mai credincios poet, Mihai Eminescu, a dat cel mai frumos nume Bisericii Ortodoxe: «Mama neamului românesc»”, a spus ÎPS Teodosie.
Îndemn către credincioși să rămână „în lumina lui Hristos”
În partea finală a cuvântului său, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre importanța respectării rânduielilor liturgice și despre păstrarea credinței ortodoxe.
„Toți avem o mamă comună: Biserica noastră Ortodoxă, care are permanent lumina vie a lui Hristos”, a afirmat ierarhul.
ÎPS Teodosie le-a mulțumit clericilor, autorităților locale și credincioșilor prezenți la slujbă și a îndemnat comunitatea să rămână „în lumina lui Hristos”.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 27 mai, după Taina Sfântului Maslu oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Biserica ,,Schimbarea la față și Sfântul Ioan Rusu” din localitatea Ovidiu, județul Constanța:
„Hristos S-a înălțat!
Și nouă ne-a pregătit locașuri de odihnă, de bucurie și de viață veșnică în casa Părintelui Său din cer. Amin.
Preacucernice părinte protoiereu, preacucernice părinte paroh, preacucernici părinți, stimate domnule primar, iubiți credincioși,
Iată, am venit astăzi aici, în această biserică neterminată, dar care va fi cea mai mare de pe raza orașului Ovidiu și mulțumesc domnului primar, care a avut grijă să facă și această biserică, că multe danii s-au făcut de la primărie, cum s-au dat și la celelalte biserici.
Sigur, Taina Sfântului Maslu este atât de importantă pentru toți creștinii. Noi, după ce am primit botezul, mirungerea și prima împărtășanie când am fost prunci, după șapte ani am început să greșim și să alungăm darurile Sfântului Duh din noi.
Dumnezeu, Care știe toate, a rânduit ca, pe lângă celelalte sfinte taine, să avem și o taină care să ne curețe pe noi de toate greșelile făcute din neputință, din neștiință, și noi nu le conștientizăm pe toate, nici nu le ținem minte pe toate. Nu știm de câte ori am făcut anumite păcate.
Dumnezeu iartă păcatele, dar trebuie să le mărturisim în Taina Spovedaniei pe toate. Pe acelea le iartă pe care le mărturisim. Dar mai rămân multe păcate nemărturisite, din neputința și din neștiința noastră.
La Taina Sfântului Maslu să nu veniți ca la orice taină. Și la Sfânta Liturghie trebuie să venim cu căință, dar aici, mai ales, trebuie să gândim și să simțim că avem păcate ascunse, nemărturisite, din neștiință și din neputință. Și dacă ne căim pentru toate, pentru că aici și Maica Domnului este și mijlocește pentru noi, iar Mântuitorul, pentru mijlocirile Maicii Domnului, ne iartă multe păcate… Sunt atâția sfinți care mijlocesc pentru noi, mai ales sfinții tămăduitori.
Sfântul Ioan Rusul a fost crescut de mama sa, în Rusia, cu multă credință. A fost luat prizonier în războiul ruso-turc și a ajuns la un stăpân care avea credința islamică și voia, cum mulți au fost îndemnați din copii, din tineri, oameni maturi, să treacă la islam.
Acest tânăr avea atât de adânc înrădăcinată credința, încât și-a pus în minte cum îl învățase mama sa:
„N-ai ceva mai de preț decât pe Dumnezeu și credința în El. Aceasta te salvează și te ridică până la Dumnezeu, credința pe care s-o mărturisești, de va fi nevoie, și cu viața ta. Să nu te temi a mărturisi credința.”
Îi spunea mama sa. O mamă adevărată, nu din acelea miloase, care să zică: „Vai, dar cum să sufere dureri copilul meu?” Acelea sunt mame sentimentale, care îneacă rațiunea în sentiment.
Noi trebuie să avem sentimentul distinct de rațiune și toate să le începem cu rațiunea luminată de credință.
Sfântul Ioan Rusul a ajuns acolo și, ajungând, i-a spus stăpânului său:
„Orice îmi vei cere voi face, dar să nu-mi ceri să mă lepăd de credința mea, că nu mă voi lepăda niciodată. Mai bine îmi iei capul și viața decât credința.”
S-a mirat de această puternică mărturisire acel stăpân și l-a întrebat:
„Ai treabă să-mi dai să-ți fac?”
Și acela avea vite multe și i-a zis:
„Dacă vrei să lucrezi, și eu te voi răsplăti. Iată, am un grajd plin de vite și n-am oameni așa de potriviți. Dacă ești atât de râvnitor, să-mi îngrijești vitele mele și eu îți fac o colibă lângă grajd.”
Dar tânărul a zis:
„Nu vreau lângă. Eu vreau să rămân cu ele. Acolo mă voi odihni unde se odihnesc și aceste vite.”
Și el gândea la ce îi spunea mama sa, cum Pruncul Dumnezeiesc Iisus nu S-a născut în casă, ci S-a născut într-o peșteră unde erau vite și a fost așezat nu într-un pat, ci într-o iesle. Și el avea aceste cuvinte întipărite în mintea și în inima sa.
Aatâtea animale dădeau mult miros greu în grajd și stăpânul se gândea că este greu să suporte și să doarmă în acest miros. Dar el a început să se roage. Învățase psalmii pe de rost, în limba rusă, și a început să rostească psalmii și să se roage lui Dumnezeu. Și mireasma, prin harul lui Dumnezeu, a fost mai puternică decât mirosul de la vite, încât și stăpânul, venind noaptea să vadă ce face acest tânăr, l-a găsit rugându-se și a simțit un miros atât de frumos, încât se mira să vadă de unde are aromate de este așa mireasmă.
Și l-a întrebat până la urmă:
„De unde e mirosul acesta?”
Și a zis:
„De la Dumnezeul meu, că este Dumnezeu adevărat. De aceea n-am vrut să mă lepăd de El. De câte ori mă rog, îmi dă aceste bunătăți și daruri, că este singurul Dumnezeu adevărat.”
L-a pus în cumpănă și pe stăpân și exista și o biserică ascunsă într-o râpă. Acolo se ducea noaptea, unde se săvârșea Sfânta Liturghie, și se împărtășea în sărbători, după ce se spovedea la părintele de acolo.
Și a auzit stăpânul, dar l-a ocrotit și pe preotul acela. N-a vrut să-i interzică.
Când a fost aproape de sfârșit, zăcea și i-a spus:
„Vreau să-mi aduci un preot să mă împărtășească și îți spun de unde.”
A fost chemat. Acela se temea, că de obicei erau cruzi islamicii, și a pus împărtășania într-un măr. A venit, s-a mărturisit, Ioan s-a împărtășit și îndată a adormit.
Dar iată, în timpul vieții stăpânului său, s-a produs acea minune de care cred că v-a vorbit părintele astăzi: că s-a dus la Mecca. Și zilele acestea sunt zilele în care se face la Mecca mare pelerinaj. Și soția stăpânului a căutat să facă pentru toate slugile mâncare și zicea:
„Iată orezul fiert, cum îl făcea mai special. Cât de mult i-ar plăcea soțului meu să guste și el din acest orez pe care l-am făcut!”
Și Ioan a zis:
„Dă-mi mie farfuria stăpânului tău cu orez și eu i-o voi trimite.”
A zâmbit femeia și a zis:
„Are el nevoie de acest orez? Cum să i-l trimiți?”
S-a dus cu farfuria în grajd, s-a rugat și a zis:
„Doamne, la Tine toate sunt cu putință. Să ajungă această farfurie cu orez a stăpânului meu acolo unde este el.”
El era la rugăciune și, când s-a întors acasă, ușa era încuiată, dar a găsit farfuria sa cu orez, cu abur ieșind din ea, și s-a gândit: „Ce-i asta?”
A văzut că era însemnată farfuria sa. A mâncat cu multă plăcere și a adus-o acasă. Și când a adus-o, nimănui nu-i venea să creadă, dar el a spus toată minunea care s-a făcut.
Sfântul, după ce a murit, a fost îngropat, dar s-a arătat preotului după trei ani și jumătate și i-a spus:
„Scoate-mă de unde m-ai pus, adu-mă în biserică.”
Și l-a găsit întreg, frumos, trupul lui galben și frumos mirositor. Este un sfânt făcător de minuni, sfânt pregătit pentru sfințenie chiar de mama lui.
De aceea părinții au o mare îndatorire pentru copii. De multe ori, dacă sunt lăsați copiii să greșească, este și lipsa de grijă a părinților sau a dascălilor lor, sau a slujitorilor care trebuie să-i crească pe copiii spiritual.
De aceea să luăm învățătură de la Sfântul Ioan Rusul, care a avut o viață plină de lumină, de daruri de la Dumnezeu, și nu se poate ajunge la viața cea viitoare decât prin jertfă și osteneală.
Iată cât de mult se ostenea, dar cât de mult îi răsplătea Dumnezeu toate ostenelile acestui tânăr, Ioan Rusul. Și este pentru noi o pildă de viață, de jertfă, de dragoste față de Dumnezeu, pe Care L-a iubit atât de mult, și a iubit-o și pe mama sa și i-a ascultat sfaturile.
Și noi îi avem pe părinții noștri. Dacă părinții noștri n-au avut o pregătire sau o râvnă să ne crească așa cum mama Sfântului Ioan Rusul l-a crescut pe acest copil și tânăr, apoi avem mamă Biserica.
Biserica ne învață cum să trăim, pentru că Biserica este Maica Domnului pe pământ.
Iar poetul nostru național, cel mai credincios poet, Mihai Eminescu, a dat cel mai frumos nume Bisericii Ortodoxe: „Mama neamului românesc”.
Toți avem o mamă comună: Biserica noastră Ortodoxă, care are permanent lumina vie a lui Hristos. Și această lumină se înnoiește în Sâmbăta Mare a fiecărei sărbători a Paștilor și noi primim această arvună din cer ca să rămânem credincioși. Și ne ține Dumnezeu și cu apa cea vie, aghiasma. Dacă este făcută complet, nu se strică. Am avut cazuri: „Mi s-a stricat aghiasma.” „Cât a durat?” Și zicea cineva: „10-15 minute.” Dacă nu este făcută complet, nu ține.
De aceea atenționez pe preoți, le dau și canon să nu sară nimic din slujba aghesmei, ca să fie după rânduială, căci avem sfinte canoane care ne îndeamnă să ținem slujbele de laudă, Sfânta Liturghie și sfintele taine și ierurgii cu rânduiala lor statornicită de Sfânta Biserică.
Vreau să mulțumesc acestei cete de preoți. Foarte mulți ați fost astăzi și vă mulțumesc, vă felicit.
Părintele protopop, care este cel mai vechi între protopopi și cu experiență — l-am avut și consilier, și vicar, și student, și de toate — îi mulțumesc. Este un om harnic, este un om credincios și știe să chivernisească bine protoieria.
Îi mulțumesc și părintelui paroh, și tuturor celor ce au venit. Mulțumesc domnului primar, care este credincios. Și m-am rugat, necunoscându-l, văzându-i numai poza când a candidat prima dată — am mai spus aceasta — și am întrebat pe un preot:
„Dar cine-i candidatul acesta?”
„Ei, este unul care s-a înscris cu întârziere, dar n-are nicio șansă.”
„Cum să n-aibă? Acesta va câștiga.”
Și m-am rugat să câștige, pentru că este un om curat, sincer. Și iată, l-ați reales mereu și bine ați făcut.
Soția este director la școală și este un dascăl înțelept, iar copiii sunt cuminți. Am fost în casa dânsului, cu drag. Să fie cât mai mulți primari ca domnul primar Scupra George, care este un om al lui Dumnezeu.
Vă mulțumesc și mulțumesc și diaconilor, cântăreților și dumneavoastră, că ați avut răbdare. Sigur, este cald. Unii n-au avut curaj să iasă din casă, cei care suportă mai greu căldura.
Bine că am venit aici și mă bucur de această seară minunată închinată Sfântului Ioan Rusul, ocrotitorul acestui sfânt lăcaș. Și le mulțumesc și preoților, diaconilor, cântăreților și credincioșilor pentru această seară de lumină.
Să rămâneți în lumina lui Hristos!”
