Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit vineri, 8 mai, despre puterea Tainei Sfântului Maslu, despre iertare, rugăciune și misiunea preotului în Biserică, în cadrul unei predici rostite după slujba oficiată la Biserica „Sfânta Maria” din Constanța.
În cuvântul adresat credincioșilor, ierarhul a subliniat că Taina Sfântului Maslu este „taina cea cuprinzătoare a multor daruri”, prin care Dumnezeu aduce vindecare sufletească și trupească celor care se apropie cu pocăință și credință.
„Taina Sfântului Maslu este taina cea cuprinzătoare a multor daruri și care ne aduce multă lumină în sufletele noastre dacă noi ne căim de păcatele noastre și rugăm pe Dumnezeu și-I zicem: «Doamne, noi ne-am mărturisit, dar n-am putut să spunem tot»”, a spus ÎPS Teodosie.
„Dacă ni se iartă păcatele, ne și vindecăm”
Arhiepiscopul Tomisului a evocat episodul femeii păcătoase aduse înaintea Mântuitorului și a arătat că iertarea este cel mai mare dar pe care omul îl poate primi.
„Ce dar poate fi mai mare decât iertarea păcatelor? (…) «Dacă vreunul dintre voi este fără de păcat, să ia piatra și să o arunce»”, a afirmat ierarhul.
ÎPS Teodosie a mărturisit că a fost martor la numeroase vindecări săvârșite prin Taina Sfântului Maslu.
„Eu am fost martor la oameni bolnavi, zăcând, cărora făcându-li-se Taina Sfântului Maslu și alte rugăciuni, s-au ridicat din pat, pentru că Dumnezeu este atât de milostiv și Taina Sfântului Maslu are atâta putere”, a spus acesta.
Noul paroh al bisericii, prezentat credincioșilor
În cadrul slujbei, ÎPS Teodosie l-a prezentat oficial credincioșilor pe noul paroh al bisericii, părintele Ștefan Adrian, despre care a spus că este „mic de statură, dar foarte bogat în daruri”.
Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat râvna și darul cântării noului paroh, arătând că acesta „va promova aici rugăciunea și cântarea”.
Totodată, ierarhul i-a oferit însemnele slujirii parohiale: Sfânta Evanghelie, crucea și cheile bisericii.
„Cu cheile acestea vei deschide biserica, dar cu Cuvântul lui Dumnezeu și prin semnul crucii vei deschide inimile credincioșilor”, a afirmat ÎPS Teodosie.
„Biserica este cerul pogorât pe pământ”
În predica sa, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre rolul Bisericii în viața credincioșilor și despre chemarea slujitorilor altarului.
„Ține aceste chei ale bisericii și nimic să nu-ți fie mai drag și mai scump decât biserica în care slujești, că biserica este cerul pogorât pe pământ”, a spus ierarhul.
La final, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să rămână uniți în jurul Bisericii și al slujitorilor ei.
„Să vă ajute Dumnezeu să fiți mai departe această familie, că Biserica este o familie care Îl are cap pe Hristos. Să rămână Hristos în sufletele voastre ale tuturor”, a încheiat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica pe care ÎPS Teodosie a rostit-o vineri, 8 mai, după Taina Sfântului Maslu oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Biserica Sfânta Maria din Constanța:
„Preacucernice părinte consilier, preacucernice părinte protoiereu, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Cu mare bucurie am venit la biserica aceasta, atât de largă, atât de frumoasă, atât de primitoare, și întotdeauna îl pomenesc pe vrednicul ctitor al acestei biserici, părintele Nicolae Voicu, care a fost și protoiereu. Acum este la pensie, dar fiul său, Aureliu, un pictor iscusit, este slujitor aici și mă bucur foarte mult că acest urmaș al ctitorului, iată, ctitorește Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena, pe care o și împodobește cu pictură. Și sunt bucuros să aduc aminte de toate acestea.
Taina Sfântului Maslu este taina cea cuprinzătoare a multor daruri și care ne aduce multă lumină în sufletele noastre dacă noi ne căim de păcatele noastre și rugăm pe Dumnezeu și-I zicem: „Doamne, noi ne-am mărturisit, dar n-am putut să spunem tot, și din uitare, și din neconștientizare, și din alte pricini ale slăbiciunilor omenești”.
Este taina multor daruri, cum am spus. Și ce dar poate fi mai mare decât iertarea păcatelor? Că Mântuitorul Hristos a vorbit, nu a scris. Totuși, un cuvânt l-a scris de trei ori pe pământ: iertare, iertare, iertare pentru femeia aceea păcătoasă prinsă în desfrânare, pe care au venit și au adus-o la Mântuitorul, ispitindu-L să vadă ce va spune.
Și au zis: „Iată, noi am găsit această femeie în păcat. Moise a scris în Lege că astfel de femei trebuie ucise cu pietre”.
Dar Iisus le-a zis: „Dacă vreunul dintre voi este fără de păcat, să ia piatra și să o arunce”.
I-a rușinat pe toți. Au plecat toți, a rămas femeia singură și a întrebat-o:
„Nu te-au osândit pârâșii tăi? Nu te-a osândit niciunul?”
Și a zis femeia:
„Niciunul, Doamne”.
„Nu te osândesc nici Eu, dar îndreaptă-te și să nu mai păcătuiești”.
Și sigur, această dragoste și iertare au făcut-o pe femeie să trăiască cu multă căință și cu multă recunoștință față de Mântuitorul Hristos, încât a fost o pildă de căință.
La Taina Sfântului Maslu, în taină să ne căim tot timpul, să ne rugăm Bunului Dumnezeu, că nu știți de ce vin mulți la Taina Sfântului Maslu. Eu am fost martor la oameni bolnavi, zăcând, cărora făcându-li-se Taina Sfântului Maslu și alte rugăciuni, s-au ridicat din pat, pentru că Dumnezeu este atât de milostiv și Taina Sfântului Maslu are atâta putere, că mulți sfinți avem mijlocitori. Toți cei pe care îi pomenim la Taina Sfântului Maslu, doctorii tămăduitori, sunt cu adevărat cei care mijlocesc pentru iertarea păcatelor noastre și pentru vindecarea noastră.
Dacă ni se iartă păcatele, ne și vindecăm, pentru că Mântuitorul, de mai multe ori, întâi a proclamat iertarea păcatelor și apoi a spus slăbănogului: „Ridică-te!”, și s-a ridicat. Că păcatul a produs boala. Dacă s-a înlăturat cauza bolii, s-a dus și boala.
Și iată, acum am poposit și pentru a vă aduce, în mod oficial și după legea noastră bisericească, a-l aduce în fața frățiilor voastre pe noul paroh, care este mic de statură, dar foarte bogat în daruri.
Cântă atât de frumos și este atât de râvnitor să facă tot ce trebuie pentru biserica aceasta, nu singur, ci împreună cu ceilalți părinți coslujitori. Dar glasul său a răsunat și răsună în multe locuri și în multe case din țara noastră și s-a auzit și se cunoaște glasul lui frumos. El va promova aici rugăciunea și cântarea, că acestea sunt cele mai frumoase daruri ce se pot aduce într-o biserică.
Iubite Părinte Ștefan Adrian, iată, Dumnezeu te-a hărăzit să fii întâi slujitor aici ca diacon, apoi te-am hirotonit preot și ai devenit slujitor al acestei biserici. Acum ești și paroh al acestei biserici, că așa a fost voia lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le ai și ai început să lucrezi cu mult spor. Te iubesc toți cei ce te-au cunoscut pentru darurile pe care le ai de la Dumnezeu și pe care le chivernisești.
Deja, de scurt timp de când ai venit aici, ai început lucrări frumoase și le vei continua. Și vreau să-l amintesc pe președintele Consiliului Județean, care a dat ajutor aici. Îl iubește pe părintele, că stă, iată, în Valu lui Traian și iubește glasul și cântările lui.
De aceea, iată, îi mulțumesc pe această cale și numele lui îl voi rosti mereu, că s-a apucat de treburi frumoase: să facă drumurile la mănăstiri, care nu s-au făcut până acum, să dea ajutor la biserici și la mănăstiri. A făcut trei mănăstiri mai mult pe cheltuiala sa, a adus clopote, m-a luat la sfințirea clopotelor și, iată, aș spune că a contribuit foarte mult ca Părintele Adrian Ștefan să fie paroh la această biserică.
Iar noi astăzi îi dăm toate însemnele unui paroh și puterile de a fi bun chivernisitor în biserica aceasta.
Primul semn și primul tezaur pe care trebuie să-l facă cunoscut credincioșilor este Sfânta Evanghelie. Aici este Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este cel mai puternic. Sfântul Pavel vorbește despre Cuvântul lui Dumnezeu că este atât de puternic, încât pătrunde la despărțitura dintre suflet și trup. Puternic este să vindece rănile și să ridice pe toți cei căzuți.
Primește, așadar, Sfânta Evanghelie, care să-ți fie călăuză și putere în slujirea ca paroh la această biserică.
Dar Sfânta Evanghelie ne vorbește în mai multe locuri despre Sfânta Cruce, căci Mântuitorul este nedespărțit de Cruce. Și aici avem, pe această cruce, icoana răstignirii Domnului.
Crucea să-ți fie toiagul cel mai puternic în misiune. Și noi toți purtăm cruce și la pieptul nostru. În taina cămășii pe care o punem pe noi, sub cămașa noastră, pe pielea de pe piept, avem crucea. Dar preotul trebuie să aibă o cruce pe care să o vadă credincioșii și cu care să binecuvinteze.
Primește această cruce să-ți fie cu adevărat semn de biruință, semn de tămăduire, semn de pătrundere și de luptă împotriva celui viclean, căci cu crucea, cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu mijlocirea Maicii Domnului, căreia îi este închinată această frumoasă biserică, vei birui toate răutățile. Că nu vei fi scutit de ispite nici frăția ta, nici ceilalți preoți, nici credincioșii.
Și Dumnezeu a îngăduit ispitele. El Însuși a fost ispitit, Mântuitorul Hristos, dar după ce l-a biruit pe satana prin ispită, a fugit satana. Și, iată, Mântuitorul Hristos, înainte de a fi ispitit, a postit 40 de zile și 40 de nopți, a flămânzit și atunci a fost ispitit.
Dar diavolul Îl ispitea să vadă dacă este Fiul lui Dumnezeu. Nu era sigur că este Fiul lui Dumnezeu, că nu începuseră minunile Sale. După această ispitire vor începe minunile Mântuitorului Hristos și, iată, în Sfânta Evanghelie se află foarte multe dintre minunile Mântuitorului Hristos.
Nu au putut fi scrise toate, cum spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, pe care astăzi l-am prăznuit, la minunea ce se petrece an de an la mormântul său în această sfântă zi.
Și ne spune Sfântul Ioan, care a fost cel mai apropiat ucenic de Mântuitorul, că dacă s-ar fi scris toate faptele câte le-a făcut Iisus, zice el: „Mi se pare că lumea aceasta n-ar cuprinde cărțile ce s-ar fi scris”. Dar s-au scris cele care să ne convingă, prin minunile Sale, că El este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru al tuturor.
Iată, aici avem această biserică frumoasă și are atâtea chei. De acum înainte, cheile bisericii îți aparțin. Cu cheile acestea vei deschide biserica, dar cu Cuvântul lui Dumnezeu și prin semnul crucii vei deschide inimile credincioșilor.
Să faci aceasta în fiecare zi și la fiecare slujbă. Ține aceste chei ale bisericii și nimic să nu-ți fie mai drag și mai scump decât biserica în care slujești, că biserica este cerul pogorât pe pământ.
De aceea, având această mărturie că biserica este un petic de cer, în care Hristos este mereu prezent, așa cum zice rugăciunea: „În biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare”, așa să trăiești mereu slujbele bisericii, știind că te afli în pridvorul cerului. Și aceasta să-i convingi și pe toți credincioșii, împreună cu ceilalți slujitori.
Te felicit pentru această rânduială sfântă și acum îți vom face și o rugăciune care se cuvine să fie făcută celui care își începe această misiune de a fi paroh.
De multe ori, cei mici de statură devin mai puternici decât cei înalți, după cuvântul Scripturii: „Dumnezeu a ales pe cele slabe ca să rușineze pe cele tari”.
Pentru că Dumnezeu Își alege slujitorii.
Să fie mereu biserica măcar atât de plină ca acum, dar și mai plină să fie în duminici și în sărbători și voi mai poposiți aici.
Vă mulțumesc tuturor și vreau să fiți bucuroși de părintele nou paroh și de toți preoții de aici, că pe toți îi cunosc și sunt slujitori foarte buni.
Să vă ajute Dumnezeu să fiți mai departe această familie, că Biserica este o familie care Îl are cap pe Hristos.
Să rămână Hristos în sufletele voastre ale tuturor.
Amin.
Hristos a înviat!”
