Sâmbătă, 28 februarie, după slujba tunderii în monahism oficiată la Mănăstirea „Sfântul Ioan Casian” din comuna Târgușor, județul Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un amplu cuvânt de învățătură despre jertfa vieții monahale și puterea rugăciunii.
În deschiderea predicii, ierarhul a subliniat unicitatea momentului în care cineva se dăruiește deplin lui Dumnezeu:
„Aceste momente, când cineva se dăruiește lui Dumnezeu nu parțial, ci total, sunt deosebite. Mulți aduc jertfă lui Dumnezeu la Sfântul Altar, mulți fac milostenie, dau ajutor pentru zidirea unei biserici; toate aceste jertfe nu egalează jertfa vieții pe care o dăruiești lui Dumnezeu.”
Călugăria, „cea mai înaltă filozofie”
Făcând referire la viața sfinților mărturisitori și la exemplul părinților duhovnicești, ierarhul a arătat că monahismul înseamnă intrarea într-un alt orizont existențial:
„În seara aceasta trebuie să simți că nu mai ești doar pe pământ; ești și pe pământ, dar și în cer, pentru călugăria îi duce pe cei ce o primesc cu hotărâre și cu stăruință în a rămâne în făgăduințele făcute, îi duce în pridvorul cerului și în pridvorul veșniciei.”
Cuvântul a evocat și învățătura Sfântului Vasile cel Mare, potrivit căreia „călugăria este cea mai înaltă filozofie, este viața cea mai frumoasă, cea mai plăcută lui Dumnezeu și cea mai folositoare celui ce o îmbrățișează”.
Puterea rugăciunii inimii
Un punct central al predicii a fost îndemnul la rugăciune neîncetată, ca armă duhovnicească împotriva ispitelor:
„Să rostești neîncetat rugăciunea minții și a inimii: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul». Rugăciunea este sabia Duhului, cu care respingi și întorci toate săgețile arzătoare ale vicleanului.”
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că asumarea jugului lui Hristos presupune răbdare în fața nedreptăților și a greutăților, dar și conștiința că Mântuitorul însoțește pe cel care I se dăruiește: „Hristos zice că jugul Lui este bun și povara Lui este ușoară. De ce? Pentru că și El te ajută, te însoțește.”
Urcușul pe scara virtuților
În partea finală a cuvântului, ierarhul a vorbit despre urcușul duhovnicesc, asemănat cu o scară a virtuților:
„Prima treaptă este smerenia: să-ți vezi cele dinăuntru, neputințele (…) și să urci mereu de la smerenie la evlavie, la credință, la nădejde, la dragoste, la curaj, la înțelepciune și la toate celelalte trepte.”
Îndemnul a fost unul limpede: statornicie în făgăduințe, fidelitate legământului făcut cu Dumnezeu și nădejde în viața veșnică pregătită celor care rămân credincioși până la capăt.
Slujba tunderii în monahism și cuvântul rostit cu acest prilej au adunat numeroși credincioși, care au trăit un moment de intensă încărcătură duhovnicească în obștea mănăstirii din Târgușor.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 28 februarie, după slujba tunderii în monahism oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la Mănăstirea ”Sfântul Ioan Casian”, din comuna Târgusor, județul Constanța:
”Cuvioase părinte Procopie, preacuvioase părinte stareț Iustin, preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Aceste momente, când cineva se dăruiește lui Dumnezeu nu parțial, ci total, sunt deosebite. Mulți aduc jertfă lui Dumnezeu la Sfântul Altar, mulți fac milostenie, dau ajutor pentru zidirea unei biserici; toate aceste jertfe nu egalează jertfa vieții pe care o dăruiești lui Dumnezeu. Iată cum spune și rugăciunea!
Iubite părinte Procopie, sfântul a fost sărbătorit chiar pe 28, de aceea am gândit să nu trec mai departe. A fost un sfânt mărturisitor care a pătimit multe, dar nu a murit în temnița unde a fost închis și bătut, ci, după ce a murit împăratul persecutor, a fost scos din temniță și multă credință a dăruit și a învățat despre Sfintele Icoane pe toți creștinii și a întors ereticii la credință. Iată, ai un părinte spiritual atât de folositor!
În seara aceasta trebuie să simți că nu mai ești doar pe pământ; ești și pe pământ, dar și în cer, pentru călugăria îi duce pe cei ce o primesc cu hotărâre și cu stăruință în a rămâne în făgăduințele făcute, îi duce în pridvorul cerului și în pridvorul veșniciei.
Să te bucuri de această seară minunată! Să-ți rămână în minte și în inimă toate cele ce ai făgăduit. Cum spune acest dialog de la judecată: vei fi cercetat nu după cele ce ai făgăduit, ci după cele ce ai împlinit. Să împlinești toate cele pe care le-ai făgăduit, că atunci, din pridvorul veșniciei, vei merge chiar în Casa lui Dumnezeu, ca să rămâi acolo pentru totdeauna.
Cum ne spune Sfântul Vasile cel Mare: călugăria este cea mai înaltă filozofie, este viața cea mai frumoasă, cea mai plăcută lui Dumnezeu și cea mai folositoare celui ce o îmbrățișează.
Să nu regreți vreodată, nici măcar în minte sau în treacăt, această făgăduință, că ai făcut un legământ veșnic cu Dumnezeu, că ți-ai luat crucea și-L urmezi în toate. Orice nedreptăți sau greutăți vei întâmpina în viață, să nu te oprească nimic din calea către Dumnezeu, pentru că ai luat jugul lui Hristos.
Hristos zice că jugul Lui este bun și povara Lui este ușoară. De ce? Pentru că și El te ajută, te însoțește, așa cum ai primit legământul, să rostești neîncetat rugăciunea minții și a inimii, între rugăciunile pravilei: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, așa să și faci.
Rugăciunea este sabia Duhului, cu care respingi și întorci toate săgețile arzătoare ale vicleanului.
Să-ți ajute Dumnezeu această cale să o urmezi și să ajungi la adânci bătrâneți, să-i ajuți și pe alții să vină pe calea aceasta, să te sfătuiești și să iei povețe de la părinții cu mai mare experiență, dar mai ales să iei aminte la cuvintele Sfintei Scripturi, ale Sfinților Părinți și la toate cele ce ne învață Însuși Bunul Dumnezeu.
Să te ferești de orice rău, să respingi orice rău, că Dumnezeu este cu tine și te ajută să-ți duci jugul pe care în seara aceasta l-ai luat și să rămâi curat până la sfârșitul vieții. Dumnezeu va rândui să devii și slujitor.
Călugărul slujitor, dacă își ține bine făgăduința, are mare dar de la Dumnezeu și rugăciunile lui sunt primite, iar credincioșii simt aceasta. De aceea vin la mănăstire și preoții de mir care sunt evlavioși; și ei țin la călugări și, de cele mai multe ori, au duhovnici călugări.
Îți dorim să începi urcușul. Să nu uiți că există o scară a virtuților și trebuie să le urci pe toate ca să ajungi la Dumnezeu. Prima treaptă este smerenia: să-ți vezi cele dinăuntru, neputințele și cele pe care nu le-ai putut împlini din cele ce Dumnezeu a hărăzit, și să urci mereu de la smerenie la evlavie, la credință, la nădejde, la dragoste, la curaj, la înțelepciune și la toate celelalte trepte, până la a treizecea. Iar aceste trepte sunt susținute de două mari virtuți: credința și smerenia.
Să urci pe treptele suișului către cer și să nu te oprești până nu vei ajunge la cer.
Cine se poticnește poate să cadă. Îți dorim o viață cât mai lungă și cât mai aspră, cu împlinirea tuturor făgăduințelor, iar Dumnezeu să te însoțească în acest drum, ca să rămâi pe scara cea cerească, să nădăjduiești și să pregătești viața cea veșnică pe care Dumnezeu ți-o va da, precum a făgăduit și a dat-o la atâția până acum.
Să fii în ceata celor aleși de Dumnezeu, într-o bucurie a luminii și a sfințeniei, în cetatea cea cerească a lui Dumnezeu. Amin.”
