ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit miercuri, 12 august, despre puterea credinței, statornicia în mărturisirea lui Hristos și rugăciunea neîncetată, prezentându-i credincioșilor drept exemple pe Sfinții Mucenici Anichit și Fotie și pe Cuviosul Palamon.
Predica a fost rostită după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Mangalia, județul Constanța, cu câteva zile înaintea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.
„Sunt bucuros că am poposit în această biserică astăzi, înainte de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, care ocrotește această biserică”, a spus ÎPS Teodosie la începutul cuvântului său.
ÎPS Teodosie: Anichit a refuzat să aducă jertfă idolilor
Arhiepiscopul Tomisului a evocat mai întâi mărturisirea Sfinților Mucenici Anichit și Fotie, care au trăit în timpul împăratului Dioclețian, într-o perioadă de persecuții împotriva creștinilor.
Potrivit ierarhului, Anichit era soldat în armata romană și a refuzat porunca de a aduce jertfă idolilor.
ÎPS Teodosie a redat mărturisirea pe care Sfântul Anichit ar fi făcut-o înaintea împăratului:
„Eu mă închin mereu Dumnezeului meu Celui viu. Pe El Îl cinstesc, cu El trăiesc, El îmi dă curaj, putere, înțelepciune și mă ajută să privesc spre cele de sus, care sunt veșnice, nu ca acestea de jos, care ne îmbie pentru puțină vreme cu dulcețile lor, care sunt atât de trecătoare și, dacă ne înfruptăm din ele mai mult decât se cuvine, ne sunt păgubitoare.”
Ierarhul a arătat că Anichit nu numai că a refuzat să jertfească idolilor, ci s-a rugat, iar jertfelnicul acestora s-ar fi prăbușit.
„Jertfelnicul idolilor, unde trebuia să aducă jertfă, s-a dărâmat și s-au risipit toți idolii care se aflau acolo”, a relatat Arhiepiscopul Tomisului.
Fotie și-a mărturisit credința alături de unchiul său
Văzând cele întâmplate, Fotie, nepotul lui Anichit, și-a mărturisit la rândul său credința în Dumnezeu.
„Și eu mărturisesc același Dumnezeu, că văd că face atâtea minuni. De aceea, îl aprob și eu pe soldatul Anichit, care este unchiul meu”, a redat ÎPS Teodosie cuvintele Sfântului Fotie.
Cei doi au fost întemnițați și supuși chinurilor timp de trei ani, însă, potrivit relatării prezentate de ierarh, suferințele nu i-au determinat să renunțe la credință.
Dimpotrivă, temnița a devenit pentru cei doi mucenici un loc al rugăciunii.
„Nu s-au descurajat deloc. S-au întărit și mai mult în credință și se rugau și au făcut din temnița aceea întunecoasă o adevărată mănăstire, în care rugăciunea nu înceta niciodată”, a afirmat ÎPS Teodosie.
„Dumnezeu, Cel ce ne poartă de grijă, ne-a dat și lumină, și hrană”
Arhiepiscopul Tomisului a relatat că, după trei ani de întemnițare, soldații trimiși să-i scoată pe cei doi nu i-au găsit morți, așa cum se așteptau, ci „mai frumoși și mai puternici decât atunci când au fost închiși în temniță”.
În fața oamenilor care îi întrebau cum au reușit să supraviețuiască fără hrană, cei doi mucenici ar fi mărturisit purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
„Dumnezeu, Cel ce ne poartă de grijă, ne-a dat și lumină, și hrană. De aceea Îi mulțumim lui Dumnezeu”, a citat ÎPS Teodosie.
Mărturia lor i-ar fi determinat pe cei prezenți să dorească să afle mai multe despre credința creștină: „Ajutați-ne și pe noi să-L cunoaștem pe acest Dumnezeu Care v-a întărit atât de mult.”
Anichit și Fotie au început atunci să propovăduiască, însă autoritățile au poruncit ca aceștia să fie din nou bătuți și obligați să renunțe la Hristos.
„Au fost uciși cu sabia și așa s-au sfârșit robii lui Dumnezeu Fotie și Anichit. Fotie a fost ucis primul, pentru că era mai tânăr, și după aceea, unchiul său, Anichit”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Cuviosul Palamon, o viață trăită în rugăciune
În cea de-a doua parte a predicii, ÎPS Teodosie a vorbit despre Cuviosul Palamon din Egipt, pe care l-a prezentat drept un model al ascezei și al comuniunii permanente cu Dumnezeu.
„Acesta toată viața sa a trăit în rugăciune, în bucuria de a fi în comuniune cu Dumnezeu, și n-a mâncat altceva decât pâine și apă”, a spus ierarhul.
Potrivit Arhiepiscopului Tomisului, oamenii veneau la Cuviosul Palamon și îi cereau să se roage pentru ei, iar rugăciunile sale le aduceau „bucurii, sănătate și împlinirea dorințelor lor celor bune”.
ÎPS Teodosie a subliniat că viața Cuviosului Palamon a fost marcată de jertfă, rugăciune și pocăință, dar și de bucuria pe care acesta a adus-o celor care îi cereau ajutorul.
„După mulți ani de jertfă, de rugăciune, de căință și de multă bucurie adusă creștinilor, și-a dat sfârșitul. Și, în felul acesta, Sfântul Palamon s-a încununat, iar cei ce l-au cunoscut l-au căutat mereu și după ce a plecat din viața aceasta”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 12 august, după Sfânta Liturghie oficiată de către Arhiepiscopul Tomisului la biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, din localitatea Mangalia, județul Constanța:
„Preacucernice părinte protoiereu, preacucernice părinte paroh, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Sunt bucuros că am poposit în această biserică astăzi, înainte de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, care ocrotește această biserică.
Sfinții de astăzi, mucenicii Anichit și Fotie, sunt pomeniți astăzi ca străjeri ai zilei de astăzi. Ei au trăit în vremea împăratului Dioclețian. Atunci era mare prigoană asupra Bisericii.
Anichit era chiar soldat în armata romană și a venit vremea ca împăratul să dorească să vină și toți soldații să aducă jertfă idolilor pe care-i cinstea el. Dar, fiind adus acest soldat, Anichit, el a refuzat să aducă jertfă idolilor și chiar i-a spus împăratului:
„Eu mă închin mereu Dumnezeului meu Celui viu. Pe El Îl cinstesc, cu El trăiesc, El îmi dă curaj, putere, înțelepciune și mă ajută să privesc spre cele de sus, care sunt veșnice, nu ca acestea de jos, care ne îmbie pentru puțină vreme cu dulcețile lor, care sunt atât de trecătoare și, dacă ne înfruptăm din ele mai mult decât se cuvine, ne sunt păgubitoare.”
Fiind adus să aducă această jertfă, Anichit a refuzat și s-a rugat și chiar jertfelnicul idolilor, unde trebuia să aducă jertfă, s-a dărâmat și s-au risipit toți idolii care se aflau acolo.
De aceea, și nepotul său, când a văzut aceasta, a spus: „Și eu mărturisesc același Dumnezeu, că văd că face atâtea minuni. De aceea, îl aprob și eu pe soldatul Anichit, care este unchiul meu.”
Și, spunând acestea, amândoi au fost închiși în temniță, nepotul numindu-se Fotie, și au stat trei ani închiși în temniță, înfometați, chinuiți, dar nu s-au descurajat deloc. S-au întărit și mai mult în credință și se rugau și au făcut din temnița aceea întunecoasă o adevărată mănăstire, în care rugăciunea nu înceta niciodată.
După trei ani, pentru că i-au ținut flămânzi, dar Dumnezeu i-a hrănit în mod minunat, împăratul a dat poruncă să fie scoase oasele celor ce s-au împotrivit jertfirii așa-zișilor zei.
Ducându-se acolo soldații împăratului, nu i-au găsit morți, ci mai frumoși și mai puternici decât atunci când au fost închiși în temniță. Tot poporul a fost adunat să vadă pedeapsa celor ce n-au cinstit pe așa-zișii zei, despre care a dat poruncă împăratul să fie cinstiți.
Ieșind aceia cu zâmbet, cu bucurie, sănătoși, întregi, tot poporul s-a mirat și a întrebat:
„Cum ați trăit fără hrană în această temniță întunecoasă?”
Și ei au răspuns:
„Dumnezeu, Cel ce ne poartă de grijă, ne-a dat și lumină, și hrană. De aceea Îi mulțumim lui Dumnezeu.”
Și au zis:
„Ajutați-ne și pe noi să-L cunoaștem pe acest Dumnezeu Care v-a întărit atât de mult.”
Și au început să propovăduiască și toți ascultau. Atunci s-a dat poruncă ca îndată să fie bătuți și, dacă nu se leapădă de Hristos, să fie uciși cu sabia.
Au fost uciși cu sabia și așa s-au sfârșit robii lui Dumnezeu Fotie și Anichit. Fotie a fost ucis primul, pentru că era mai tânăr, și după aceea, unchiul său, Anichit.
Dar tot astăzi prăznuim un cuvios părinte din Egipt, Palamon. Acesta toată viața sa a trăit în rugăciune, în bucuria de a fi în comuniune cu Dumnezeu, și n-a mâncat altceva decât pâine și apă. Veneau la el mulți, că au sesizat că nu mănâncă, și toți cereau să se roage pentru ei. Și toți pentru care se ruga Cuviosul Palamon aveau bucurii, sănătate și împlinirea dorințelor lor celor bune.
De aceea, după mulți ani de jertfă, de rugăciune, de căință și de multă bucurie adusă creștinilor, și-a dat sfârșitul. Și, în felul acesta, iată, Sfântul Palamon s-a încununat, iar cei ce l-au cunoscut l-au căutat mereu și după ce a plecat din viața aceasta. Amin!”
