ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit vineri, 27 februarie, despre iertare, pocăință și puterea rugăciunii, în predica rostită după Taina Sfântului Maslu oficiată în biserica „Sfântul Mare Mucenic Mina” din municipiul Mangalia.
Ierarhul a subliniat că prima săptămână a Postului Mare este un timp intens de căință, marcat de Canonul Sfântului Andrei Criteanul, spovedanie și participarea la Sfântul Maslu, care completează lucrarea duhovnicească a iertării păcatelor.
Sfântul Maslu — „taina milei lui Dumnezeu”
Arhiepiscopul Tomisului a explicat rolul acestei Taine în viața credincioșilor, arătând că multe păcate rămân neștiute sau nemărturisite, iar rugăciunile Maslului aduc ușurare sufletească.
„Taina Sfântului Maslu ni le iartă pe toate cele neștiute de noi, ascunse și nepărturisite, din neputință și din neștiință, și ne ușurează atât de mult”, a spus ierarhul, adăugând că această Taină este „taina milei lui Dumnezeu — iar mila este fiica cea mai de seamă a dragostei lui Dumnezeu”.
În predică a fost evidențiată și puterea rugăciunii, despre care ierarhul a afirmat că „nimic nu este mai puternic”, deoarece atunci când omul se roagă cu adevărat nu este singur, Dumnezeu fiind prezent și lucrător în viața sa.
Chemare la pocăință zilnică
ÎPS Teodosie a îndemnat credincioșii să nu amâne pocăința și să transforme fiecare zi într-o zi de mântuire.
El a amintit exemplul Sfântului Teodor Tiron, subliniind că milostivirea lui Dumnezeu depășește orice păcat, însă aceasta cere o întoarcere sinceră a omului.
„Noi însă să ne căim adânc, să nu fim superficiali, să nu amânăm căința de pe o zi pe alta, nici de la un post la altul, ci căința să o avem în fiecare zi”, a afirmat ierarhul.
Modele de nevoință și responsabilitatea exemplului personal
În predică au fost evocate și două femei nevoitoare, prezentate ca modele de rugăciune și postire aspră, care au trăit zeci de ani în tăcere, pocăință și viață ascetică.
Pornind de la aceste exemple, Arhiepiscopul Tomisului a insistat asupra responsabilității credincioșilor de a deveni modele pentru ceilalți, în familie și în comunitate.
„Unii altora să nu fim sminteală, ci să fim dătători de pildă de viață, fără să ne lăudăm cu gura. Faptele noastre să vorbească”, a spus ierarhul.
Mesaj central: iertarea, condiția iertării de la Dumnezeu
Tema centrală a cuvântului a fost iertarea, prezentată ca fundament al vieții creștine și condiție a mântuirii.
ÎPS Teodosie a îndemnat credincioșii să uite răul și să ierte deplin, chiar atunci când suferința pare mare, amintind că răul făcut de om înaintea lui Dumnezeu este mai mare decât cel primit de la semeni.
„Să uităm tot răul de la semenii noștri, ca să-i iertăm cu adevărat și deplin (…) Și dacă nu iertăm pe semenii noștri, nu ne iartă nici Dumnezeu”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Predica s-a încheiat cu îndemnul de a trăi postul în pace, căință, dragoste și rugăciune, cerând mijlocirea Maicii Domnului și a sfinților pentru iertarea și mântuirea credincioșilor.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 27 februarie, după Taina Sfântului Maslu oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în biserica „Sfântul Mare Mucenic Mina” din municipiul Mangalia:
”Preacucernice părinte protoiereu, preacucernice părinte paroh, preacucernici și preacuvioase părinte, iubiți credincioși,
Ne bucurăm de această seară minunată din prima săptămână a Postului, după ce am avut Pavecernița Mare patru seri la rând, cu Canonul Sfântului Andrei, Episcopul Cretei, iar acum Sfântul Maslu, toată săptămâna am zis „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă” și ne-am căit de păcate și ne-am rugat pentru iertarea lor.
Mulți v-ați spovedit, poate v-ați și împărtășit, dar iată, Taina Sfântului Maslu în post este atât de necesară, că noi ne rugăm cu rugăciunile de căință și vrem să cerem iertare pentru toate păcatele noastre, dar nu le mai ținem minte și nici nu le conștientizăm pe toate. Taina Sfântului Maslu ni le iartă pe toate cele neștiute de noi, ascunse și nepărturisite, din neputință și din neștiință, și ne ușurează atât de mult, pentru că, dacă spovedania este al doilea botez, completarea celui de-al doilea botez, al spovedaniei, este Taina Sfântului Maslu, taina milei lui Dumnezeu — iar mila este fiica cea mai de seamă a dragostei lui Dumnezeu.
Să ne bucurăm de această seară frumoasă în care ne-am rugat lui Dumnezeu, am citit și rugăciunile de izbăvire de demoni ale Sfântului Ciprian și rugăciunea de dezlegare de blesteme. Aceste rugăciuni să ne fie nouă de mare ajutor — și ne sunt de mare ajutor — pentru că nimic nu este mai puternic decât rugăciunea. Rugăciunea mută și munții din loc, așa cum este descris în istorie, atât de mare putere are.
Când ne rugăm cu adevărat, niciodată nu suntem singuri, ci Dumnezeu este cu noi. Și când ne rugăm și Îl facem Stăpânul vieții noastre pe Dumnezeu, cu puterea Lui biruim pe cel viclean și ne dezbrăcăm de păcatele noastre și de toate poverile noastre, mai ales cele lăuntrice și ascunse.
Să ne bucurăm de această seară frumoasă și de toate zilele de luni până astăzi. Mâine este sâmbăta pomenirii celor adormiți, Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron, care a salvat poporul de la spurcăciune, pentru că toate legumele și semințele erau stropite cu sânge în jertfele idolilor.
Sfântul Teodor, plecat de ani de zile din viața aceasta, primit de Dumnezeu, din icoană a coborât — în icoană nu s-a mai văzut — și a mers la patriarhul Constantinopolului și a spus cum să salveze poporul de la spurcarea cu sângele idolesc, prin colivă.
Multe păcate avem, dar oricât de multe ar fi, milostivirea lui Dumnezeu le depășește pe toate. Noi însă să ne căim adânc, să nu fim superficiali, să nu amânăm căința de anul acesta pe la anul, nici de pe o zi pe alta, nici de la un post la altul, ci căința să o avem în fiecare zi.
Fiecare zi să ne fie zi de mântuire, iar ziua de mântuire se simte după trăirea noastră cu Hristos, după căința noastră — cât de adâncă este, cât de sinceră — și după rugăciunea noastră cea fierbinte.
Noi am prăznuit două femei care se rugau atât de mult și posteau, mâncând o dată la trei săptămâni și chiar la patruzeci de zile, bând doar apă. Una dintre ele nici nu vorbea, ci se ruga. Ni se dau pildă aceste două fecioare erau și au trăit peste șaizeci de ani în această nevoință și au fost pildă pentru mulți creștini și pentru mulți călugări. Și noi trebuie să fim pildă pentru alții: părinții — pildă pentru copii, bunicii — pildă pentru nepoți, frații mai mari — pildă pentru frații mai mici.
Unii altora să nu fim sminteală, ci să fim dătători de pildă de viață, fără să ne lăudăm cu gura. Faptele noastre să vorbească, iar gura să nu se laude pe sine niciodată.
De aceea rugăm pe Bunul Dumnezeu, după ce am început acest post atât de hotărât, prin atâtea rugăciuni, să-l continuăm, ca să nu ne dezbrăcăm de harul lui Dumnezeu. Postul și rugăciunea, căința și dragostea ne îmbracă și sufletul, și viața noastră în harul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne Stăpânul vieții noastre, cum mărturisim în rugăciunea Sfântului Efrem Sirul — „Doamne și Stăpânul vieții mele” — ne rugăm de ce să ne izbăvim și apoi ne rugăm ce să dobândim: să dobândim harul, bucuria, iertarea și dragostea lui Dumnezeu și să fugim de trândărie, de grijile cele mărunte, de iubirea de stăpânire, de vorbele deșarte și de orice este păgubitor pentru sufletele noastre.
Să rugăm pe Bunul Dumnezeu, pe Mântuitorul Hristos, Care este Mijlocitorul nostru la Tatăl, să ne fie mereu mijlocitor, că El Își înnoiește jertfa în fiecare zi, la fiecare Sfântă Liturghie. Să fie Mijlocitorul nostru, care să ne ridice în fiecare zi mai sus, către Părintele Ceresc. Iar Maica Domnului să se roage pentru noi necontenit, îngerul păzitor și sfântul ocrotitor — pentru cei ce poartă nume de sfinți — să ne fie ajutători, și să-i chemăm în ajutorul nostru. Sunt și sfinți care ne ocrotesc pe toți, orice nume am avea.
Sfântul Ioan Botezătorul se roagă cel mai mult și cel mai aproape de Dumnezeu pentru noi: dacă Maica Domnului este în dreapta Mântuitorului în ceruri, Sfântul Ioan este în stânga, fiind cel mai mare dintre cei născuți din femeie. Și Sfântul Nicolae se roagă pentru noi, și Sfântul Apostol Andrei, și Sfântul Apostol Filip, și Sfântul Nectarie, și Sfântul Mina, și atâția sfinți.
Să rugăm pe toți sfinții să ne fie frați mai mari, ajutători și mijlocitori nouă în ceruri, împreună cu Maica Domnului, la Mântuitorul Hristos, dar și la Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Să ne primească Dumnezeu rugăciunile, să rămânem cu duhul păcii, al căinței, al dragostei și al bucuriei, să uităm tot răul de la semenii noștri, ca să-i iertăm cu adevărat și deplin, să nu ne mai aducem aminte de cine ne-a făcut rău, oricât de mare ar fi răul pe care ni l-a făcut cineva, răul care ni se pare mare este neînsemnat față de răul pe care noi l-am făcut înaintea lui Dumnezeu. Și dacă nu iertăm pe semenii noștri, nu ne iartă nici Dumnezeu.
De aceea să uităm tot răul și să iertăm deplin pe semenii noștri, să-L iubim pe Dumnezeu și pe semenii noștri, iar atunci vom primi și noi iubire și iertare de la Dumnezeu în veacul de acum și ne va ridica Dumnezeu în viața cea cerească.
Amin.”
