ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un amplu cuvânt de învățătură luni, 13 aprilie, în a doua zi de Paști, după Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Dorna Arini, județul Suceava.
Ierarhul a vorbit despre modul în care Dumnezeu Se descoperă oamenilor, despre pierderea harului prin păcat și despre rolul esențial al Sfintei Împărtășanii în viața creștinului.
Dumnezeu, nevăzut în ființă, dar cunoscut prin Hristos
ÎPS Teodosie a pornit de la cuvântul Evangheliei, explicând că Dumnezeu nu poate fi văzut în mod direct de omul căzut, dar Se face cunoscut prin Fiul:
„Pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni vreodată, dar Fiul Său Cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. Și iată cum L-a făcut cunoscut: trebuie să înțelegem cum se tălmăcesc aceste cuvinte. Moise a vrut să-L vadă pe Dumnezeu, a vorbit cu Dumnezeu, dar nu L-a văzut. Și i-a spus Dumnezeu: «Spatele Meu îl vei vedea, dar fața Mea nu o poți vedea, că nu poate omul să vadă fața Mea și să trăiască». Era vorba de omul care era cu păcat, pentru că cel păcătos este ars de Fața lui Dumnezeu, Care strălucește atât de mult.”
Harul pierdut prin păcat și responsabilitatea omului
Arhiepiscopul Tomisului a explicat starea omului înainte și după cădere, arătând că pierderea harului a dus la despărțirea de Dumnezeu:
„Dar cum S-a văzut Dumnezeu cu cei din Rai? Erau ocrotiți de harul lui Dumnezeu. Pentru că nu aveau îmbrăcăminte materială, ci îmbrăcăminte spirituală. Harul lui Dumnezeu era îmbrăcămintea lor. După ce au greșit, au păcătuit, au pierdut harul și nu au mai putut să stea în fața lui Dumnezeu și s-au ascuns printre copacii Raiului. Și când a fost strigat Adam, el a răspuns indirect: «Doamne, am auzit glasul Tău în Rai și m-am temut, pentru că sunt gol, și m-am ascuns». Și Dumnezeu i-a întrebat: «Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci?» Iar Adam, în loc să spună: «Am mâncat, iartă-mă!», a zis: «Femeia pe care mi-ai dat-o, ea m-a îmbiat și am mâncat». Și o întreabă pe ea: «De ce ai făcut aceasta?» Eva a răspuns: «Șarpele m-a îndemnat!».”
Ierarhul a subliniat că această tendință de a transfera vina se regăsește în fiecare om:
„Așa, de atunci, fiecare om care greșește dă vina pe celălalt, altcineva este mai vinovat decât el.”
Împărtășania – locul întâlnirii reale cu Hristos
Un punct central al predicii a fost explicația legată de modul în care credincioșii Îl pot cunoaște pe Dumnezeu în mod real:
„De aceea, cum putem să-L vedem pe Dumnezeu? În viața aceasta, Îl vedem în taină, cum spune Sfântul Apostol Pavel: «în ghicitură». Și în taină cum Îl vedem? Îl vedem când ne împărtășim. Așa L-au văzut și L-au cunoscut Luca și Cleopa, în prima zi a Învierii Domnului, când au călătorit cu Iisus, dar nu știau cine este. (…) Iată, când i-a împărtășit cu Trupul Său, atunci L-au cunoscut că este Fiul lui Dumnezeu cel înviat.”
ÎPS Teodosie a accentuat caracterul real al Sfintei Împărtășanii:
„Prin Sfânta Împărtășanie, Domnul Se face cunoscut în viața aceasta și mult mai cunoscut va fi în viața cea viitoare. (…) Acesta este hrana noastră cea adevărată, prin care avem comuniune cu Dumnezeu. De aceea zice Iisus: «Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne în Mine și Eu în el și are viață veșnică».”
Despre viața liturgică și împărtășirea credincioșilor
Ierarhul a vorbit și despre participarea credincioșilor la viața euharistică:
„Toți creștinii care sunt pomeniți aici, la Proscomidie, acolo unde se pregătește jertfa Domnului în chip duhovnicesc, ei se împărtășesc. De aceea, Împărtășania nu este deasă sau rară, ci continuă.”
Exemplul Sfântului Artemon
În final, ÎPS Teodosie a evocat viața Sfântului Artemon, model de mărturisire în vremuri de persecuție:
„Iată, astăzi prăznuim și pe Sfântul Artemon. A fost un preot foarte râvnitor (…) i-a îndemnat pe toți creștinii să rămână mărturisitori ai adevărului. (…) În vremea împăraților Dioclețian și Maximian, mulți se întorceau la Hristos, iar pentru aceasta a fost trimis un guvernator să cerceteze cele petrecute.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 13 aprilie, după Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Dorna Arini, județul Suceava:
„Hristos a înviat!
Preacucernici părinți, preacuvioase părinte, preacuvioasă maică stareță, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Suntem în a doua zi de Paști, când este în plină strălucire sărbătoarea Învierii Domnului.
Iată ce spune Evanghelia de astăzi: „Pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni vreodată, dar Fiul Său Cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. Și iată cum L-a făcut cunoscut: trebuie să înțelegem cum se tălmăcesc aceste cuvinte.
Moise a vrut să-L vadă pe Dumnezeu, a vorbit cu Dumnezeu, dar nu L-a văzut. Și i-a spus Dumnezeu: „Spatele Meu îl vei vedea, dar fața Mea nu o poți vedea, că nu poate omul să vadă fața Mea și să trăiască”. Era vorba de omul care era cu păcat, pentru că cel păcătos este ars de Fața lui Dumnezeu, Care strălucește atât de mult.
Dar cum S-a văzut Dumnezeu cu cei din Rai? Erau ocrotiți de harul lui Dumnezeu. Pentru că nu aveau îmbrăcăminte materială, ci îmbrăcăminte spirituală. Harul lui Dumnezeu era îmbrăcămintea lor.
După ce au greșit, au păcătuit, au pierdut harul și nu au mai putut să stea în fața lui Dumnezeu și s-au ascuns printre copacii Raiului. Și când a fost strigat Adam, el a răspuns indirect: „Doamne, am auzit glasul Tău în Rai și m-am temut, pentru că sunt gol, și m-am ascuns”.
Și Dumnezeu i-a întrebat: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci?” Iar Adam în loc să spună: „Am mâncat, iartă-Mă!”, a zis: „Femeia pe care mi-ai dat-o, ea m-a îmbiat și am mâncat”. Și o întreabă pe ea: „De ce ai făcut aceasta?” Eva a răspuns: „Șarpele m-a îndemnat!”
Așa, de atunci, fiecare om care greșește, dă vina pe celălalt, altcineva este mai vinovat decât el. De aceea, cum putem să-L vedem pe Dumnezeu? În viața aceasta, Îl vedem în taină, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „în ghicitură”, zice el. Și în taină cum Îl vedem? Îl vedem când ne împărtășim. Așa L-au văzut și L-au cunoscut Luca și Cleopa, în prima zi a Învierii Domnului, când au călătorit cu Iisus, dar El și-a pus un „voal” ca să nu-L vadă și să nu se ardă cei care călătoreau cu El. Și când au ajuns aproape de casa celor doi, El o lua în altă parte, iar cei doi ucenici I-au spus: „Rămâi cu noi, este seară, vremea a trecut”.
A rămas cu ei, iar ei s-au așezat la masă. Dar, înainte de a mânca, Iisus le-a frânt pâinea și le-a dat-o lor, pentru că nu mâncaseră nimic în ziua aceea și au descoperit adevărul: Iisus trebuia să moară, ei Îl tânguiau că a fost omorât și era a treia zi de când s-au petrecut acelea. Atunci le-a tălmăcit toate Scripturile, dar nu știau cine este Cel ce le tălmăcește. Chiar Iisus le tălmăcea.
Iată, când i-a împărtășit cu Trupul Său, atunci L-au cunoscut că este Fiul lui Dumnezeu cel înviat și când au vrut să se atingă de El, S-a făcut nevăzut.
Iată că, prin Sfânta Împărtășanie, Domnul Se face cunoscut în viața aceasta și mult mai cunoscut va fi în viața cea viitoare.
De aceea, iată, să înțelegem ce glăsuiesc cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi: că Fiul lui Dumnezeu Îl face cunoscut când ne hrănim cu Trupul și Sângele Său. Cu care Trup ne hrănim? Cu Trupul cu care S-a născut, a crescut, a pătimit, a murit, dar și a înviat. Acesta este hrana noastră cea adevărată, prin care avem comuniune cu Dumnezeu.
De aceea zice Iisus: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne în Mine și Eu în el și are viață veșnică”. Să nu vă mirați, cei ce slujesc, se împărtășesc.
Creștinii, însă, trebuie să se împărtășească la 40 de zile, cum i-a spus Dumnezeu lui Moise.
Toți creștinii care sunt pomeniți aici, la Proscomidie, acolo unde se pregătește jertfa Domnului în chip duhovnicesc, ei se împărtășesc. De aceea, Împărtășania nu este deasă sau rară, ci continuă.
Iată, astăzi prăznuim și pe Sfântul Artemon. A fost un preot foarte râvnitor. El a trăit mai întâi în locul de unde era, Laodiceea, iar după 33 de ani a trăit și în altă parte și i-a îndemnat pe toți creștinii să rămână mărturisitori ai adevărului.
S-au adunat mulți păgâni în jurul lui, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian. Aceștia au văzut cât de mult îi cheamă credința creștină și că mulți se întorceau la Hristos. De aceea a fost trimis un guvernator, Patrichie, să vadă ce se întâmplă acolo.
Acesta a venit și a văzut că idolii erau sfărâmați și nu știau cine au făcut aceasta. Ei au poruncit ca sfântul și ceilalți creștini să fie siliți să renunțe la credință.”
