Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit sâmbătă, 8 august, despre jertfa mucenicilor, fericirea vieții veșnice și puterea rugăciunii, în predica rostită după Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Dorna Arini, județul Suceava.
Pornind de la pomenirea Sfântului Emilian Mărturisitorul și a celorlalți sfinți ai zilei, ierarhul a subliniat că mucenicii au oferit lui Dumnezeu ceea ce aveau mai de preț – propria viață –, având credința că o vor regăsi în Împărăția cerurilor.
ÎPS Teodosie: „Mucenicii au primit cununile cele mai strălucitoare”
Arhiepiscopul Tomisului a evocat mărturisirea Sfântului Emilian în perioada prigoanei împotriva sfintelor icoane și curajul acestuia de a-și apăra credința.
„Sfântul Emilian Mărturisitorul a trăit în vremea când sfintele icoane erau prigonite, dar el a avut curaj și a mărturisit înaintea împăratului Leon, care scotea icoanele din biserici, și a primit moarte martirică. Înainte de moartea sa, multe chinuri a suferit, dar pe toate le-a răbdat cu multă dragoste față de Dumnezeu, cu înțelepciune și cu bună-cuviință”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a arătat că jertfa mucenicilor este una deplină, deoarece aceștia nu au oferit bunuri materiale, ci propria lor viață:
„Mucenicii au primit cununile cele mai strălucitoare. Ei nu au dat o ofrandă din ceva ce aveau pentru Dumnezeu. Ei au dat ce aveau mai scump: viața lor pentru Dumnezeu, știind că viața lor o vor regăsi în Împărăția cea cerească.”
„Cea mai mică fericire cerească” este mai mare decât fericirea pământească
Unul dintre principalele îndemnuri ale predicii a vizat raportarea creștinului la viața pământească și la cea veșnică.
„Nu putem găsi spre comparație vreo fericire pământească cu fericirea cea cerească”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie a continuat, arătând că nici cea mai mare bucurie pe care omul ar putea să o trăiască în această lume nu poate fi comparată cu fericirea Împărăției lui Dumnezeu:
„Ne spune un Sfânt Părinte și tâlcuiește: cea mai mare fericire pământească, când omul se bucură ani de toate, este cu mult mai mică, de mii de ori mai mică, decât cea mai mică fericire cerească.”
Potrivit ierarhului, viața viitoare este lipsită de suferințele și limitele existenței pământești: „Este fără umbră, fără noapte, fără tristeți, fără niciun întuneric, nici în minte, nici în inimă”.
„Cine e adevărul? Hristos este Adevărul!”
ÎPS Teodosie le-a vorbit credincioșilor și despre centralitatea lui Hristos în viața creștină.
„Cine e adevărul? Hristos este Adevărul! El Însuși S-a numit așa”, a spus ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a adăugat că „Hristos este viața noastră, bucuria noastră, nădejdea noastră, lumina noastră”, îndemnându-i pe credincioși să păstreze adevărul credinței drept „o țintă la cer”.
În același context, ÎPS Teodosie a vorbit despre pomenirea celor adormiți și despre folosul rugăciunilor făcute pentru aceștia:
„Avem nădejde că cei plecați dintre noi, cu credință, dar neîmpliniți întru totul, se pot împlini prin rugăciunile pe care le facem și se pot despovăra de păcatele lor prin jertfa, dragostea și rugăciunile noastre.”
ÎPS Teodosie: „Rugăciunea nu trebuie să ne obosească niciodată”
Spre finalul predicii, Arhiepiscopul Tomisului a insistat asupra efectului pe care rugăciunea autentică trebuie să îl aibă asupra omului.
„Rugăciunile întotdeauna împrospătează. Rugăciunea care obosește e părută rugăciune. Rugăciunea nu trebuie să ne obosească niciodată. Trebuie să ne aducă mai multă prospețime, mai multă vioiciune”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Ierarhul i-a îndemnat pe cei prezenți să experimenteze personal rugăciunea profundă:
„Faceți această experiență: rugați-vă în adânc și vedeți că vă veți împrospăta și nu veți obosi.”
ÎPS Teodosie a botezat al șaptelea copil al unei familii din Pojorâta
Arhiepiscopul Tomisului a anunțat și că, după Sfânta Liturghie, urma să boteze cel de-al șaptelea copil al unei familii din Pojorâta.
„Eu acum voi săvârși și un botez, al celui de-al șaptelea copil al unei familii din Pojorâta. Am spus tuturor creștinilor că cine are al șaptelea copil mă prinde naș”, a declarat ierarhul.
ÎPS Teodosie a precizat că a mai botezat copii proveniți din familii numeroase, inclusiv al nouălea și al doisprezecelea copil, și a arătat că privește nașterea copiilor drept o binecuvântare: „Dumnezeu dă roduri binecuvântate pe pământ”.
Reîntâlnire cu foștii colegi de Seminar
Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a anunțat că va reveni la Dorna Arini în perioada 16–18 august, când se va întâlni cu foștii săi colegi de la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț.
„Am fost 50, am rămas aproape jumătate. Dar câți au rămas vor veni aici să slujim împreună, să mergem împreună”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul și-a amintit că a fost ales șef de an și că îi supraveghea pe colegii săi în timpul meditațiilor, afirmând că dorește să păstreze legătura cu aceștia „cât trăiesc”.
La final, ÎPS Teodosie i-a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pentru binecuvântarea de a sluji la Dorna Arini, amintind și încuviințarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 8 august, după Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Dorna Arini, județul Suceava:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioasă maică stareță, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Iată, și astăzi prăznuim o ceată de sfinți atât de importanți, mărturisitori și rugători pentru noi.
Sfântul Emilian Mărturisitorul a trăit în vremea când sfintele icoane erau prigonite, dar el a avut curaj și a mărturisit înaintea împăratului Leon, care scotea icoanele din biserici, și a primit moarte martirică. Înainte de moartea sa, multe chinuri a suferit, dar pe toate le-a răbdat cu multă dragoste față de Dumnezeu, cu înțelepciune și cu bună-cuviință.
Iată, și ceilalți mucenici au mărturisit pentru El, pentru că mucenicii au primit cununile cele mai strălucitoare. Ei nu au dat o ofrandă din ceva ce aveau pentru Dumnezeu. Ei au dat ce aveau mai scump: viața lor pentru Dumnezeu, știind că viața lor o vor regăsi în Împărăția cea cerească, după cum zice Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: „Cel ce voiește să-și scape sufletul său îl va pierde, dar cel ce își va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va afla în viața cea cerească.”
Mulți sfinți, cei mai mulți dintre sfinți, sunt mucenici. La Nicomidia au fost odată 20.000, în alte părți 10.000, 6.000, 40.000 de mucenici, 45.000, 10.000 de mucenici și mulți mucenici. Aproape în fiecare zi avem mucenici. Sunt sute de mii de mucenici care și-au dat viața pentru Hristos, ca să nu rămână trecători, ci să aibă sufletul luminat de harul lui Dumnezeu și să fie în Împărăția cea cerească a lui Dumnezeu, care este locul cel mai vrednic de dorit.
Nu putem găsi spre comparație vreo fericire pământească cu fericirea cea cerească.
Ne spune un Sfânt Părinte și tâlcuiește: cea mai mare fericire pământească, când omul se bucură ani de toate, este cu mult mai mică, de mii de ori mai mică, decât cea mai mică fericire cerească.
De aceea, cei ce erau însetați după Dumnezeu înțelegeau și trăiau acest adevăr. Alergarea în urma lui Hristos, Care ne-a dobândit răscumpărarea și viața cea netrecătoare, este cel mai bun lucru.
Cine aleargă în urma lui Hristos va avea multă plată și multă bucurie în viața viitoare, care este deplină. Ea este fără umbră, fără noapte, fără tristeți, fără niciun întuneric, nici în minte, nici în inimă, pentru că mintea și inima se vor uni și trupurile cu sufletele se vor uni în viața viitoare, încât trupurile vor fi spiritualizate și se vor asemăna mai mult cu sufletele decât cu țărâna din care sunt create.
De aceea, trebuie să fim înțelepți și rugători și să avem acest adevăr al credinței noastre ca o țintă la cer.
Cine e adevărul? Hristos este Adevărul! El Însuși S-a numit așa. Când a întrebat unul dintre ucenici: „Ce este adevărul?”, El a răspuns: „Eu sunt Adevărul și Viața. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.”
De aceea, Hristos este viața noastră, bucuria noastră, nădejdea noastră, lumina noastră, cum ne tâlcuiește Sfântul Apostol Pavel.
De aceea am făcut pomenire, pentru că avem nădejde că cei plecați dintre noi, cu credință, dar neîmpliniți întru totul, se pot împlini prin rugăciunile pe care le facem și se pot despovăra de păcatele lor prin jertfa, dragostea și rugăciunile noastre.
Să-i ierte Dumnezeu pe toți, iar pe noi să ne țină mereu sănătoși, mai ales la minte, la inimă și la credință, că sunt multe credințe, dar una este adevărată: cea în care coboară Lumina din cer în Sâmbăta Mare. Aceasta este singura credință adevărată. Celelalte sunt așa-zise credințe, dar nu au pe Dumnezeul Cel adevărat și nici rânduiala cea adevărată.
Să-I mulțumim lui Dumnezeu că suntem în credința cea vie, adevărată și lucrătoare, care, dacă o lucrăm, o ținem și o mărturisim, ne va aduce viața veșnică, de care toți să avem parte! Amin.
Eu acum voi săvârși și un botez, al celui de-al șaptelea copil al unei familii din Pojorâta. Am spus tuturor creștinilor că cine are al șaptelea copil mă prinde naș.
Și, iată, am de botezat fiind al șaptelea. Am și din al nouălea și al doisprezecelea la aceeași familie, că cine are și al nouălea, și al doisprezecelea, îl botez. Am botezat al nouălea și al doisprezecelea acum. Mămica este însărcinată cu al treisprezecelea și îl aștept și pe al paisprezecelea să-l botez.
De aceea, iată, Dumnezeu dă roduri binecuvântate pe pământ și rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne fie nouă tuturor îndrumător și iertător.
Eu voi sluji din nou aici pe 17 și pe 18. Pe 16 seara voi fi aici. Atunci vin colegii mei de promoție de la Neamț, cu care am făcut Seminarul. Am fost 50, am rămas aproape jumătate. Dar câți au rămas vor veni aici să slujim împreună, să mergem împreună. Vor veni și cu cor, cu soliști, de toate.
Și, iată, voi face tuturor, luni, 17, și marți, 75 de ani de la Seminar, promoție din care am făcut parte. La facultate am fost socotiți cea mai bună promoție, că toți am reușit cu bursă.
De aceea, rămâne o promoție de neuitat. Și cum s-o uit eu, că m-au ales șeful lor de an? De aceea am datoria, cât trăiesc, să-i convoc, pentru că am fost cu ei și îi supravegheam la meditație. De aceea am luat toți note foarte bune la admiterea la facultate și vreau să-i ajut pentru viața cea veșnică, care sunt cele mai valoroase note.
Dumnezeu să-mi primească rugăciunile acum, în timp ce se va cânta deschiderea cristelniței și vom începe, sigur, rugăciunile pentru pruncul care va fi botezat.
De aceea mă bucur de aceste rugăciuni și rugăciunile întotdeauna împrospătează. Rugăciunea care obosește e părută rugăciune. Rugăciunea nu trebuie să ne obosească niciodată. Trebuie să ne aducă mai multă prospețime, mai multă vioiciune. Și faceți această experiență: rugați-vă în adânc și vedeți că vă veți împrospăta și nu veți obosi.
Să ne ajute tuturor Bunul Dumnezeu!
Să ne primească Bunul Dumnezeu sfintele rugăciuni și mulțumesc păstorului nostru, care este și al meu, Înaltpreasfințitul Calinic, care mi-a dat binecuvântarea să vin aici, și a încuviințat și Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Acum veți fi miruiți și rog cântăreții să slujească.”
