ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit marți, 14 aprilie, un cuvânt de învățătură profund, după Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Dorna Arini, județul Suceava, în care a vorbit despre viața sfinților și despre sensul morții în lumina credinței.
Modele de credință: Sfântul Pahomie și Sfântul Martin
În prima parte a predicii, ierarhul a evocat viața Sfântului Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului, subliniind dragostea acestuia pentru viața monahală și pentru învățătură:
„Iată, astăzi, din nou prăznuim un sfânt român: Sfântul Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului. Gledin este o localitate în județul Bistrița-Năsăud, acolo s-a născut. El a avut râvnă să meargă la mănăstire și a venit la Mănăstirea Neamț. Aici a început viața de frate și a fost curând ridicat la rangul de monah.”
ÎPS Teodosie a arătat că Sfântul Pahomie a fost „un om care iubea foarte mult cartea”, întemeind biblioteci valoroase și trăind o viață de asceză, mai ales în ultimii ani, petrecuți în pustnicie.
Totodată, ierarhul a amintit și de Sfântul Ierarh Martin de la Roma, care a apărat dreapta credință într-o perioadă marcată de erezie:
„Nu a vrut să fie știrbită credința, de aceea a luptat pentru dreapta credință. A suferit și surghiun din partea împăratului, dar a răbdat toate batjocurile și, până la urmă, a biruit.”
Jertfa Sfintei Tomaida: curăția mai presus de viață
Un moment central al predicii a fost evocarea vieții și muceniciei Sfintei Tomaida, prezentată ca model de curăție și statornicie în credință.
„Atât de mult s-a luptat Tomaida și a spus: «Eu mi-am păstrat curăția și cinstea, orice ar fi, nu pot să mă învoiesc cu dumneata să fac păcatul.»”
În fața amenințării cu moartea, tânăra muceniță a ales jertfa:
„Mai bine să mor decât să păcătuiesc.”
ÎPS Teodosie a subliniat că rugăciunea ei a fost una de mare intensitate duhovnicească:
„Hristoase, Cel ce ai iubit fecioarele și ai fost Mirele atâtor fecioare, Te rog să fii și mie ajutător și să asculți rugăciunea mea, să lupt, chiar dacă voi muri, dar să nu mor în păcat.”
Credința care biruie moartea
Pornind de la exemplul Sfintei Tomaida, ierarhul a evidențiat relația dintre credință și viața morală:
„Credința fără morală nu are valoare. Cine crede trebuie să facă voia lui Dumnezeu și să nu se întineze cu păcatele.”
Mesajul culminant al predicii a fost unul despre sensul morții în viața creștinului:
„Și, dacă ne paște vreo primejdie de moarte, să nu ne înspăimântăm, că dacă suntem cu Dumnezeu, moartea nu este spre osândă, ci este spre venire și spre dobândirea Împărăției și a vieții celei veșnice.”
Îndemn la statornicie și rugăciune
În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să rămână statornici în credință și să întâmpine orice încercare „cu credință, cu rugăciune și cu dragoste de Dumnezeu”, urmând exemplul sfinților pomeniți.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, marți, 14 aprilie, după Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Dorna Arini, județul Suceava:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi, din nou prăznuim un sfânt român: Sfântul Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului. Gledin este o localitate în județul Bistrița-Năsăud, acolo s-a născut. El a avut râvnă să meargă la mănăstire și a venit la Mănăstirea Neamț. Aici a început viața de frate și a fost curând ridicat la rangul de monah. S-a născut în anul 1660, iar după ce a devenit monah, având numele din botez Petru, a primit numele de Pahomie. După aceea, a fost pus în fruntea obștii și era un om care iubea foarte mult cartea. A mers la Lavra Pecerska, unde a stat doi ani, apoi s-a întors și a fost ridicat la rangul de episcop al Romanului.
El iubea mult învățătura și a întemeiat o bibliotecă foarte valoroasă, atât la Mănăstirea Neamț, cât și în episcopia Romanului. A dus o viață atât de frumoasă, iar ultimii ani i-a petrecut din nou în pustnicie, retrăgându-se din rangul de episcop. Din 1714 până în 1717 a trăit o viață aspră.
A fost ales episcop în 1707 și a rămas șapte ani în fruntea episcopiei. A lăsat o bibliotecă valoroasă și multe scrieri frumoase. Este pomenit cu mare cinste, iar cel care s-a îngrijit de ridicarea sa la rangul sfințeniei a fost vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu, pe când era mitropolit la Cluj.
Iată, astăzi mai prăznuim un ierarh, Sfântul Ierarh de la Roma, Martin, un om credincios, slujitor al lui Dumnezeu. În timpul său, Biserica era tulburată de o erezie foarte periculoasă, care știrbea din învățătura despre Mântuitorul Hristos.
Ereticii spuneau că, dacă sunt două firi, ar fi o singură voință, doar voința dumnezeiască. Dar el nu a vrut să fie știrbită credința, de aceea a luptat pentru dreapta credință.
A suferit și surghiun din partea împăratului, dar a răbdat toate batjocurile și, până la urmă, a biruit, căci împăratul a murit. A ținut un sinod, la care au participat 105 ierarhi din Apus, și aceștia au restabilit dreapta credință: că Iisus Hristos are două firi, dumnezeiască și omenească, și două voințe, dumnezeiască și omenească. A murit la adânci bătrâneți, fiind surghiunit în Herson, dar și-a apărat credința până la capăt.
Însă, Sfânta Muceniță Tomaida are o viață cu totul aparte, cu un sfârșit mucenicesc foarte dureros. Ea, la 15 ani, a fost căsătorită cu un tânăr credincios, pescar. Tatăl soțului ei însă era un om ușuratic. Și, în timp ce soțul ei era plecat la pescuit, tatăl acestuia a venit asupra nurorii sale, Tomaida, dorind să o silească la păcat. Atât de mult s-a luptat Tomaida și a spus: „Eu mi-am păstrat curăția și cinstea, orice ar fi, nu pot să mă învoiesc cu dumneata să fac păcatul.”
A amenințat-o, avea sabia în mână și i-a spus: „Iată ce te așteaptă: această sabie te va ucide dacă nu te învoiești cu mine.”
Și ea i-a răspuns: „Mai bine să mor decât să păcătuiesc.”
Și iată, călăul, pentru că n-a vrut în niciun chip, în toate felurile a căutat s-o necinstească, dar ea nu s-a lăsat. Ea se ruga: „Hristoase, Cel ce ai iubit fecioarele și ai fost Mirele atâtor fecioare, Te rog să fii și mie ajutător și să asculți rugăciunea mea, să lupt, chiar dacă voi muri, dar să nu mor în păcat.”
Și iată, așa rugându-se, o auzea călăul și se umplea și mai mult de mânie. Și, în cele din urmă, i-a tăiat capul. Dar după ce i-a tăiat capul, el a orbit și nu mai putea să iasă din casă.
Și au venit niște pescari la ușă, căutându-l pe soțul Tomaidei. Iar el a răspuns: „Sunt tatăl lui, el este plecat. Arătați-mi unde este ușa, că eu nu o găsesc.”
Atunci aceia au intrat cu forța. Și, după aceea, a venit și soțul ei și a văzut această nenorocire. Tatăl ucigaș și-a mărturisit păcatul.
A venit un ierarh, înștiințat de îngerul lui Dumnezeu, și a luat moaștele Sfintei Tomaida din casă, pentru a le duce să fie îngropate la o mănăstire.
Și iată, a luat sfintele moaște. Și era un tânăr cuprins de duhuri necurate. Și a venit la acel ierarh și a zis: „Ce să fac, că sunt tare chinuit?” I s-a spus: „Roagă-te Sfintei Tomaida.” Și, rugându-se Sfintei Tomaida, s-a liniștit deplin și a mărturisit bucuria pe care a primit-o.
Și apoi multe minuni s-au făcut la moaștele Sfintei Tomaida, cea care a luptat să-și păstreze și credința, și curăția, căci credința fără morală nu are valoare. Cine crede trebuie să facă voia lui Dumnezeu și să nu se întineze cu păcatele.
Și iată ce învățătură frumoasă luăm de la Sfânta Muceniță Tomaida: că orice am avea de întâmpinat, să întâmpinăm cu credință, cu rugăciune și cu dragoste de Dumnezeu.
Și, dacă ne paște vreo primejdie de moarte, să nu ne înspăimântăm, că dacă suntem cu Dumnezeu, moartea nu este spre osândă, ci este spre venire și spre dobândirea Împărăției și a vieții celei veșnice, pe care să o dobândim și noi cu toții. Amin.”
