Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit duminică, 7 iunie, despre chemarea creștinilor la sfințenie și despre pericolul ispitelor care îndepărtează sufletul de Dumnezeu, în predica rostită după Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea Colilia din localitatea Cogealac, județul Constanța, în Duminica Tuturor Sfinților.
Ierarhul a explicat că întreaga istorie a Bisericii este marcată de lucrarea Sfântului Duh, care a umplut lumea de sfinți și a arătat oamenilor calea către Împărăția lui Dumnezeu.
„Pogorârea Sfântului Duh, care s-a răspândit de la apostoli la mulțimea celor ce au venit la dreapta credință, a umplut Biserica de sfinți. Noi avem mai multe categorii de sfinți. Cea mai mare între sfinți este Maica Domnului. Deasupra ei este Fiul Său, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, Sfântul Sfinților, că prin El ne-am sfințit și ne vom sfinți toți”, a spus ÎPS Teodosie.
Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că sfinții au ajuns la această stare prin credință, ascultare și comuniune deplină cu Dumnezeu, devenind, după cuvintele Mântuitorului, prietenii Săi.
În acest context, ierarhul a amintit de credința patriarhului Avraam și de jertfa sa, precum și de apostolii care au lăsat toate pentru a-L urma pe Hristos.
„Sfinții au devenit prietenii lui Dumnezeu, așa cum Însuși Mântuitorul Hristos îi numește. Și Avraam a fost numit prietenul lui Dumnezeu. Îl numește astfel Sfântul Iacob pentru credința lui atât de puternică. (…) Apostolii și-au lăsat părinții, cei care erau căsătoriți și-au lăsat soțiile, și-au lăsat casa, averile, toți membrii familiei și L-au urmat pe Mântuitorul”, a afirmat ierarhul.
„Nu poți fi prieten cu Dumnezeu dacă te împrietenești cu cel rău”
În partea centrală a predicii, ÎPS Teodosie a avertizat asupra ispitelor care îi fac pe oameni să își risipească viața în plăceri trecătoare și păcate care îndepărtează sufletul de Dumnezeu.
„Nu poți fi prieten cu Dumnezeu dacă te împrietenești cu cel rău. Mulți oameni vor să-și stoarcă din clipele acestei vieți scurte plăcerile cele vinovate. La aceasta ne îndeamnă cel viclean, dar să nu ascultăm de el, că el vrea să ne uzurpe, cum i-a uzurpat pe Eva și pe Adam din Rai. Așa, în continuare, ispitește să ne îmbie cu cele trecătoare, cu păcate grele care otrăvesc sufletul și îl fac neputincios de a mai urca pe scara virtuților până la cer”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a subliniat că sfinții au înțeles caracterul trecător al lumii și au ales comuniunea cu Dumnezeu, care aduce adevărata fericire.
Bucuria deplină va fi la învierea de obște
În continuarea cuvântului său, ÎPS Teodosie a vorbit despre învierea morților și despre judecata universală, arătând că bucuria sfinților din ceruri va deveni deplină la sfârșitul veacurilor.
„Sfinții lui Dumnezeu se bucură necontenit de Dumnezeu. Și încă nu le este bucuria deplină. Bucuria deplină va fi la sfârșitul veacurilor, când va fi învierea de obște a tuturor trupurilor. (…) Binele va fi bine, răul va fi rău, lumina va fi netulburată de întuneric”, a explicat ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a amintit și episodul Schimbării la Față de pe Muntele Tabor, unde apostolii au gustat pentru o clipă din bucuria Împărăției lui Dumnezeu.
„Și noi trebuie să gândim la aceasta. Bine este nouă să ne pregătim cele viitoare. Că dacă le pregătim în lumina poruncilor lui Dumnezeu, în săvârșirea binelui, în închinare dreaptă și curată, în comuniunea cu Maica Domnului, cu sfinții lui Dumnezeu și cu Dumnezeu Însuși, atunci vom ajunge la această bucurie atât de mare”, a îndemnat ÎPS Teodosie.
Sfințenia se câștigă prin comuniunea cu Dumnezeu
În încheiere, ierarhul a arătat că nimeni nu poate ajunge în Împărăția lui Dumnezeu fără sfințenie și fără harul dumnezeiesc primit prin Sfintele Taine ale Bisericii.
„Acolo nu se poate ajunge fără sfințenie. Și sfințenia cum se câștigă? Se câștigă prin comuniunea cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu sfinții. Sfinții ne sunt rugători și ajutători. La rugăciunea lor, Dumnezeu ne trimite mai mult har, căci harul lui Dumnezeu este cel care ne sfințește pe noi”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie a subliniat importanța participării la Sfânta Liturghie, pe care a numit-o cea mai deplină întâlnire a omului cu Hristos, și i-a îndemnat pe credincioși să păstreze neîncetat în suflete dragostea lui Dumnezeu și dorul după viața veșnică.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, duminică, 7 iunie, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Mănăstirea Colilia din localitatea Cogealac, județul Constanța:
„Toți sfinții, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!
Preacuvioase Părinte Exarh, preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioasă maică stareță, preacuvioase maici, domnule primar, iubiți credincioși,
Iată, noi astăzi avem o duminică atât de importantă. Pogorârea Sfântului Duh, care s-a răspândit de la apostoli la mulțimea celor ce au venit la dreapta credință, a umplut Biserica de sfinți.
Noi avem mai multe categorii de sfinți. Cea mai mare între sfinți este Maica Domnului. Deasupra ei este Fiul Său, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, Sfântul Sfinților, că prin El ne-am sfințit și ne vom sfinți toți.
După Maica Domnului este Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare între sfinți. Apoi avem cete de sfinți.
Care este cea mai importantă ceată? Este ceata apostolilor, pentru că aceștia vor fi părtași cu Mântuitorul la judecata cea de apoi a tuturor oamenilor. Pentru că apostolii și-au lăsat părinții, cei care erau căsătoriți și-au lăsat soțiile, și-au lăsat casa, averile, toți membrii familiei și L-au urmat pe Mântuitorul.
De aceea, Petru a îndrăznit să-L întrebe pe Mântuitorul, Care a rostit în fața tuturor:
„Iată, cei ce M-au urmat pe Mine fericiți vor fi, pentru că îi voi mărturisi Eu înaintea Părintelui Meu. Cum Eu câte am are și Părintele Meu, și Părintele Meu, Tatăl Meu, Mi-a dat toate câte are și Eu vi le dau vouă, că voi sunteți prietenii Mei.”
Sfinții au devenit prietenii lui Dumnezeu, așa cum Însuși Mântuitorul Hristos îi numește.
Și Avraam a fost numit prietenul lui Dumnezeu. Îl numește astfel Sfântul Iacob pentru credința lui atât de puternică. N-a întrebat pe Dumnezeu, având femeia stearpă: „Cum să mă înmulțesc dacă femeia mea este stearpă?”
După ce l-a avut pe Isaac, i-a spus: „Adu-Mi-l jertfă.” N-a zis: „Cum să Ți-l aduc jertfă?” Și a respectat cuvântul lui Dumnezeu. Și când a vrut să-l junghie, atunci îngerul Domnului trimis l-a oprit și a zis: „Junghie acel berbec tânăr care este încurcat cu coarnele.”
De aceea, Fiul lui Dumnezeu este numit Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. În locul nostru, care trebuia să pătimim, a pătimit El și, prin pătimirea Sa, ne-a adus răscumpărare și toți suntem ai lui Dumnezeu.
Sunt cete de sfinți. Îngerii au fost creați înaintea omului și au fost tot timpul cu Dumnezeu. Ceata cea mai de sus a căzut prin ea însăși, din invidie că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. Arhanghelul Mihail a oprit căderea celorlalți îngeri, pe care îi chema Lucifer la împotrivire față de Dumnezeu.
Astăzi este Duminica Tuturor Sfinților. Cea mai sus este Maica Domnului, apoi Sfântul Ioan, după aceea, la noi, la români, este Sfântul Apostol Andrei, care a venit și ne-a creștinat, și lângă el Sfântul Apostol Filip.
Așadar, sunt cete de sfinți: apostolii, prorocii, mucenicii, mărturisitorii, pustnicii, cei care au trăit numai în rugăciune, cei care au avut trezvie permanentă și astfel avem mulțime de sfinți, mii și milioane de sfinți care sunt prietenii lui Dumnezeu.
Nu poți fi prieten cu Dumnezeu dacă te împrietenești cu cel rău.
Mulți oameni vor să-și stoarcă din clipele acestei vieți scurte plăcerile cele vinovate. La aceasta ne îndeamnă cel viclean, dar să nu ascultăm de el, că el vrea să ne uzurpe, cum i-a uzurpat pe Eva și pe Adam din Rai. Așa, în continuare, ispitește să ne îmbie cu cele trecătoare, cu păcate grele care otrăvesc sufletul și îl fac neputincios de a mai urca pe scara virtuților până la cer.
Iată, iubiți credincioși, avem această bucurie astăzi să-i pomenim pe toți sfinții pe care Dumnezeu i-a preaslăvit. Aceștia se află în cer. Împreună cu sfinții din neamul omenesc sunt sfinții îngeri din cele nouă cete: începătoriile, arhanghelii, îngerii, scaunele, domniile, serafimii, stăpâniile, puterile și heruvimii.
Acestea sunt cetele de îngeri. Cetele oamenilor sunt apostolii, prorocii, mucenicii, mărturisitorii, pustnicii și toți cuvioșii părinți.
Sigur, sfinții lui Dumnezeu se bucură necontenit de Dumnezeu. Și încă nu le este bucuria deplină. Bucuria deplină va fi la sfârșitul veacurilor, când va fi învierea de obște a tuturor trupurilor. Că toți trebuie să învieze: cei care au murit și cei care au fost ridicați pe norii trimiși de Dumnezeu, cei încă vii înainte de potopul cu foc. Că primul potop a fost cu apă, ultimul potop va fi cu foc. Pământul va arde și, după ce va arde pământul, vor ieși, la trâmbița Arhanghelului, trupurile din pământul curățat de foc, trupuri ușoare, spiritualizate, care se vor uni cu sufletele.
Și de aceea, iată, cei luminați vor fi în dreapta, iar cei care au avut sufletele în iad se vor uni cu trupurile, dar vor sta în stânga și acolo va fi întuneric. Și pe tronul slavei Sale de Judecător, Fiul lui Dumnezeu, Hristos, va sta cu apostolii Săi.
De aceea, când Hristos istorisea că toți cei care au lăsat case și părinți sau frați, sau copii, sau rudenii, sau prieteni și toată averea lor, ce va fi cu ei? Petru a zis: „Iată, noi am lăsat toate și Te-am urmat; cu noi ce va fi?”
Și i-a răspuns Iisus:
„La înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul de judecată, veți ședea și voi, cei care Mi-ați urmat, pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”
Când spune aici „ale lui Israel”, Israel înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. Se referă la întreg neamul omenesc care va fi judecat, pentru că fiecare are faptele înscrise în cartea vieții, iar diavolii au înscris faptele celor care au slujit păcatului în cartea iadului, a morții. De aceea va fi o despărțire categorică. Binele va fi bine, răul va fi rău, lumina va fi netulburată de întuneric.
Aceasta au înțeles sfinții, care au rămas în comuniune cu Dumnezeu. Pentru că în comuniune cu Dumnezeu avem cu toții această bucurie. Nu ne va lipsi nimic și nici nu este comparabilă vreo stare de aici, de pe pământ, cu starea bucuriei de comuniune directă cu Dumnezeu în viața cea viitoare.
Această stare a fost arătată foarte rapid pe Tabor, când Fiul lui Dumnezeu stătea de vorbă cu doi care au plecat din viața aceasta. Unul s-a suit la cer, Ilie, iar celălalt, Moise, a murit și a fost îngropat. Dar a fost adus sufletul lui Moise de dedesubt, că acolo se duceau toate sufletele, și a fost adus Ilie cu tot cu trup și vorbeau amândoi cu Iisus despre sfârșitul lumii și fericirea cea veșnică.
Auzind Petru acestea, a simțit cea mai copleșitoare fericire. De aceea a zis către Iisus:
„Doamne, pentru noi este bine să rămânem aici. Dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și lui Ilie una.”
Pentru că ceea ce vorbeau era copleșitor și bucuria pe care o simțeau nu puteau să o tâlcuiască nici cu mintea, nici cu cuvântul.
Doar atât a fost în stare să spună:
„Bine este nouă să fim aici.”
Și iată, și noi trebuie să gândim la aceasta. Bine este nouă să ne pregătim cele viitoare. Că dacă le pregătim în lumina poruncilor lui Dumnezeu, în săvârșirea binelui, în închinare dreaptă și curată, în comuniunea cu Maica Domnului, cu sfinții lui Dumnezeu și cu Dumnezeu Însuși, atunci vom ajunge la această bucurie atât de mare.
De aceea se cuvine să fim cât mai statornici și cât mai râvnitori în a ne pregăti pentru viața cea viitoare. Așa s-au pregătit cei ce au devenit sfinți și locuitori ai Raiului lui Dumnezeu.
Acolo nu se poate ajunge fără sfințenie. Și sfințenia cum se câștigă? Se câștigă prin comuniunea cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu sfinții. Sfinții ne sunt rugători și ajutători. La rugăciunea lor, Dumnezeu ne trimite mai mult har, căci harul lui Dumnezeu este cel care ne sfințește pe noi. Noi îl pierdem când greșim. De aceea avem nevoie să ne mărturisim, să ni se ierte păcatele, ca să se întoarcă harul înlăuntrul nostru. Ce nu putem să mărturisim din pricina mulțimii păcatelor noastre ni se poate ierta și în Taina Sfântului Maslu.
De aceea să avem această bucurie, să aducem dragostea lui Dumnezeu în sufletele noastre neîncetat. Această dragoste a lui Dumnezeu trebuie să fie bucuria noastră cea nemăsurată. Dragostea și-a arătat-o Dumnezeu prin faptul că ne-a dat ceva din ceea ce este al Său, ca să avem și noi un dar de la Dumnezeu pe care să nu-l pierdem niciodată. Acest dar este harul lui Dumnezeu, iar harul lui Dumnezeu este energia Sa.
Omul a fost făcut din trup, suflet și har. Prin har, omul a putut să țină legătura cu Dumnezeu, a putut să vorbească cu Dumnezeu. Așa vorbeau strămoșii înainte de păcat, în Rai. Și harul ne duce până la Dumnezeu. Harul îl primim prin Sfintele Taine. După Taina Sfântului Mir, când am primit harul, înnoim harul prin Taina Spovedaniei și prin Taina Sfântului Maslu și prin toate slujbele la care participăm. Și cea mai completă, vie și puternică slujire este cea a Sfintei Liturghii, în care Hristos este cu noi, căci ea înnoiește și Nașterea, și Botezul, și propovăduirea, și Patimile, răstignirea pe Cruce, moartea, îngroparea, Învierea Sa și Înălțarea la ceruri.
De aceea, la Sfânta Liturghie, Hristos este deplin cu noi. De aceea trebuie să venim să ne înnoim făptura noastră prin Sfânta Liturghie, că El mijlocește în ceruri pentru noi.
El este slujitorul cel mai înalt, Arhiereul, cum Îl numește Sfântul Apostol Pavel, fără de pată, fără de vină, mai presus decât cerurile.
El este Dumnezeul și Răscumpărătorul nostru al tuturor, căci prin Patimile Sale a plătit prețul păcatelor noastre, ca noi să nu ne mai osândim.
De aceea Îl rugăm pe Mântuitorul Hristos să rămână cu noi în toată vremea și în tot locul, iar pe Maica Domnului și pe sfinți să-i rugăm să ne fie mereu mijlocitori aici, pe pământ, și în viața cea viitoare.
Iată, astăzi vă voi citi o rugăciune pe care n-ați auzit-o niciodată. Este o rugăciune adresată Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou și care răspunde tuturor frământărilor noastre. Această rugăciune se citește numai de arhiereu, care mijlocește pentru toți slujitorii și pentru toți creștinii.
Aveți aici, o să aducem și o altă icoană și moaștele Sfântului Cuvios Efrem cel Nou, pe care le aveți și aici, dar trebuie să le aduc și aici, că trebuie să îngenunchez.”
