În Duminica a treia după Paști, închinată Sfintelor Femei Mironosițe, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel”, adresând credincioșilor un amplu cuvânt de învățătură despre credință, curaj și mărturisire.
Femeile mironosițe – model de curaj și credință
În predica rostită după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, ierarhul a evidențiat rolul esențial al femeilor mironosițe în mărturisirea Învierii Domnului, subliniind că acestea au dat dovadă de o credință mai puternică decât a ucenicilor.
„Femeile au arătat o bărbăție mai puternică decât a bărbaților. Ucenicii au fugit și au stat ascunși, iar ele au venit primele la mormânt”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Acesta a amintit că femeile mironosițe, alături de Sfântul Ioan Evanghelistul, au rămas lângă Mântuitorul până la punerea în mormânt, fiind martore ale pătimirii și Învierii lui Iisus Hristos.
Dragostea și jertfa, mai puternice decât frica
Ierarhul a subliniat că femeile mironosițe au biruit frica și au mers la mormânt cu miresme, deși acesta era păzit de soldați, fiind animate de dragoste și recunoștință față de Hristos.
„Au lăsat frica și slăbiciunea omenească deoparte și s-au dus la mormântul Domnului”, a spus ÎPS Teodosie, arătând că ele au devenit primele vestitoare ale Învierii.
Un loc aparte în predică l-a ocupat Maria Magdalena, prezentată drept cea mai curajoasă dintre mironosițe, cea care a rămas lângă mormânt și L-a întâlnit pe Domnul Cel Înviat.
Duminica Mironosițelor – ziua tuturor femeilor creștine
Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a arătat că această duminică este dedicată tuturor femeilor creștine, chemate să urmeze exemplul mironosițelor:
„Astăzi este ziua tuturor femeilor creștine, pentru că ele au mijlocitoare în ceruri, care se roagă pentru noi.”
Ierarhul a evidențiat rolul mamelor în transmiterea credinței, subliniind că acestea sunt cele mai jertfelnice în creșterea copiilor și în formarea lor duhovnicească.
Îndemn la pocăință și responsabilitate
În cuvântul său, Arhiepiscopul Tomisului a adresat și un apel la pocăință pentru cele care au făcut avorturi, îndemnând la responsabilitate și sprijin pentru viață:
„Să vă căiți cele care ați greșit și ați ucis pruncii și să plângeți, cum plângeau femeile mironosițe după Iisus, și să vă răscumpărați această greșeală prin aducerea la viață a altor prunci, ajutând pe mamele și tinerele însărcinate care vor să-și piardă copiii, întorcându-le să-i nască și sprijinindu-le să-i crească.”
Credința – calea apropierii de Dumnezeu
În încheiere, ierarhul a subliniat că apropierea de Dumnezeu se face prin credință vie, mărturisitoare și jertfelnică, asemenea celei arătate de femeile mironosițe.
„Nu ne putem apropia de Dumnezeu dacă nu avem credință vie, credință curată, credință mărturisitoare”, a spus ÎPS Teodosie.
Acesta a îndemnat credincioșii să mulțumească lui Dumnezeu pentru darul acestei duminici și să caute mijlocirea sfinților, amintind că Dumnezeu iartă pe toți cei care se pocăiesc cu sinceritate.
Predica a fost rostită în contextul sărbătorii Duminicii Mironosițelor, una dintre cele mai importante zile dedicate femeilor în calendarul ortodox, care evidențiază credința, dragostea și jertfa celor care L-au urmat pe Hristos până la capăt.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, duminică, 26 aprilie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
După ce Domnul S-a arătat, în prima zi, în ziua Învierii, ucenicilor Săi, ascunși de frica iudeilor, în casa Cinei celei de Taină, iar în duminica trecută, la opt zile, S-a arătat iarăși, fiind și Toma de față, căci în prima zi a lipsit, astăzi, în această duminică, este închinată ziua Sfintelor Femei Mironosițe.
Sfintele Femei Mironosițe, alături de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, au stat până când Domnul a fost coborât de pe cruce de către Iosif și Nicodim, care sunt și ei pomeniți astăzi, pentru că Sfânta Evanghelie nu pomenește numai pe femeile mironosițe, ci și pe cei doi mari credincioși și râvnitori în a-L ajuta pe Iisus.
Iosif, un mare om de credință, a cumpărat pânză de in, ca să-L înfășoare pe Domnul, și aromate, pentru a fixa pânza, și a luat și o mahramă pe care I-a pus-o pe cap, și astfel L-au așezat în mormânt. La toate acestea priveau femeile mironosițe. Șapte dintre ele sunt amintite și cu numele lor, dar erau și altele împreună cu ele. Cea mai apropiată și mai plină de lacrimi și de durere pentru moartea Domnului a fost Sfânta Mironosiță Maria Magdalena, împreună cu Maica Domnului, iar și celelalte au vărsat lacrimi și ar fi vrut să rămână la mormânt multă vreme, ca să fie cu Domnul lor. Soldații nu le-au dat voie; de aceea au trebuit să plece și au rămas sâmbătă plângând la casele lor. Însă, de noapte, duminică dimineața, s-au dus și au cumpărat miresme, după obiceiul evreilor, ca să ungă trupul Domnului.
Miresmele erau un semn de recunoștință și de dragoste al acestor femei. Deși știau că mormântul este păzit de soldați, ele au mers toate, au lăsat frica și slăbiciunea omenească deoparte și s-au dus la mormântul Domnului.
Pe când răsărea soarele, pentru că plecaseră de noapte, au ajuns într-un loc mai înalt, de unde se vedea mormântul, și se întrebau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?”, pentru că era foarte mare și ele nu aveau puterea să o dea la o parte. Mulți soldați voinici au pus acea piatră și au pus și sigiliu.
Și, uitându-se de acolo de sus, au văzut că piatra fusese dată la o parte. De aceea s-au grăbit să ajungă la mormânt. Au venit la mormânt, au văzut că este deschis, au intrat, dar pe Iisus nu L-au găsit.
Uitându-se acolo unde fusese capul lui Iisus, au văzut un tânăr îmbrăcat în haină strălucitoare, care le-a spus: „De ce căutați pe Cel viu între cei morți? A înviat, nu este aici; iată locul unde a fost pus. Mergeți și spuneți ucenicilor Lui că va merge în Galileea; acolo Îl vor găsi.”
Au plecat femeile de la mormânt, dar Maria Magdalena nu s-a desprins de acolo. A rămas plângând, voia să-L găsească pe Iisus și, plângând, i s-a arătat un bărbat, iar ea, crezând că este grădinarul, i-a zis: „Doamne, dacă L-ai luat de aici, spune-mi unde L-ai pus.”
Și, văzând-o că plânge mai departe, Cel pe care îl socotea grădinarul a strigat-o pe nume și i-a zis: „Marie!”. Ea s-a cutremurat, s-a întors și L-a văzut că era Iisus, iar El i-a zis să nu mai plângă, ci să meargă și să spună fraților Săi, ucenicilor Săi și lui Petru, că va merge în Galileea mai înainte de ei, iar acolo Îl vor găsi.
Și Maria a venit și le-a spus ucenicilor, iar după aceea au venit și ucenicii la mormânt.
Dar celelalte femei, mergând pe cale, s-au întâlnit cu Iisus, Care le-a zis: „Bucurați-vă!”. Ele L-au cunoscut după glasul Său dulce și blând și voiau să-I cuprindă picioarele, dar El le-a spus: „Nu vă atingeți de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergeți și spuneți ucenicilor Mei și lui Petru să meargă în Galileea; acolo Mă vor găsi.”
Aceasta este Duminica Sfintelor Femei Mironosițe, căci se cuvenea să fie închinată o duminică și acestora, care, deși socotite mai slabe după fire, s-au arătat mai îndrăznețe, mai puternice și mai dornice de a-L vedea pe Iisus și de a fi cu El, atât când a fost pus în mormânt, cât și după aceea.
Sfinții Părinți se minunează de aceasta și, dacă înțeleptul Solomon a spus că femeia este femeie, astăzi vedem că femeile au arătat o bărbăție mai puternică decât a bărbaților. Ucenicii au fugit și au stat ascunși, încuiați în casă, iar ele au venit primele la mormânt. După ce le-a vestit Maria Magdalena, au venit și Petru și Ioan la mormânt.
Astăzi este Duminica închinată femeilor mironosițe, pentru ca toate femeile să înțeleagă că au mijlocitoare în ceruri, căci ele L-au însoțit pe Iisus și au fost aproape de El, iar acum se roagă pentru noi, mai ales pentru toate femeile creștine. Este, așadar, ziua tuturor femeilor creștine, în Duminica Mironosițelor.
Ce putem spune despre femeile mironosițe? Că aveau o credință atât de vie și atât de puternică, o credință plină de nădejde și dragoste pentru adevăr, pentru Cel ce a făcut atâtea minuni, pentru Cel ce a vindecat bolnavii, a înviat morții și a curățit leproșii. Pentru El aveau o dragoste atât de mare.
Iar Maria Magdalena era cea mai curajoasă și se ruga să nu piardă bucuria pe care a primit-o de la Mântuitorul, Care o izbăvise de cei șapte demoni, iar acum era atât de liniștită și luminoasă la chip.
Cu adevărat, orice om, prin credință, prin dragoste și prin jertfă, se apropie de Dumnezeu. Nu ne putem apropia de Dumnezeu dacă ne este frică să ne mărturisim credința. Nu ne putem apropia de Dumnezeu dacă nu avem credință vie, credință curată, credință mărturisitoare. Iar ele nu puteau să nu spună ceea ce simțeau.
De aceea, dacă au avut curajul să vină la mormântul Domnului și să înfrunte soldații care îl păzeau, cu cât mai mare a fost curajul lor după ce L-au văzut pe Domnul! Toate au devenit binevestitoare ale Învierii Domnului.
Unele dintre ele, propovăduind Evanghelia, au devenit și martire. Între aceste femei, cea dintâi este Maria Magdalena, apoi Maria, mama lui Iosi, Salomeea, mama fiilor lui Zevedeu, soția lui Zevedeu. De asemenea, erau Ioana și Suzana, soția lui Huza, precum și cele două surori ale lui Lazăr, cel înviat din morți, Marta și Maria.
Toate acestea au venit la mormânt cu miresme, în semn de recunoștință pentru faptele pe care le-a făcut Iisus. Ele au rămas credincioase, rugătoare, dar și propovăduitoare ale adevărului Învierii lui Hristos.
Cuvântul îngerului și cuvântul Mântuitorului către ele a fost: „Mergeți și spuneți ucenicilor Mei și lui Petru.” Îi spune și lui Petru, pentru că Petru nu mai era ucenic, se lepădase de Domnul de trei ori, zicând că nu-L cunoaște.
De aceea, la Marea Tiberiadei, Mântuitorul i-a chemat pe apostolii Săi împreună cu Petru, pentru ca acesta să-și recapete demnitatea apostoliei, întrucât plânsese cu amar după lepădarea sa. Domnul l-a chemat din nou, întărindu-l în chemarea sa.
I-a pus de trei ori aceeași întrebare: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu pe Mine mai mult decât aceștia?” Iar el a răspuns: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc.” Și i-a zis Iisus: „Paște mielușeii Mei.”
L-a întrebat a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu pe Mine?” Petru s-a mirat că este întrebat din nou și a zis: „Da, Doamne, Tu știi toate, Tu știi că Te iubesc.” Și i-a zis Iisus: „Paște oile Mele.”
A treia oară l-a întrebat: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu pe Mine mai mult decât aceștia?” Iar Petru, întristat, a zis: „Doamne, Tu știi toate, știi că Te iubesc.” Și i-a zis Iisus: „Paște oile Mele.”
Dar i-a prevestit că, pentru această lepădare, va avea și o moarte martirică. Și, când i-a zis a treia oară „Paște oile Mele”, i-a spus și: „Urmează-Mi”.
Pentru că trebuia să aibă o nouă chemare, o înnoire a chemării sale la apostolat. De trei ori s-a lepădat, de trei ori l-a rechemat la apostolie și i-a arătat ce va urma.
I-a zis lui Simon Petru: „Adevărat îți spun ție: când erai mai tânăr, te încingeai și mergeai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.”
Aceste cuvinte arătau cu ce fel de moarte avea să plătească Petru pentru lepădarea sa: o moarte martirică, prin răstignire pe cruce. Atunci, din smerenie, a cerut să fie răstignit cu capul în jos, ca să nu fie asemenea Domnului său, și, chiar și atunci, a cerut iertare.
Dar iată, femeile mironosițe nu au avut nicio poticnire, pentru că ele au stat tot timpul în vremea pătimirii lui Iisus. L-au plâns cu durere, strigau și gemeau de durere. Plângea și Maria, Maica lui Iisus; a și leșinat, dar și-a revenit, iar Iisus i-a spus: „Nu mai plânge pentru Mine, Fiul tău, o, maică! Orice îmi vei cere, Eu îți voi împlini!” Atunci L-a încredințat pe Ioan Maicii Sale și, prin el, întreg neamul omenesc, punându-l pe Ioan să poarte grijă de Maica Sa.
Femeile mironosițe au arătat virtuți atât de vii și de luminoase, puteri neobișnuite. Orice om se teme de primejdie, dar ele au uitat de primejdie, având o credință atât de puternică în Cel ce a fost răstignit. Și-au adus aminte mereu de semnele care s-au petrecut în timpul răstignirii: cum a venit întunericul peste tot pământul, cum s-au sfărâmat pietrele și cum s-au arătat unii dintre morții care au ieșit din morminte, atunci când s-a cutremurat pământul și multe morminte s-au deschis, iar morții au început să se arate în cetatea Ierusalimului.
Femeile trăiau cu aceste minuni și cu această credință vie că Cel ce a fost răstignit este Fiul lui Dumnezeu, așa cum a mărturisit și sutașul păgân: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta.”
Femeile sunt cele mai jertfelnice în creșterea copiilor. Tații, adeseori, sunt plecați la muncă pentru a întreține familia, dar mamele, chiar dacă muncesc, stau mai mult cu copiii și îi învață credința. Așa cum mironosițele și-au păstrat credința, tot astfel mamele dăruiesc credința copiilor lor.
De aceea, să fiți fericite toate mamele care aveți copii și, mai ales, cele care aveți cel puțin șapte copii. Să fiți fericite, pentru că Dumnezeu, pentru fiecare naștere, v-a dăruit o îmbrățișare.
Dar toate femeile au puterea să se căiască. Să vă căiți cele care ați greșit și ați ucis pruncii și să plângeți, cum plângeau femeile mironosițe după Iisus, și să vă răscumpărați această greșeală prin aducerea la viață a altor prunci, ajutând pe mamele și tinerele însărcinate care vor să-și piardă copiii, întorcându-le să-i nască și sprijinindu-le să-i crească.
Astăzi este ziua tuturor femeilor creștine. Mai mare mărturie despre credință, despre dragoste și despre jertfa pentru Hristos decât cea a femeilor mironosițe nu au dat alte femei. De-a lungul timpului, multe au urmat credința mântuitoare a femeilor mironosițe. Atâtea femei merg la mormântul Domnului și plâng acolo, asemenea mironosițelor, și primesc raze de mângâiere. Și noi toți mergem la mormântul Domnului cu cea mai mare credință și evlavie, pentru că acolo este centrul sfințeniei, centrul spiritualității noastre.
Nu există loc mai sfânt pe pământ decât mormântul Domnului, unde Mântuitorul Și-a lăsat sfințenia Sa. De aceea, tot acolo vine, în fiecare an, lumina cu care Hristos S-a îmbrăcat la Înviere, iar noi o primim pentru a ne înnoi credința, dragostea și simțirile și pentru a ne întări râvna pentru Dumnezeu.
De aceea, să mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat acest prilej să ajungem în Duminica Mironosițelor și să avem această mare bucurie. Să ne rugăm, pentru că se roagă împreună cu noi femeile mironosițe, dar și Iosif și Nicodim, precum și apostolii pe care îi pomenim în fiecare duminică.
Avem nevoie mereu de mijlocitori, pentru că nu este zi în care să nu greșim, dar Dumnezeu ne iartă pentru toate, dacă ne căim pentru păcatele noastre.
Amin.”
