Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a rostit vineri, 20 februarie, un cuvânt de învățătură după Taina Sfântului Maslu oficiată la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Dorna Arini, județul Suceava, subliniind importanța postului ca întoarcere la Dumnezeu și ca drum spre înnoirea sufletească.
Taina Sfântului Maslu — taina iertării
Ierarhul a explicat sensul duhovnicesc al slujbei săvârșite, arătând că Maslul aduce iertare și întărire credincioșilor:
„Taina Sfântului Maslu este taina iertării păcatelor celor ce sunt pomeniți, se căiesc și sunt miruiți cu untdelemn sfințit, pentru că ea completează Taina Spovedaniei, la care noi nu putem să fim vrednici să ne spunem toate păcatele, din uitare, din neștiință, din nebăgare de seamă și din neputință.”
În acest context, credincioșii au fost îndemnați să intre în Postul Mare cu inimă ușurată, considerând această perioadă drept „cea mai frumoasă a anului” și „sărbătoarea sufletelor noastre”.
Postul, întoarcere la Dumnezeu
Înaltpreasfințitul Teodosie a arătat că postul reprezintă refacerea comuniunii cu Dumnezeu pierdute prin neascultare:
„Postul este menit, asemenea rugăciunii și tuturor faptelor bune, ca să ne readucă harul lui Dumnezeu înăuntrul nostru, fără de care sufletul este pustiu și trupul bolnav.”
Ierarhul a subliniat caracterul obligatoriu al postului în viața creștină:
„Postul este poruncă de la Dumnezeu. Dacă suntem creștini, avem această datorie. Cine nu postește întoarce spatele lui Dumnezeu și nu-I ascultă sfatul și povața.”
Chemare la iertare și dragoste
Predica a evidențiat legătura dintre post, mărturisire și iubirea față de aproapele:
„Nu poate fi dragoste de Dumnezeu dacă nu este dragoste de oameni. Să iertăm pe toți cei ce ne-au greșit, să ne rugăm pentru ei, pentru cei ce ne fac bine și pentru vrăjmașii noștri.”
Arhiepiscopul Tomisului a amintit modelul suprem al iertării, cuvintele Mântuitorului rostite pe Cruce: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac”.
Postul, pregătire pentru Înviere
Ierarhul a subliniat că întreaga perioadă a postului conduce spre Lumina Învierii și spre viața euharistică:
„Cuvintele lui Hristos, cuprinse în Sfânta Evanghelie, nu vor fi niciodată abandonate, pentru că sunt cuvinte dumnezeiești care ne curățesc păcatele și ne ajută să ne hrănim cu hrana cerească, care este Trupul lui Hristos.”
Urcușul duhovnicesc
În încheiere, Înaltpreasfințitul Teodosie a îndemnat la statornicie și la urcuș pe scara virtuților:
„Să rămânem cu acest har mai departe, să-l înnoim, să-l întărim și să-l înmulțim pe toată perioada postului”, chemând credincioșii să păstreze pacea, armonia și dragostea frățească pe drumul pregătirii pentru Înviere.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 20 februarie, după Taina Sfântului Maslu la oficiată la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Dorna Arini, județul Suceava:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși,
Iată, ultima vineri dinainte de Postul cel Mare, vinerea din Săptămâna Brânzei, a ajutat Dumnezeu să facem acest Sfânt Maslu cu toate rugăciunile și cu dezlegările de la urmă.
Taina Sfântului Maslu este taina iertării păcatelor celor ce sunt pomeniți, se căiesc și sunt miruiți cu untdelemn sfințit, pentru că ea completează Taina Spovedaniei, la care noi nu putem să fim vrednici să ne spunem toate păcatele, din uitare, din neștiință, din nebăgare de seamă și din neputință.
De aceea, să ne simțim ușurați, dacă ne-am rugat cu credință și ne-am căit de păcatele noastre, să începem, de luni, perioada cea mai frumoasă a anului, sărbătoarea sufletelor noastre. Postul este întoarcere la Dumnezeu; prin post erau strămoșii noștri la Dumnezeu. Când au lepădat postul, stând de vorbă cu satana și învoindu-se la minciuna lui, au pierdut haina harului.
Postul este menit, asemenea rugăciunii și tuturor faptelor bune, ca să ne readucă harul lui Dumnezeu înăuntrul nostru, fără de care sufletul este pustiu și trupul bolnav și fără de care nu se poate mântui nici sufletul, nici trupul. De aceea, aceasta este o taină a multor daruri; de aceea citim de la Sfântul Apostol Pavel despre darurile Duhului Sfânt, arătate în Epistola către Galateni, și roadele Duhului Sfânt.
Să fim cu luare-aminte! Dacă ați simțit fiorul credinței și bucuria că ne-a pătruns harul Duhului Sfânt la această taină, să rămânem cu acest har mai departe, să-l înnoim, să-l întărim și să-l înmulțim pe toată perioada postului.
Postul Mare este rânduiala cea mai deplină și cea mai hrănitoare pentru sufletele noastre. Să nu ne lăcomim și să nu lenevim, să nu ne împotrivim poruncilor lui Dumnezeu. Postul este poruncă de la Dumnezeu. Dacă suntem creștini, avem această datorie. Cine nu postește întoarce spatele lui Dumnezeu și nu-I ascultă sfatul și povața.
De aceea trebuie să postim cu toții, să ne mărturisim cu toții și să simțim mai adânc fiorul credinței și dragostea de Dumnezeu și de oameni mai lucrătoare. Nu poate fi dragoste de Dumnezeu dacă nu este dragoste de oameni. Să iertăm pe toți cei ce ne-au greșit, să ne rugăm pentru ei, pentru cei ce ne fac bine și pentru vrăjmașii noștri.
Așa S-a rugat Hristos când era batjocorit și chinuit, înainte de a fi dus pe Cruce, și S-a rugat și pe Cruce, zicând: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.”
Dumnezeu S-a rugat și atunci și se roagă și acum pentru noi, la fiecare Sfântă Liturghie, când momentele Pătimirilor, răstignirii, morții, îngropării și Învierii Domnului se înnoiesc.
Când zicem: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu” și „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu”, Hristos vorbește prin noi. De atunci și până astăzi și până la sfârșitul veacurilor, cuvintele lui Hristos, cuprinse în Sfânta Evanghelie, nu vor fi niciodată abandonate, pentru că sunt cuvinte de foc, cuvinte dumnezeiești care ne curățesc păcatele și ne ajută să ne hrănim cu hrana cerească, care este Trupul lui Hristos. Cum ne-a învățat: „Eu sunt pâinea cea vie, care S-a pogorât din cer. Cine va mânca din pâinea aceasta va trăi în veci.” Cel ce nu mănâncă Trupul Lui și nu bea Sângele Lui nu are viață în el.
Să rămânem cu Hristos prin viața Lui, ca să fim și noi vii mereu. Atâtea semne, de-a lungul istoriei Bisericii, s-au făcut pentru ca noi să rămânem în credință. Pentru noi, ortodocșii, semnele nu s-au sfârșit.
Iar în Sâmbăta Mare, așteptăm să vină din cer Lumina Învierii lui Hristos, pentru că Hristos S-a înălțat la cer și de acolo ne trimite lumina înnoitoare a Învierii Sale, ca să avem și noi parte de arvuna Învierii. Pentru aceasta ne pregătim în cele șapte săptămâni de post și în Săptămâna Patimirilor.
Să rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute, să ne însoțească harul Său, ca să ducem tot postul după voia lui Dumnezeu și să urcăm pe scara virtuților, așa cum ne învață Sfântul Ioan Scărarul în a patra duminică din post. Această scară a virtuților să nu fie știrbită de lipsa vreunei virtuți necesare pe care să urcăm, să fim toți în pace, în armonie și în dragoste unii cu alții.
Să ne primească Bunul Dumnezeu rugăciunile din această seară și să rămânem toți în dragostea lui Dumnezeu și în dragoste frățească unii cu alții.”
