Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit duminică, 5 aprilie, un cuvânt de învățătură după slujba Deniei oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, subliniind că începutul Săptămânii Pătimirilor este un timp al participării reale la jertfa Mântuitorului.
Intrarea în Ierusalim, începutul jertfei
Ierarhul a arătat că momentul Intrării Domnului în Ierusalim nu este unul de glorie lumească, ci începutul drumului spre Cruce:
„Iată, am început prin denia din această seară Săptămâna Patimilor Domnului. El a intrat în Ierusalim, a fost ovaționat de mulțime și de copii ca un împărat, dar El n-a intrat ca să fie falnic înaintea tuturor, ci a intrat ca să Se pregătească de patimă și de moarte, prin care avea să aducă răscumpărarea noastră”, a spus ÎPS Teodosie.
Iosif, preînchipuire a lui Hristos
Arhiepiscopul Tomisului a explicat sensul duhovnicesc al pomenirii lui Iosif în primele zile ale Săptămânii Mari, evidențiind paralela dintre viața acestuia și lucrarea mântuitoare a lui Hristos:
„Iosif este chipul lui Iisus Hristos prin vânzarea lui, prin șederea lui în groapă, înainte de a fi vândut, cum a stat și Mântuitorul în groapă, și apoi a fost liber și a ajuns în mare cinste”, a subliniat ierarhul.
Totodată, acesta a evidențiat curăția lui Iosif în fața ispitelor și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care a transformat suferința în mântuire pentru mulți.
Smochinul neroditor, imaginea păcatului
În continuare, ÎPS Teodosie a vorbit despre smochinul neroditor, arătând că acesta simbolizează păcatul și amăgirea dulceților trecătoare:
„Smochinele preînchipuie cel mai bine păcatele, care sunt dulceți trecătoare. Și de aceea Mântuitorul a uscat smochinul cel neroditor, pentru că dulcețile trecătoare se pierd”, a explicat ierarhul.
Chemare la trăire autentică a Săptămânii Patimilor
Mesajul central al predicii a fost chemarea la o trăire autentică a acestor zile sfinte, prin participare interioară la pătimirile lui Hristos:
„În toate aceste seri ale deniilor vom avea prilejul să trăim din plin credința cu pătimirile Domnului și cu ridicarea noastră din patimile noastre, ca să pătimim și să ne răscumpărăm păcatele”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a subliniat că jertfa lui Hristos trebuie însoțită de efortul personal al credinciosului:
„Domnul a pătimit în locul nostru, să ne răscumpere pe noi, dar trebuie să participăm și noi la durerea Celui ce a venit să ne răscumpere din păcat și din moarte”, a adăugat acesta.
Îndemn la rugăciune și pace
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși la rugăciune și la trăirea deplină a acestei perioade:
„Să-L rugăm pe Domnul Iisus Hristos să ne fie nouă tuturor de ajutor, să ne aducă pacea Sa și să trăim din plin aceste zile pline de semnificație”, a spus ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, duminică, 5 aprilie, după slujba Deniei oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți,
Iată, am început prin denia din această seară Săptămâna Patimilor Domnului. El a intrat în Ierusalim, a fost ovaționat de mulțime și de copii ca un împărat, dar El n-a intrat ca să fie falnic înaintea tuturor, ci a intrat ca să Se pregătească de patimă și de moarte, prin care avea să aducă răscumpărarea noastră.
În fiecare zi a acestei săptămâni noi prăznuim ceva care ne pregătește, în zilele acestea, cum să trăim și cum să avem sufletul.
Lunea Săptămânii Patimilor este pomenit Iosif, fiul lui Iacob, unul dintre fiii Rahilei, acel Iosif curat, care preînchipuie pe Însuși Mântuitorul Hristos, și de asemenea smochinul cel neroditor, așa cum ne arată Sfânta Evanghelie din seara aceasta.
Iată, Iosif a fost unul căruia i s-au descoperit multe. Și când frații săi au auzit visul lui, că prima dată a visat că soarele și luna și unsprezece stele se închinau stelei lui, l-au invidiat pentru ceea ce spunea. Cu adevărat, iată, era ceea ce avea să se petreacă.
Frații săi au gândit să-l vândă în Egipt. Mai întâi l-au ținut într-o groapă, până au găsit cui să-l vândă, și l-au vândut pe treizeci de arginți. Iar tatălui i-au adus o haină muiată în sânge și i-au zis: „Nu cumva este a fiului tău?” Și tatăl s-a întristat și a zis: „Plângând mă voi pogorî în iad la fiul meu.”
Este un adevăr pe care îl trăiau cei vechi. Știau că moartea nu duce pe nimeni decât la iad. Doar doi au fost ridicați la cer fără să moară: Enoh și Ilie.
Și iată, Iosif ajungând în Egipt, că Dumnezeu a îngăduit această vânzare, a salvat familia sa și a salvat neamul omenesc. Pentru că acolo, în Egipt, el a avut niște ispite mari. Era un om tânăr, frumos, și soția dregătorului i-a pus gând necurat. L-a chemat să trăiască cu ea, dar Iosif era curat la suflet și voia să rămână curat. A ales mai degrabă să fugă, rămânând fără haină, decât să-și piardă curăția. Dar femeia l-a pârât că el ar fi vrut să o necinstească și atunci a fost aruncat în temniță. Fiind închis, a răbdat rigorile temniței, iar acolo au fost închiși și paharnicul și pitarul lui faraon. Aceștia au avut vise.
Anume, paharnicul a visat cum iarăși îi turna lui faraon vin acolo, în palatul său. Iar pitarul a visat că a făcut pâine și a pus-o afară să se usuce. Dar, iată, păsările cerului au venit și au început să ciugulească din pâinea lui și întrebau ce vor însemna aceste vise.
Și i-a spus paharnicului: „Vei ajunge din nou în demnitate la faraon.” Iar pitarului i-a spus: „Pregătește-te, că vei fi pedepsit.” Și acestea s-au adeverit.
Dar i-a spus paharnicul lui Iosif: „Când vei fi liber, să-ți aduci aminte și de mine, cum ți-am tălmăcit visul.”
Și, iată, a visat faraon acel vis cunoscut din Sfânta Scriptură, că s-au arătat pe malul Nilului șapte vaci grase și apoi au venit șapte vaci slabe și le-au înghițit pe cele grase. A visat iarăși șapte spice seci și șapte spice pline de roade, și cele seci le-au înghițit pe cele care erau cu rod. Și era foarte frământat.
A chemat pe toți înțelepții și n-a știut nimeni să-i tălmăcească. Atunci paharnicul i-a spus lui faraon: „Iată, este închis în temniță un om care ți-a slujit aici. Eu am știut că mă vei elibera, că și eu am visat. Și el mi-a tâlcuit visul. Și a visat și pitarul, pe care l-ai omorât, și exact așa i-a tâlcuit. Omul acela cred că poate să tâlcuiască aceste vise.”
Și a trimis faraon după Iosif, iar Iosif i-a tâlcuit visele și i-a spus: „Cele șapte vaci grase înseamnă șapte ani de belșug. Cele șapte vaci slabe înseamnă șapte ani de secetă. Tot ce va rodi în primii șapte ani se va risipi dacă nu va fi chivernisit bine rodul pământului pentru cei șapte ani de secetă.”
Când i-a văzut înțelepciunea și a tâlcuit atât de frumos, faraon a zis: „Iată, eu te pun al doilea după mine și tu să organizezi toată această strângere de roade din primii șapte ani, ca să fie pentru următorii șapte ani, când nu va mai rodi pământul.” Și așa s-a făcut.
Și, iată, această lipsă a ajuns și la Iacob și la fiii săi, ceilalți 11, care au rămas în Canaan, și au venit, că au aflat că în Egipt este grâu din destul și pot să ia. Veneau și din alte părți.
Prima dată nu l-au cunoscut pe Iosif, că se schimbase și era demnitar și nu s-au gândit la așa ceva. Dar după aceea el s-a descoperit fraților săi și le-a spus: „Nu vă fie teamă. M-ați vândut, că așa a vrut Dumnezeu, ca să vă scap de foame. Cum ar fi mai trăit tatăl meu și voi, dacă n-ajungeam aici? Este o rânduială a lui Dumnezeu.”
Și, iată, au ajuns și Iacob, și fiii ceilalți, frații lui Iosif, în Egipt. Și aici, iată, Iosif le-a dat tuturor. N-au venit prima dată cu Beniamin. Le-a spus să-l aducă și pe fratele lui mai mic. Și s-au mutat israeliții, Iacob cu fiii săi, în Egipt și, după aceea, când a fost rânduiala lui Dumnezeu, s-au întors.
Iată, Iosif este chipul lui Iisus Hristos prin vânzarea lui, prin șederea lui în groapă, înainte de a fi vândut, cum a stat și Mântuitorul în groapă, și apoi a fost liber și a ajuns, iată, în ce demnitate.
Și cealaltă zicere din Sfânta Evanghelie, cu smochinul neroditor: Mântuitorul a ieșit și era flămând și a văzut un smochin cu frunze. S-a dus și a căutat roade, că îi era foame, și n-a găsit roade, că nu era vremea smochinelor. Atunci a blestemat smochinul și a zis: „De acum înainte în veci să nu mai fie rod din tine.” Și s-a uscat într-o clipă. Și s-au minunat ucenicii de această minune.
Unul dintre Sfinții Părinți tâlcuiește această uscare a smochinului, blestem dat de Mântuitorul, și spune că ar fi putut lemnul din rai să fie nu neapărat măr, ci chiar smochin. Și chiar dacă n-a fost smochin, smochinul a acoperit goliciunea lui Adam după păcat și, de aceea, Dumnezeu, iată, a blestemat acest pom.
Smochinele preînchipuie cel mai bine păcatele, care sunt dulceți trecătoare. Și de aceea Mântuitorul a uscat smochinul cel neroditor, pentru că dulcețile trecătoare se pierd.
De aceea, iată, din prima zi a Săptămânii Pătimirilor ne îndeamnă Sfânta Biserică: la ce să luăm aminte? Mai întâi să luăm aminte să ne păzim de păcat. Și Iosif este simbolul păzirii de păcat. Și smochinul care s-a uscat, s-a uscat să nu mai aducă roade care se aseamănă, prin dulceața lor, cu păcatul care înșală pe om cu dulceața sa.
Și zilele următoare vom avea, iată, semnificația zilei de marți, de miercuri. Marți este ziua celor 10 fecioare, miercuri femeia păcătoasă, joi Cina cea de Taină.
În toate aceste seri ale deniilor vom avea prilejul să trăim din plin credința cu pătimirile Domnului și cu ridicarea noastră din patimile noastre, ca să pătimim și să ne răscumpărăm păcatele. Domnul a pătimit în locul nostru, să ne răscumpere pe noi, dar trebuie să participăm și noi la durerea Celui ce a venit să ne răscumpere din păcat și din moarte, prin durerile Sale, prin răstignirea, moartea, îngroparea și Învierea Sa.
Să-L rugăm pe Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, să ne fie nouă tuturor de ajutor, să ne aducă cu adevărat pacea Sa, să fim încrezători în toate rugăciunile noastre pe care le facem și să trăim din plin aceste zile pline de semnificație.”
