Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, i-a îndemnat pe credincioși să transforme credința în faptă și mărturisire concretă, evocând exemplul unor sfinți mucenici care și-au dat viața pentru Hristos. Mesajul a fost transmis miercuri, 10 iunie, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a prezentat viețile Sfântului Sfințit Mucenic Timotei, episcopul Prusei, precum și ale Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina, subliniind puterea mărturisirii credinței în vremuri de persecuție.
Sfântul Timotei, episcopul care a ales moartea pentru Hristos
ÎPS Teodosie a amintit că Sfântul Timotei era episcop în Prusa, în apropierea Bitiniei, fiind cunoscut pentru viața sa sfântă și pentru numeroasele vindecări săvârșite prin rugăciune.
„Acesta a ajuns să păstorească Biserica de acolo și era plin de credință și de dragoste pentru oameni. El făcea tuturor rugăciuni și multe tămăduiri se săvârșeau prin rugăciunile sale”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Potrivit ierarhului, în timpul împăratului Iulian Apostatul, sfântul a fost arestat și obligat să aducă jertfă idolilor, însă a refuzat categoric.
„Eu numai Dumnezeului Celui Viu pot să-I aduc jertfă și altora nu pot să le aduc, pentru că este un singur Dumnezeu”, a fost mărturisirea sfântului evocată de ÎPS Teodosie.
După numeroase chinuri și încercări de a-l determina să renunțe la credință, Sfântul Timotei a fost condamnat la moarte prin decapitare. Creștinii i-au îngropat trupul, iar la mormântul său au început să se săvârșească numeroase minuni.
Alexandru și Antonina, model de curaj și credință
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit și despre Sfânta Muceniță Antonina, o tânără care și-a dedicat viața rugăciunii, postului și milosteniei.
În timpul persecuțiilor păgâne, Antonina a fost supusă la numeroase chinuri pentru că a refuzat să se lepede de Hristos.
„Pentru mine, moartea pentru Hristos este o bucurie. Eu nu vreau să mor, dar dacă vreți să mă omorâți, n-am cum să mă împotrivesc”, a relatat ierarhul despre răspunsul dat de muceniță prigonitorilor săi.
ÎPS Teodosie a prezentat și exemplul tânărului Alexandru, care a intervenit pentru a o salva pe Antonina de la profanare, asumându-și el însuși riscul arestării și al morții. În cele din urmă, amândoi au fost supuși torturilor și au primit cununa muceniciei pentru statornicia lor în credință.
Credința trebuie împlinită prin fapte
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a arătat că exemplul sfinților nu trebuie admirat doar de la distanță, ci urmat în viața de zi cu zi.
„Să mulțumim lui Dumnezeu că mereu Și-a pregătit slujitorii Săi, din neamul nostru, frații mai mari care ne poartă și nouă de grijă, ca să avem cu adevărat credință lucrătoare, nu numai să gândim credința, ci să o și împlinim prin faptele noastre”, a subliniat ÎPS Teodosie.
Ierarhul a îndemnat credincioșii să privească la mărturia sfinților mucenici ca la un model de fidelitate față de Dumnezeu, de curaj și de asumare a valorilor creștine, indiferent de încercările vieții.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 10 iunie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, și astăzi prăznuim sfinți mucenici, care ne sunt mijlocitori nouă tuturor.
Cel dintâi pomenit este Sfântul Timotei, episcopul din Prusa, de lângă Bitinia, aproape de Acropole. Acesta a ajuns să păstorească Biserica de acolo și era plin de credință și de dragoste pentru oameni.
El făcea tuturor rugăciuni și multe tămăduiri se săvârșeau prin rugăciunile sale. De aceea, împăratul Iulian Paravatul, care se lepădase de credință și cinstea idolii, a trimis oameni să-l prindă, fiindcă încălca porunca împărătească de a cinsti idolii.
L-au adus ca să aducă jertfă idolilor, iar el le-a răspuns răspicat:
„Eu numai Dumnezeului Celui Viu pot să-I aduc jertfă și altora nu pot să le aduc, pentru că este un singur Dumnezeu.”
De aceea l-au bătut, l-au închis în temniță și, după aceea, iarăși l-au scos la judecată. Scoțându-l la judecată, i-au cerut din nou să aducă jertfă idolilor.
N-a adus și L-a mărturisit pe Hristos și mulți dintre păgâni, văzând cum Îl mărturisește în timp ce este lovit și chinuit, au crezut și ei în Hristos. De aceea, până la urmă, prin nicio lovitură nu a putut fi răpus și, în cele din urmă, i-au tăiat capul. Așa s-a săvârșit Sfântul Sfințit Mucenic Timotei.
Creștinii i-au luat apoi trupul și l-au îngropat într-un loc de cinste, iar la mormântul lui se făceau multe minuni. De aceea l-au pomenit și îl pomenesc și astăzi cei din părțile acelea și îl pomenim și noi, că este un sfânt al întregii Biserici.
Prăznuim și pe Sfinții Alexandru și Antonina.
Antonina era o tânără fecioară care și-a închinat viața lui Hristos și se ruga foarte mult. Tot ceea ce avea și ceea ce primea dădea săracilor. Era postitoare, rugătoare și voia să fie curată înaintea lui Dumnezeu. Dar era tot vremea păgânilor. De aceea au trimis la ea dregători să o întoarcă la păgânism.
Au amenințat-o, iar ea a spus:
„Pentru mine, moartea pentru Hristos este o bucurie. Eu nu vreau să mor, dar dacă vreți să mă omorâți, n-am cum să mă împotrivesc. De aceea faceți ce voiți, iar eu fac ceea ce știu că trebuie să fac.”
Și au dus-o, după ce au bătut-o cu sabie de lemn, în temniță. Au scos-o din temniță și iarăși au pus-o să se lepede de Hristos și să aducă jertfă idolilor, dar n-a primit nicicum. De aceea, Antonina a fost dusă din nou în temniță și pregătită să fie dusă într-o casă de desfrâu, pentru că ea ținea mult la fecioria sa.
Alexandru era un tânăr credincios și le-a dat să înțeleagă că merge la ea ca să o pângărească. Dar Alexandru, venind acolo, s-a rugat împreună cu Antonina și a scos-o îmbrăcând-o în hainele sale, iar el a rămas în temniță. Când au căutat-o, nu au găsit-o. De aceea l-au luat pe Alexandru și l-au pus și pe el să aducă jertfă idolilor, dar n-a voit. Au căutat-o și pe Antonina până când au găsit-o și pe amândoi i-au bătut și i-au chinuit. Dar ei nu s-au lepădat de credință, ci, dimpotrivă, mărturiseau credința și dragostea pentru Hristos. Și astfel și-au primit cununa muceniciei și sunt în ceruri rugători pentru toți creștinii de pe pământ.
Să mulțumim lui Dumnezeu că mereu Și-a pregătit slujitorii Săi, din neamul nostru, frații mai mari care ne poartă și nouă de grijă, ca să avem cu adevărat credință lucrătoare, nu numai să gândim credința, ci să o și împlinim prin faptele noastre. De aceea, mulțumim lui Dumnezeu pentru toate.”
