Arhiepiscopul Tomisului a vorbit vineri, 5 iunie, după Sfânta Liturghie oficiată la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, despre modelele de credință oferite de sfinții pomeniți în această zi, îndemnându-i pe credincioși să își îndrepte gândurile spre valorile veșnice și spre urmarea exemplului sfinților.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a evocat mai întâi viața Sfântului Sfințit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului, care a trăit în vremea marilor persecuții împotriva creștinilor.
„Era acum bătrân și, propovăduind, îi îndemna pe toți să nu-și lase credința, căci nu este zestre mai mare a sufletului decât credința cea adevărată”, a spus ÎPS Teodosie, referindu-se la misiunea sfântului care a continuat să predice chiar și după ce a fost alungat de persecuțiile declanșate de împăratul Iulian Paravatul.
Sfântul Dorotei, model de statornicie în credință
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că Sfântul Dorotei a fost nevoit să fugă din cetatea sa în timpul persecuțiilor lui Dioclețian, revenind după Edictul de libertate acordat creștinilor de Sfântul Împărat Constantin cel Mare.
Mai târziu, în timpul domniei lui Iulian Paravatul, a fost silit din nou să plece în pribegie, continuând să propovăduiască Evanghelia în apropierea Mării Negre.
„A primit multe bătăi și chinuri. Iar după aceste bătăi, fiind bătrân, la vârsta de 107 ani, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, iar sufletul său a fost primit în Împărăția cea cerească”, a subliniat ierarhul.
Sfânta Elisabeta de la Pasărea, exemplu de rugăciune și nevoință
În continuare, ÎPS Teodosie a vorbit despre Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, una dintre cele 16 femei românce recent canonizate de Biserica Ortodoxă Română.
Ierarhul a amintit că aceasta a intrat de foarte tânără în viața monahală, fiind remarcată prin râvna sa pentru rugăciune și ascultare.
„Avea doar 14 ani când a venit la mănăstire și prețuia toată pravila, fiind un model pentru celelalte”, a arătat Arhiepiscopul Tomisului.
Mai târziu, monahia s-a retras în Munții Giumalăului, unde a dus o viață de pustnicie, dedicată postului și rugăciunii.
„Dumnezeu i-a dat darul de a-i lumina pe mulți dintre cei care veneau la ea. Și le arăta celor care veneau, dacă se aflau în păcate, să se lase de păcate”, a spus ÎPS Teodosie.
Sfințenia nu depinde de vârstă
În predica sa, Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat faptul că sfințenia nu este legată de vârstă, ci de iubirea sinceră față de Dumnezeu.
„Această pecete a sfințeniei ne arată că viețuitorii în credință nu trebuie neapărat să aibă o vârstă înaintată, ci trebuie să fie iubitori de Dumnezeu, să-L iubească pe Dumnezeu cu tot sufletul și cu toată inima”, a afirmat ierarhul.
Totodată, el a amintit și de pomenirea mamei Sfântului Calinic de la Cernica, subliniind rolul pe care familiile creștine îl au în formarea viitorilor sfinți.
Îndemn la privirea spre cele veșnice
La finalul cuvântului său, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul sfinților și să acorde prioritate valorilor duhovnicești.
„Cu rugăciunile acestor sfinți cerem și noi de la Dumnezeu milă, îndurare și dragostea Lui, care să ne ajute tuturor să ne trăim viața în curăție. Dar trebuie să gândim mai mult la cele de sus decât la cele de jos, ca să fim următori ai sfinților, să-i avem pe sfinți rugători pentru noi în viața de acum, iar în veacul ce va să fie să fim și noi împreună cu ei în Împărăția cea cerească”, a încheiat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 5 iunie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi prăznuim sfinți care ne dau pildă de răbdare, de dragoste, de înțelepciune și de jertfire.
Sfântul Sfințit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului, a trăit începând din vremea împăratului Dioclețian Prigonitorul. El era credincios și își ducea cu multă jertfelnicie și dragoste slujirea față de credincioșii săi.
Pe păgâni, prin dragostea și jertfelnicia sa, îi aducea la credință. Dar împăratul Dioclețian a dat o poruncă foarte aspră ca toți cei care nu aduc jertfă idolilor și se închină lui Hristos să fie prinși și siliți să aducă jertfă. Dacă nu se supuneau, să fie închiși, iar dacă nici după chinuri nu se supuneau, să fie omorâți.
Mulți au început să fie uciși pentru că Îl mărturiseau pe Hristos.
Ierarhul Dorotei a gândit, după cum spune cuvântul Mântuitorului: „Dacă vă prigonesc în cetatea aceasta, mergeți în alta.” De aceea a plecat din Tir și s-a dus în altă parte, ascunzându-se de această prigoană.
Nu după multă vreme a venit Sfântul Împărat Constantin cel Mare, care a dat libertate creștinilor, iar episcopul Dorotei al Tirului s-a întors în scaunul său.
Mulți păgâni au venit la credință prin el. Dar a trăit și pe vremea nepotului Sfântului Împărat Constantin, Iulian Paravatul, cel care s-a lepădat de credință și a început să-i prigonească pe creștini.
A trebuit din nou să ia calea pribegiei și s-a dus într-un loc de lângă Marea Neagră, unde a propovăduit. Era acum bătrân și, propovăduind, îi îndemna pe toți să nu-și lase credința, căci nu este zestre mai mare a sufletului decât credința cea adevărată.
Și aici, în vremea lui Iulian Paravatul, a primit multe bătăi și chinuri. Iar după aceste bătăi, fiind bătrân, la vârsta de 107 ani, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, iar sufletul său a fost primit în Împărăția cea cerească.
Astăzi noi prăznuim și alți mucenici, dar și una dintre marile creștine, Elisabeta, din părțile Bucovinei, născută în 1970. Ea a venit la Mănăstirea Pasărea de foarte tânără și a fost foarte râvnitoare în împlinirea pravilei și în ajutorarea tuturor surorilor. Avea doar 14 ani când a venit la mănăstire și prețuia toată pravila, fiind un model pentru celelalte. Și nu după mult timp, la 18 ani, în 1988, a primit schima monahală și numele de Teodora.
Dar era atât de râvnitoare, încât a cerut binecuvântare și s-a retras în Munții Giumalăului pentru a se nevoi în post și rugăciune.
Iar în 2003 a primit schima cea mare, a devenit pustnică și a primit numele de Elisabeta. A mai trăit aici nu foarte mulți ani, dar a trăit în rugăciune, iar Dumnezeu i-a dat darul de a-i lumina pe mulți dintre cei care veneau la ea. Și le arăta celor care veneau, dacă se aflau în păcate, să se lase de păcate. Astfel, a devenit foarte cunoscută între toți pustnicii.
De aceea, s-a săvârșit nu la adânci bătrâneți, ci la o vârstă nu foarte înaintată, dar a fost cinstită de toți cei care i-au cunoscut viața de sfințenie. Face parte dintre cele 16 femei care au primit pecetea sfințeniei. Această pecete a sfințeniei ne arată că viețuitorii în credință nu trebuie neapărat să aibă o vârstă înaintată, ci trebuie să fie iubitori de Dumnezeu, să-L iubească pe Dumnezeu cu tot sufletul și cu toată inima.
Tot astăzi o prăznuim și pe mama Sfântului Calinic de la Cernica.
Cu rugăciunile acestor sfinți cerem și noi de la Dumnezeu milă, îndurare și dragostea Lui, care să ne ajute tuturor să ne trăim viața în curăție. Dar trebuie să gândim mai mult la cele de sus decât la cele de jos, ca să fim următori ai sfinților, să-i avem pe sfinți rugători pentru noi în viața de acum, iar în veacul ce va să fie să fim și noi împreună cu ei în Împărăția cea cerească.
Amin.”
