Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit joi, 28 mai, despre curajul mărturisirii credinței și despre exemplul marilor mucenici ai Bisericii, în predica rostită după Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
În cuvântul său, Înaltpreasfințitul Teodosie a evocat viața Sfântului Sfințit Mucenic Eutihie, a Sfântului Nichifor al Calcedonului și a Sfintei Mucenițe Eliconida, subliniind că aceștia au rămas statornici în credință în ciuda persecuțiilor și a suferințelor la care au fost supuși.
Sfântul Eutihie, model de curaj și statornicie
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că Sfântul Eutihie, ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul și episcop al Melitinei din Armenia, a convertit numeroși păgâni prin predică și prin minunile săvârșite.
„Sfântul Eutihie era foarte pătrunzător prin cuvântul său și orice învățătură pe care o propovăduia o însoțea cu minuni. Pe cei bolnavi care veneau la el îi vindeca prin rugăciune și tot mai mulți păgâni au început să devină creștini”, a spus ierarhul.
ÎPS Teodosie a arătat că sfântul a refuzat să se lepede de Hristos, chiar și atunci când a fost judecat, întemnițat și supus la numeroase chinuri.
„În temniță, Dumnezeu i-a răsplătit dragostea, aducându-i hrană printr-un înger. Cei care îl aruncaseră în temniță credeau că este mort. L-au scos și l-au dat la fiare, dar nici fiarele nu s-au atins de el”, a relatat Arhiepiscopul Tomisului.
Apărarea sfintelor icoane
În continuare, ierarhul a vorbit despre Sfântul Nichifor, episcopul Calcedonului, care a apărat cinstirea icoanelor în perioada iconoclastă.
„Acest sfânt a mărturisit cu multă tărie că icoanele sunt cu adevărat ferestre către cer și ne arată că Dumnezeu S-a milostivit spre noi. El ne-a dăruit această bucurie, ca, văzând icoana celui căruia ne închinăm, să ne închinăm cu mai multă convingere”, a explicat Înaltpreasfinția Sa.
Potrivit Arhiepiscopului Tomisului, Sfântul Nichifor și-a pecetluit mărturisirea prin moarte mucenicească, refuzând să renunțe la dreapta credință.
Exemplul Sfintei Mucenițe Eliconida
Predica a inclus și evocarea Sfintei Mucenițe Eliconida din Tesalonic, care a mărturisit credința creștină în timpul împăratului Gordian.
„A fost dată la fiare, dar acestea nu s-au atins deloc de ea, ci au fost blânde. A fost aruncată și în cuptorul cu foc, însă nici focul nu a ars-o, pentru că era credincioasă, iar prin credința ei focul s-a stins”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a arătat că sfânta a rămas neclintită în credință până la moartea sa martirică.
„Să nu dăm credința pentru nimic în lume”
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că viețile celor trei sfinți reprezintă modele pentru creștinii de astăzi, chemați să păstreze și să mărturisească dreapta credință.
„Acești trei sfinți mărturisitori și mucenici sunt mijlocitorii noștri și modelele noastre. Ei ne arată că trebuie să avem o credință curată și vie, să o prețuim și să nu o dăm pentru nimic în lume, iar dacă trebuie să o mărturisim, să o mărturisim chiar și cu prețul vieții noastre”, a transmis ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 28 mai, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos S-a înălțat!
Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, și astăzi prăznuim sfinți mărturisitori care, cu atâta credință, cu atâta curaj și cu multă jertfă, și-au încheiat viața mucenicește.
Sfântul Eutihie a fost ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul. A învățat dreapta credință și a fost foarte râvnitor să trăiască după aceasta și să o propovăduiască. Pentru râvna sa, pentru înțelepciunea sa și pentru dragostea sa de Dumnezeu și de oameni, a ajuns episcop al Melitinei, în Armenia.
Aici, oamenii erau foarte îndărătnici, iar păgânii voiau să-și păstreze mai departe rânduielile lor de slujire a idolilor. Sfântul Eutihie era foarte pătrunzător prin cuvântul său și orice învățătură pe care o propovăduia o însoțea cu minuni. Pe cei bolnavi care veneau la el îi vindeca prin rugăciune și tot mai mulți păgâni au început să devină creștini.
Fruntașii care slujeau idolilor au văzut că osteneala lor este zădărnicită, deoarece tot mai mulți oameni mergeau după acest ierarh aflat la Melitina. De aceea au cerut guvernatorului să vină și să-l judece.
L-a judecat și l-a pus să se lepede de credință. El nu s-a lepădat, ci, dimpotrivă, în timpul judecății a vorbit despre Hristos cu atâta însuflețire, încât tot mai mulți s-au alăturat mărturisirii sale și spuneau: „Și noi înțelegem ce spune și credem”.
L-au dus la capiștea idolească, iar el s-a rugat și toate s-au sfărâmat: și idolii, și capiștea. S-au mâniat slujitorii idolilor și au poruncit să fie pedepsit.
Judecătorul l-a trimis în temniță și a poruncit să nu primească hrană, ca să stea înfometat. El, cât fusese ierarh împreună cu creștinii săi, avusese multă grijă de cei lipsiți și făcea milostenie tuturor. Îi hrănea pe cei flămânzi și îi îmbrăca pe cei sărmani și goi.
În temniță, Dumnezeu i-a răsplătit dragostea, aducându-i hrană printr-un înger. Temnicerul a văzut aceasta. Cei care îl aruncaseră în temniță credeau că este mort. L-au scos și l-au dat la fiare, dar nici fiarele nu s-au atins de el. Apoi, văzând că nu pot nicidecum să-l întoarcă de la credință, au hotărât să-i taie capul și astfel s-a săvârșit Sfântul Sfințit Mucenic Eutihie.
Mai avem un alt sfânt mărturisitor, care a trăit pe vremea împăratului Leon, când erau atât de mult prigonite sfintele icoane. Acest sfânt cinstea icoanele și apăra dreapta credință, arătând tuturor că fără icoane credința nu este mărturisită deplin.
Însuși Dumnezeu Cel netrupesc L-a trimis pe Fiul Său să Se întrupeze și, luând trup omenesc, a lăsat chipul Său pe o mahramă, icoană nefăcută de mână, prin care s-au săvârșit multe minuni.
Acest sfânt a mărturisit cu multă tărie că icoanele sunt cu adevărat ferestre către cer și ne arată că Dumnezeu S-a milostivit spre noi. El ne-a dăruit această bucurie, ca, văzând icoana celui căruia ne închinăm, să ne închinăm cu mai multă convingere. Icoanele sunt cu adevărat chipurile celor reprezentați. De aceea, și acest sfânt, care a fost episcop al Calcedonului și a propovăduit cinstirea sfintelor icoane, s-a sfârșit tot ca mucenic, pentru că a dorit să mărturisească faptul că sfintele icoane sunt chipuri prin care Însuși Dumnezeu Se vestește. Aceasta a făcut Sfântul Nichifor, episcopul Calcedonului.
Iar Sfânta Muceniță Eliconida era originară din Tesalonic. Ea a îmbrățișat credința creștină și a iubit-o atât de mult, încât s-a făcut mărturisitoare a lui Hristos. Venind și rugându-se lui Dumnezeu, a făcut să se sfărâme idolii cărora fusese chemată să le aducă jertfă. Multă supărare au avut cei care au văzut că idolii lor nu mai existau, fiind prefăcuți în praf și cenușă. Dar Sfânta Eliconida le spunea: „Iată, Dumnezeul nostru face minuni”.
A fost dată la fiare, dar acestea nu s-au atins deloc de ea, ci au fost blânde. A fost aruncată și în cuptorul cu foc, însă nici focul nu a ars-o, pentru că era credincioasă, iar prin credința ei focul s-a stins. De aceea a fost adusă să i se taie capul și astfel s-a săvârșit Sfânta Muceniță Eliconida din Tesalonic, în veacul al III-lea, în timpul împăratului Gordian.
Acești trei sfinți mărturisitori și mucenici sunt mijlocitorii noștri și modelele noastre. Ei ne arată că trebuie să avem o credință curată și vie, să o prețuim și să nu o dăm pentru nimic în lume, iar dacă trebuie să o mărturisim, să o mărturisim chiar și cu prețul vieții noastre.
Amin.”
