Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit luni, 25 mai, despre viața ascetică și mărturisirea neînfricată a Sfântului Ioan Botezătorul, în predica rostită după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a explicat contextul tăierii capului Sfântului Ioan și a subliniat că prorocul a rămas neclintit în mustrarea păcatului, chiar și în fața morții.
„Mai puternică a fost patima decât bucuria de a vorbi cu Ioan, care îl învăța cele bune de la Dumnezeu pe Irod”, a spus Arhiepiscopul Tomisului, referindu-se la relația dintre Irod și Sfântul Ioan Botezătorul.
Despre Irodiada, ierarhul a afirmat că aceasta „voia să-și împlinească plăcerile ei cu Irod”, iar din dorința de a nu mai auzi mustrarea prorocului a cerut capul acestuia prin intermediul Salomeei.
„Se temea Irodiada că nu va înceta glasul lui Ioan să vorbească. De aceea l-a ascuns adânc în pământ, să nu i se mai audă glasul”, a arătat ÎPS Teodosie.
Viața ascetică a Sfântului Ioan Botezătorul
În continuarea cuvântului de învățătură, Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat asprimea vieții Sfântului Ioan Botezătorul, despre care a spus că este „următorul sfânt după Maica Domnului”.
„El nu a avut copilărie, el nu s-a jucat vreodată ca un copil, ci a fost în pustiu”, a afirmat ierarhul, amintind că Sfântul Ioan a trăit în rugăciune și nevoință încă din pruncie, după moartea mamei sale.
ÎPS Teodosie a subliniat și rolul deosebit al Sfântului Ioan în viața Bisericii, numindu-l „părintele tuturor monahilor”.
„Sfântul Ioan este mai-marele sfinților cetei omenești, căci cetele îngerești au căpetenii, iar ceata noastră, a oamenilor, înaintea lui Dumnezeu, are căpetenie pe Sfântul Ioan Botezătorul”, a spus ierarhul.
Îndemn la viață după voia lui Dumnezeu
La finalul predicii, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să trăiască în rugăciune și în ascultare de Dumnezeu, urmând exemplul Sfântului Ioan Botezătorul.
„Să-I mulțumim lui Dumnezeu că ni l-a dat să ne fie mare mijlocitor nouă tuturor în viața aceasta, pe care să o trăim cu gândul, cu fapta și cu toată râvna noastră după voia lui Dumnezeu, ca să dobândim și viața cea veșnică”, a transmis Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 25 mai, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos S-a înălțat!
Și nouă ne-a pregătit locuri de odihnă și de bucurie veșnică în Împărăția Tatălui Său.
Amin.
Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi avem sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, la a treia aflare a capului său.
De ce a fost ascuns capul Sfântului Ioan? A fost ascuns de Irodiada, pentru că atunci când a fost tăiat capul Sfântului Ioan, din pricina mustrărilor pe care le aducea lui Irod și îi zicea: „Nu-ți este îngăduit să trăiești cu femeia fratelui tău Filip!”, Irodiada voia să-l omoare.
Irod se temea să-l omoare. Chiar stătuse de vorbă cu el de mai multe ori. Îi plăcea să stea de vorbă cu el. Dar, mai puternică a fost patima decât bucuria de a vorbi cu Ioan, care îl învăța cele bune de la Dumnezeu pe Irod.
Și cea mai tristă era Irodiada, care nu avea nicio credință. Ea voia să-și împlinească plăcerile ei cu Irod, care o făcea să se desfăteze cu tot ce avea nevoie.
Din căsătoria cu fratele lui Irod avea Irodiada o fiică, Salomeea.
Și, venind ziua lui Irod, a gândit Irodiada, inspirată de cel rău, să-i facă un ospăț mare, gândind că atunci va putea să-și împlinească dorința sa ca glasul lui Ioan să nu se mai audă cum o certa și auzeau și ceilalți și îi era rușine sau necaz, pentru că glasul lui Ioan era puternic, ca de tunet, și îl auzeau toți. De aceea a gândit să-i facă ziua lui Irod cu multă petrecere. A chemat pe toți fruntașii oștirii și i-a așezat într-un loc larg.
Lui Irod i s-a turnat în pahar și a băut mult vin și era vesel. Și i-a adăugat la veselia vinului și veselia jocului fiicei sale, Salomeea. A jucat Salomeea în fața lui Irod și Irod a fost încântat de jocul Salomeei și toți cei ce erau acolo. Și li s-a dat să bea vin mult. Toți erau veseli de jocul acestei fete. Dar Irod era cel mai vesel și a zis fetei:
„Cere-mi orice vei voi și-ți voi da, chiar și jumătate din împărăția mea.”
Fata era o copilandră. Ce să ceară? Nu știa. S-a dus la mama ei și a întrebat-o:
„Mamă, ce să cer?”
Și mama i-a spus:
„Cere capul lui Ioan Botezătorul, care mă ceartă mereu.”
Și s-a dus la Irod și i-a spus:
„Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.”
Din atâta veselie, regele s-a întristat și stătea pe gânduri, dar se jurase că îi va da fetei orice va cere.
Și atunci toți mesenii au zis:
„Împărate, nu sta pe gânduri, că te-ai jurat. Împlinește-ți jurământul.”
A trimis Irod un paznic în temniță să-i taie capul lui Ioan și l-a adus pe o tipsie și l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. Și când Irodiada a primit capul, Ioan nu și-a încetat mustrarea lui, având capul desprins de trup prin tăiere, și a certat-o și i-a zis ei și lui Irod:
„Nu-ți este îngăduit să trăiești cu fratele soțului tău.”
Și lui Irod i-a zis:
„Nu-ți este îngăduit să trăiești cu femeia fratelui tău.”
Atunci toată petrecerea a încetat. A început tristețea.
Irod era trist pentru tăierea capului lui Ioan, pentru că știa ce om înțelept era Ioan. Dar, dacă s-a jurat, nu mai avea ce să facă. Toți mesenii l-au îndemnat să-și împlinească jurământul.
Însă, Irodiada, văzând această certare a ei, având doar capul lui Ioan fără trup, a lăsat trupul să-l ia cine vrea. Și au venit ucenicii și i-au luat trupul, iar capul a fost ascuns într-un loc adânc, ca să nu i se mai audă glasul.
Se temea Irodiada că nu va înceta glasul lui Ioan să vorbească. De aceea l-a ascuns adânc în pământ, să nu i se mai audă glasul.
A fost descoperit și iarăși a fost îngropat, și iarăși a fost descoperit și iarăși a fost îngropat. Și este acum a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul. Dumnezeu a vrut să fie cinstit acest proroc, cel mai mare între cei născuți dintre femei, cum spune Însuși Mântuitorul. Pentru că, dacă Maica Domnului are atâtea sărbători, următorul sfânt după Maica Domnului este Sfântul Ioan Botezătorul, cu viața cea mai aspră, că el nu a avut copilărie, el nu s-a jucat vreodată ca un copil, ci a fost în pustiu, acolo unde a fugit mama sa să-l salveze de furia ostașilor lui Irod, care îl căutau pe Iisus, Care a plecat în Egipt.
Mama sa, după ce l-a dus în pustiu, curând a trecut la cele veșnice, dar Dumnezeu i-a purtat de grijă și i-a trimis hrană pruncului Ioan și acesta a trăit numai în rugăciune și viața lui a fost viața cea mai aspră.
De aceea este părintele tuturor monahilor, că el nici nu a văzut oameni până la 30 de ani, când a fost îndemnul Duhului Sfânt să iasă și să vină la râul Iordan ca să-L boteze pe Iisus.
Astăzi este a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul, o sărbătoare pe care o cinstim. Sfântul Ioan este mai-marele sfinților cetei omenești, căci cetele îngerești au căpetenii, iar ceata noastră, a oamenilor, înaintea lui Dumnezeu, are căpetenie pe Sfântul Ioan Botezătorul, pentru care să-I mulțumim lui Dumnezeu că ni l-a dat să ne fie mare mijlocitor nouă tuturor în viața aceasta, pe care să o trăim cu gândul, cu fapta și cu toată râvna noastră după voia lui Dumnezeu, ca să dobândim și viața cea veșnică, de care să avem parte cu toții.
Amin.”
