ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul sfinților mucenici și mărturisitori ai Bisericii, păstrând credința, rugăciunea și pacea sufletească, în predica rostită vineri, 29 mai, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
În cuvântul său, ierarhul a amintit că această zi marchează încheierea sărbătorii Înălțării Domnului și a vorbit despre viața și mărturisirea celor două Sfinte Teodosia, precum și despre Sfântul Ierarh Olivian din Aneu și Sfântul Alexandru al Alexandriei.
Două modele de credință și jertfă
Arhiepiscopul Tomisului a prezentat mai întâi viața Sfintei Teodosia din Tir, care a ales să rămână credincioasă lui Hristos în pofida torturilor la care a fost supusă.
Potrivit ierarhului, tânăra fecioară a înțeles încă din copilărie valoarea fecioriei și a vieții dedicate lui Dumnezeu, refuzând să aducă jertfă idolilor și mărturisind că este părtașă în fiecare zi la jertfa lui Hristos.
„Eu, în fiecare zi, sunt părtașă la jertfa Domnului Iisus Hristos, Cel ce S-a jertfit pentru noi, a pătimit pentru noi și a murit pentru noi. De aceea, Lui Îi aduc jertfă în fiecare zi și mă bucur să fiu părtașă la jertfa Sa”, a citat ÎPS Teodosie din mărturisirea sfintei.
Ierarhul a subliniat că, deși a fost supusă la numeroase chinuri, aruncată la fiare și în foc, Sfânta Teodosia a rămas neclintită în credință, fiind întărită de Dumnezeu până la moartea sa mucenicească.
Apărarea sfintelor icoane
În a doua parte a predicii, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața Sfintei Teodosia din Constantinopol, care a trăit în perioada iconoclasmului și a apărat cinstirea sfintelor icoane.
ÎPS Teodosie a amintit că tânăra și-a împărțit averea săracilor și a rămas fidelă credinței ortodoxe în timpul persecuțiilor declanșate de împăratul Leon Isaurul împotriva icoanelor.
Totodată, ierarhul a evocat mărturia Patriarhului Gherman al Constantinopolului, care a fost alungat din scaun pentru apărarea cultului icoanelor.
„Dacă nu cinstim icoanele, pe care Însuși Cel ce S-a întrupat ne-a lăsat chipul Său și prin care s-au făcut atâtea minuni și vindecări, atunci unde mai este credința noastră?”, a amintit Arhiepiscopul Tomisului.
Sfânta Teodosia a îndurat numeroase suferințe, însă, potrivit tradiției bisericești, Dumnezeu a întărit-o în toate încercările, iar mărturisirea sa a atras la credință mulți dintre cei care asistau la chinurile ei.
Îndemn la rugăciune și pace sufletească
În partea finală a predicii, ÎPS Teodosie a vorbit despre viața Sfântului Ierarh Olivian din Aneu și a Sfântului Alexandru al Alexandriei, evidențiind rolul lor de mărturisitori și păstrători ai dreptei credințe.
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că exemplul acestor sfinți trebuie să îi inspire și pe creștinii de astăzi să trăiască în rugăciune, jertfelnicie și pace.
„Pentru rugăciunile acestor sfinți, să fim și noi întăriți, să ne rugăm mereu, să ne jertfim și să ne trăim viața în pace deplină, bucurându-ne de toate cele pe care ni le-a lăsat bunul Dumnezeu spre iertarea și mântuirea noastră a tuturor”, a spus ierarhul.
Sărbătoarea Înălțării Domnului se încheie
La începutul cuvântului său, ÎPS Teodosie le-a reamintit credincioșilor că ziua de 29 mai marchează odovania praznicului Înălțării Domnului, moment care încheie perioada liturgică în care credincioșii se salută cu tradiționalul „Hristos S-a înălțat!”.
„Astăzi este ziua încheierii sărbătorii Înălțării Domnului și până la anul nu vom mai rosti acest salut atât de viu, de puternic și de plin de adevăr: «Hristos S-a înălțat!»”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 29 mai, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța.
„Hristos S-a înălțat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi este ziua încheierii sărbătorii Înălțării Domnului și până la anul nu vom mai rosti acest salut atât de viu, de puternic și de plin de adevăr: „Hristos S-a înălțat!”, pentru că astăzi se încheie sărbătoarea.
Astăzi prăznuim două fecioare mucenițe cu același nume: Sfânta Teodosia Fecioara, care era din Tir, dar a pătimit în altă parte, și cealaltă fecioară, care era din Țarigrad, adică din Constantinopol. De asemenea, îi prăznuim pe doi ierarhi: Sfântul Ierarh Olivian din Aneu și Sfântul Alexandru al Alexandriei.
Prima fecioară era din părinți credincioși și, la șapte ani, a rămas orfană de tată. După aceea, mama sa a crescut-o frumos, iar ea a mers să-L laude pe Dumnezeu, așa cum învățase în casa sa, și să-L laude în toată vremea. De la duhovnicul său a înțeles că virtutea fecioriei este mare. De aceea, Mântuitorul Hristos ne dă pilda fecioarelor înțelepte și a celor neînțelepte. Fecioarele înțelepte au dobândit o mare bucurie, pentru că au intrat cu Domnul la bucuria cea veșnică. De aceea, a hotărât să rămână fecioară cu adevărat și, iată, a rămas fecioară. Dar a fost chemată să aducă jertfă de către Urban, care era guvernatorul locului unde se afla această fecioară, Teodosia.
Ea nu a vrut să aducă această jertfă și i-a spus celui care îi cerea:
„Eu, în fiecare zi, sunt părtașă la jertfa Domnului Iisus Hristos, Cel ce S-a jertfit pentru noi, a pătimit pentru noi și a murit pentru noi. De aceea, Lui Îi aduc jertfă în fiecare zi și mă bucur să fiu părtașă la jertfa Sa, căci cei ce sunt părtași la jertfa Sa vor fi părtași și la bucuria Sa.”
De aceea, fecioara s-a împotrivit să aducă jertfă. Au supus-o la diferite chinuri, dar ei nu-i păsa de chinuri. Se mirau călăii cum răbda, fără să strige de durere, toate acele suferințe. Ea răbda rugându-se, iar îngerii i se arătau, o întăreau și o îndemnau să rămână cu Hristos, căci, dacă va rămâne cu Hristos pe pământ, va fi cu El și în cer.
Astfel, toate chinurile care i-au fost aduse fecioarei Teodosia i-au pricinuit răni pe trup, dar sufletul ei era din ce în ce mai puternic și rostea cuvinte atât de frumoase. A fost dată, în cele din urmă, și la fiare, dar fiarele nu s-au atins de ea. A fost aruncată și în foc, însă nici focul nu a atins-o. De aceea, i s-a tăiat capul și astfel s-a săvârșit fecioara Teodosia din Tir.
Cealaltă fecioară a trăit mult mai târziu, în timpul împăratului Leon Isaurul, și era iubitoare de Dumnezeu. Și ea a rămas orfană de părinți și moștenitoare a unei averi foarte mari. De aceea, s-a gândit să facă trei icoane frumoase, iar cealaltă parte a averii să o împartă săracilor. A făcut o icoană închinată Mântuitorului Hristos, una Maicii Domnului și una Sfintei Anastasia. Anastasia înseamnă „înviere”, iar Sfânta Anastasia L-a mărturisit pe Hristos atât de frumos. Aceste icoane le cinstea cu mare bucurie. A împărțit și averea la săraci.
Dar iată, a venit Leon Isaurul, împăratul care s-a împotrivit sfintelor icoane. În vremea aceea, această fecioară, Teodosia, era în Constantinopol, iar Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Gherman, a fost izgonit din scaun tocmai pentru că se împotrivea ereziei care respingea cinstirea icoanelor.
Patriarhul spunea:
„Dacă nu cinstim icoanele, pe care Însuși Cel ce S-a întrupat ne-a lăsat chipul Său și prin care s-au făcut atâtea minuni și vindecări, atunci unde mai este credința noastră?”
Fecioara aceasta, Teodosia, a fost supusă la multe chinuri, dar nu-i păsa de ele. A fost dusă de călăi să fie chinuită în toate felurile, însă toate rănile i se vindecau prin îngerul care venea și o tămăduia. Se minunau și călăii, iar mulți dintre păgâni au început să creadă în Dumnezeu, pe Care Îl slăvea această muceniță, Teodosia.
Au hotărât atunci să o arunce în valurile mării, căci marea era aproape. Au aruncat-o, dar ea a ieșit de acolo fără să pătimească nimic. Văzând aceasta, călăul a hotărât să o ducă și să-i taie capul cu sabia, ca să nu se mai audă glasul ei, care îi îndemna pe păgâni să vină la Hristos. Și astfel s-a săvârșit Sfânta Teodosia.
Iată, mucenița a cerut să se roage și s-a rugat, zicând:
„Îți mulțumesc, Stăpâne Hristoase, că m-ai învrednicit să rabd pentru Tine, să mă fac părtașă pătimirilor Tale. Ajută-mă să urc și eu acolo unde Tu ai deschis primul raiul, după ce ai pătimit, ai murit și ai înviat. Fă-mă și pe mine părtașă la această bucurie, după ce viața mea pământească va înceta.”
Și cu adevărat, i-au tăiat capul, dar ea s-a bucurat și a zis în acel moment:
„Hristoase, primește sufletul meu, pe care călăii nu pot să-l rănească!”
Și astfel s-a suit la cer și fecioara Teodosia din Țarigrad.
Pomenim și un ierarh cu numele Olivian din Aneu. Acesta a fost și el un mare rugător și mărturisitor. De aceea a adus la credință o mulțime de oameni. Iar acești oameni, care au devenit creștini, i-au rămas credincioși până la capăt și au arătat că viața lor trebuie trăită în jertfă, în dragoste și în bucurie.
Asemenea și Sfântul Alexandru al Alexandriei a dus o viață curată și a păstrat dreapta credință.
Pentru rugăciunile acestor sfinți, să fim și noi întăriți, să ne rugăm mereu, să ne jertfim și să ne trăim viața în pace deplină, bucurându-ne de toate cele pe care ni le-a lăsat bunul Dumnezeu spre iertarea și mântuirea noastră a tuturor.
Amin.”
