ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit joi, 7 mai, despre puterea Sfintei Cruci, mărturisirea credinței și curajul mucenicilor din primele veacuri creștine, în predica rostită după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a evocat minunea arătării Sfintei Cruci pe cer, în Ierusalim, în vremea împăratului Constantie, fiul Sfântului Împărat Constantin, subliniind că aceasta a fost o întărire dumnezeiască a credinței ortodoxe împotriva ereziei ariene.
„Sfânta Cruce a adus pe mulți necredincioși la dreapta credință”
În cuvântul său, ÎPS Teodosie a explicat că, deși Sinodul I Ecumenic de la Niceea stabilise dumnezeirea lui Hristos, urmașii lui Arie continuau să răspândească învățătura potrivit căreia Fiul lui Dumnezeu ar fi fost doar o creatură a Tatălui.
„Cunoscând aceasta, Bunul Dumnezeu, Care poartă grijă de Biserica Sa, a făcut să se arate în această zi de 7 mai Sfânta Cruce în chip de lumină și atât de mare, încât brațele erau egale, dar se întindea Sfânta Cruce de la Golgota până la Muntele Măslinilor”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a arătat că semnul dumnezeiesc a fost văzut de mulțimi întregi și a produs întoarcerea multor oameni la dreapta credință.
„S-a arătat crucea atât de strălucitoare, cu raze atât de luminoase, precum un curcubeu, dar puternice, strălucind mai mult decât soarele. (…) Cei necredincioși, care Îl nesocoteau pe Hristos și spuneau că este o creatură a Tatălui, au început să se tânguiască. S-au întors la dreapta credință”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Exemplul mucenicilor Acachie și Codrat
În partea a doua a predicii, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre mucenicii Acachie și Codrat, pomeniți în aceeași zi de Biserica Ortodoxă.
Despre Sfântul Mucenic Acachie, ierarhul a spus că a rămas statornic în credință, deși era soldat în armata împăratului păgân Maximian.
„Pe împărat îl cinstesc, pentru că el este cârmuitorul vremelnic de pe pământ, pe care Dumnezeu l-a îngăduit. Dar de Împăratul cel ceresc, Hristos, Împăratul cerului și al pământului, Împăratul veșnic, Care ne-a adus viața și nemurirea, nu pot să mă lepăd niciodată”, a redat ÎPS Teodosie mărturisirea sfântului.
Arhiepiscopul Tomisului a relatat și pătimirile Sfântului Codrat din Nicomidia, care, adus în templul păgânilor pentru a jertfi idolilor, s-a rugat, iar idolii s-au sfărâmat.
Potrivit ierarhului, mulți dintre cei care au văzut minunea au crezut în Hristos și au primit mucenicia.
„Nu vă temeți de moarte!”
ÎPS Teodosie a evidențiat și îndemnul Sfântului Codrat adresat creștinilor care voiau să renunțe la credință de frica persecuțiilor.
„Nu vă temeți de moarte! Dacă vă temeți de moarte și, pentru scurt timp, vreți să fiți păgâni, păgâni veți rămâne. Să rămâneți creștini și orice suferință veți avea și sângele de vi-l veți vărsa, cu cât veți fi chinuiți mai mult și cu cât veți vărsa sânge pentru Hristos, cu atât mai mare plată veți avea în ceruri”, a transmis ierarhul.
La finalul predicii, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să ceară rugăciunile sfinților mucenici pentru a dobândi viața veșnică.
„Să rugăm pe Sfinții Acachie și Codrat și pe cei împreună cu ei mărturisitori să fie pentru noi rugători, ca să dobândim și noi bucuria vieții celei viitoare și astfel, dobândind-o, să avem și noi bucuria de a trăi cu Hristos necontenit în viața aceasta, ca să trăim cu El și în viața viitoare”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 7 mai, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși!
Iată, astăzi este o zi care ne aduce aminte de o mare minune ce s-a petrecut în Ierusalim. Și această minune s-a petrecut în timpul împăratului Constantie, fiul Sfântului și Marelui Constantin, care este primul împărat ce a adus credința creștină la rang de cinste. Pentru că din timpul său se sărbătorește Duminica și atâtea lucruri minunate a făcut, iar mama sa, cu ostașii și ajutorul dat de Sfântul Împărat Constantin, a descoperit Crucea Domnului. Și atâtea lucruri minunate s-au făcut în timpul împăratului Constantin.
Dar, iată, fiii săi n-au fost la aceeași înălțime. Domnea în locurile de răsărit Constantie. Deși a avut loc acea mare sărbătoare a Sinodului I Ecumenic, la 325, și s-a stabilit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, de o cinste, de o putere și de o slavă cu Tatăl Său, totuși urmașii lui Arie au fost inspirați de cel viclean să rămână în minciuna lor și să spună că Hristos este creatura Tatălui. Aceasta era marea erezie, marea minciună din vremea aceea.
Cunoscând aceasta, Bunul Dumnezeu, Care poartă grijă de Biserica Sa, a făcut să se arate în această zi de 7 mai Sfânta Cruce în chip de lumină și atât de mare, încât brațele erau egale, dar se întindea Sfânta Cruce de la Golgota, de unde începea, până la Muntele Măslinilor, locul de unde S-a înălțat Domnul la Cer. Erau 15 stadii de la Golgota la Muntele Măslinilor.
S-a arătat crucea atât de strălucitoare, cu raze atât de luminoase, precum un curcubeu, dar puternice, strălucind mai mult decât soarele. Toți oamenii care lucrau, la ora a noua, au văzut această priveliște sfântă și minunată, care a ținut câteva ore. În clipa aceea, cei necredincioși, care Îl nesocoteau pe Hristos și spuneau că este o creatură a Tatălui, un om superior, pentru că acest semn al Sfintei Cruci este legat de Hristos, au început să se tânguiască. S-au întors la dreapta credință.
Aceasta a văzut și împăratul Constantie și el s-a întors la dreapta credință. Și de aceea, Sfânta Cruce, trimisă în modul acesta de Mântuitorul Hristos pentru lămurirea și întărirea credinței, a adus pe mulți necredincioși la dreapta credință.
Sfântul Patriarh Chiril al Ierusalimului a propovăduit despre aceasta și, iată, mare lumină s-a făcut în Țara Sfântă și, prin această lumină, în toată creștinătatea s-a făcut propovăduirea lui Hristos ca Dumnezeu și a Crucii Sale ca semn al Său.
Dar astăzi noi prăznuim și doi mucenici: Acachie și Codrat. Acachie era creștin în oastea împăratului Maximian. Și împăratul Maximian a dat poruncă ca toți soldații săi să fie cinstitori ai idolilor. Îi numeau zei, dar nu există zei, că este un singur Dumnezeu.
Și de aceea a dat poruncă și a trimis pe ighemonii săi în toate părțile Imperiului. Și le-au spus așa: „Unde veți vedea oameni care vorbesc despre Hristos și cred în El, să-i luați legați, să-i duceți în închisori și acolo să le spuneți că nu vor scăpa dacă nu se întorc la zeii noștri tradiționali.”
Sigur, Acachie era un soldat credincios, creștin, că părinții săi i-au dat moștenire și credința. Tot timpul se ruga și, chiar dacă era soldat în armata împăratului păgân, el știa că împăratul păgân este de Dumnezeu îngăduit și, dacă este soldat, să-i respecte poruncile ca soldat. Dar credința nu o dictează împăratul de pe pământ, ci Împăratul împăraților, Hristos.
El a fost găsit chiar vorbind soldaților despre Hristos, iar acel guvernator, prim, cum se numea, a venit și l-a găsit vorbind și l-a întrebat:
„De ce nu respecți porunca împărătească?”
Și el a întrebat:
„Ce poruncă împărătească?”
„Să cinstești pe zeii pe care i-au cinstit părinții noștri și împăratul a dat poruncă să ținem această rânduială.”
Și el a spus:
„Pe împărat îl cinstesc, pentru că el este cârmuitorul vremelnic de pe pământ, pe care Dumnezeu l-a îngăduit. Dar de Împăratul cel ceresc, Hristos, Împăratul cerului și al pământului, Împăratul veșnic, Care ne-a adus viața și nemurirea, nu pot să mă lepăd niciodată.”
A fost dus în fața împăratului și nu s-a lepădat nicicum de credință. De aceea a fost pedepsit întâi cu bătăi, cu închisoare, cu chinuri și, în cele din urmă, nelepădându-se de Hristos, i s-a tăiat capul cu sabia. Și așa s-a săvârșit acest Sfânt Mucenic Acachie.
Codrat a pătimit în vremea împăratului lepădat de credință Iulian și, iată, acesta era din Nicomidia. El era credincios și slujea lui Dumnezeu și nu a respectat porunca prin care îi sileau pe toți oamenii să aducă jertfă idolilor.
De aceea, adus în fața împăratului chiar la Nicomidia, el L-a mărturisit pe Hristos. A fost pus în închisoare după ce a fost bătut amarnic și scos din închisoare a fost pus din nou să aducă jertfă idolilor. Dar în capiștea în care a fost adus, el s-a rugat și toți idolii s-au sfărâmat. Și a început să se arate mare putere, că martorii care au văzut cum s-au sfărâmat idolii au cunoscut puterea Celui pe Care Îl mărturisea Codrat, pe Hristos. Și unii dintre cei care au fost puși să-l chinuiască au crezut și ei în Hristos. De aceea au fost pedepsiți să li se taie capetele.
Iar Codrat a fost chinuit, pus într-un sac și aruncat în apă. Și, iată, pentru că a rămas viu după ce a fost scos din apă, în cele din urmă i-au tăiat și lui capul și astfel s-a săvârșit și Mucenicul Codrat.
Multe suferințe au fost în primele veacuri ale Bisericii, dar sângele curs de la martirii care au fost chinuiți și zdrobiți cu diferite unelte de tortură a rămas o mărturie și a fost o încurajare pentru cei ce erau nedumeriți.
În timpul lui Codrat, unii care erau creștini, de frică, voiau să se lepede de credință și ziceau ei: „Să mărturisim numai puțin pe zei și pe urmă ne întoarcem la Hristos.”
Dar Codrat a fost atât de categoric și le-a spus tuturor creștinilor:
„Nu vă temeți de moarte! Dacă vă temeți de moarte și, pentru scurt timp, vreți să fiți păgâni, păgâni veți rămâne. Să rămâneți creștini și orice suferință veți avea și sângele de vi-l veți vărsa, cu cât veți fi chinuiți mai mult și cu cât veți vărsa sânge pentru Hristos, cu atât mai mare plată veți avea în ceruri și cunună strălucită veți primi de la Dumnezeu.”
Să rugăm pe Sfinții Acachie și Codrat și pe cei împreună cu ei mărturisitori să fie pentru noi rugători, ca să dobândim și noi bucuria vieții celei viitoare și astfel, dobândind-o, să avem și noi bucuria de a trăi cu Hristos necontenit în viața aceasta, ca să trăim cu El și în viața viitoare, de care să avem parte cu toții. Amin.”
