Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit joi, 5 martie, despre puterea Sfintei Cruci și despre statornicia în credință a mucenicilor creștini, în predica rostită după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Pilda de credință a mucenicilor din Amoreea
Ierarhul tomitan a evocat jertfa celor 42 de mucenici din Amoreea, care au apărat cetatea în secolul al IX-lea și au rămas statornici în credința lor chiar și după ani de temniță.
„Iată, noi astăzi prăznuim 42 de mucenici din Amoreea. În timpul acesta domnea împăratul Teofil, prigonitor al sfintelor icoane, iar turcii se apropiau de Constantinopol și cucereau cetate după cetate”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că apărătorii cetății au fost trădați și capturați, fiind aruncați în temniță pentru credința lor.
„Cei 42 erau înăuntrul cetății și se rugau cu toții. Dar s-a găsit un grec care a arătat turcilor pe unde să intre în cetate. Pe cei 42, care se rugau împreună, i-au închis într-o temniță”, a relatat ierarhul.
Potrivit ierarhului tomitan, mucenicii au fost ținuți șapte ani în închisoare și supuși presiunilor pentru a renunța la credința creștină.
„Aceștia nu s-au învoit nicicum să se lepede de credință, ci erau puternici în credință și se rugau necontenit. Rugăciunea îi mângâia, deși erau chinuiți cu foamea și cu setea în temniță”, a subliniat Arhiepiscopul Tomisului.
„Sfânta Cruce ne izbăvește de toate răutățile”
În finalul predicii, ierarhul a vorbit despre rolul Sfintei Cruci în viața creștinilor, arătând că aceasta este izvor de putere și de biruință asupra răului.
„Noi avem nevoie și de pilda mucenicilor, dar și de Sfânta Cruce, pentru că fără Sfânta Cruce nimic nu se poate sfinți, nimic nu are adevărat folos, căci Sfânta Cruce ne izbăvește de toate răutățile, de toate greutățile noastre și ne ajută să-l biruim pe cel viclean”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
La final, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să se roage pentru iertarea păcatelor și pentru întărirea în credință.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 5 martie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți,
iubiți credincioși,
Iată, noi astăzi prăznuim 42 de mucenici din Amoreea. În timpul acesta domnea împăratul Teofil, prigonitor al sfintelor icoane, iar turcii se apropiau de Constantinopol și cucereau cetate după cetate. Era secolul al IX-lea.
Auzind împăratul că la Amoreea, cetatea sa, năvălesc turcii, a trimis 42 de comandanți, împreună cu ostașii lor, ca să apere cetatea. Aceștia au venit acolo, iar turcii au înconjurat cetatea și așteptau.
Se spune că a fost trimis un sol cu daruri, pentru ca aceștia să se oprească și să nu cucerească cetatea. Însuși împăratul a trimis soli, iar cei 42 de comandanți erau cu toții creștini și erau creștini autentici. Împăratul Teofil prigonea icoanele, scotea icoanele din biserici și le distrugea, însă cei 42 erau cinstitori ai sfintelor icoane.
Turcii așteptau în jurul cetății și nu știau pe unde să intre. Cei 42 erau înăuntrul cetății și se rugau cu toții. Dar s-a găsit un grec, anume Fatidis, care a arătat turcilor pe unde să intre în cetate. Într-un fel a fost trădător față de ceilalți creștini, pentru că i-a chemat pe turci în cetate.
Aceștia au început să-i măcelărească pe toți cei care voiau să apere cetatea, iar pe cei 42, care se rugau împreună, i-au închis într-o temniță.
În această temniță au stat șapte ani, iar turcii veneau din când în când și căutau să-i întoarcă la Mahomed, să vină să creadă în Allah și să cinstească pe profetul lor, Mahomed. Aceștia nu s-au îndoit nicicum să se lepede de credință, ci erau puternici în credință și se rugau necontenit.
Rugăciunea îi mângâia, deși erau chinuiți cu foamea și cu setea în temniță. Rugăciunea îi ajuta să nu simtă nici foamea, nici setea. Astfel au stat șapte ani în lipsuri materiale și de hrană, dar nu le-a lipsit nicio clipă rugăciunea.
După șapte ani, văzând că nu pot să-i înduplece pe cei 42, conducătorul turcilor a hotărât să-i omoare. I-a mai întrebat pentru ultima dată:
„Vă lepădați de credința voastră și veniți la Mahomed și la Allah?”
Iar ei au răspuns:
„Niciodată nu putem să ne lepădăm. Ne-ați lăsat în lipsuri, dar Hristos ne-a hrănit cu dragostea Sa și cuvântul Său.”
Se minunau chiar și călăii care erau pregătiți să-i omoare de ceea ce spuneau acești 42 de ostași, căpetenii ale armatei împăratului, care între timp murise. Împărăteasa Teodora, soția împăratului, începuse să restabilească cultul icoanelor.
Văzând că nu se leapădă și că îl mustrau pe Mahomed, spunând că nu este profet și că din interes a întemeiat o religie nouă, căpeteniile turcești au hotărât îndată să-i ucidă cu sabia pe cei 42.
După ce i-au ucis pe cei 42, au hotărât să-l omoare și pe cel care i-a călăuzit acolo, pe trădătorul grec Fatidis, spunând: „Dacă pe ai săi i-a trădat și ne-a chemat pe noi să cucerim cetatea, pe noi nu ne va trăda?”
Și l-au ucis și pe acesta, pentru că trădătorul nu are niciodată parte de cinste. Astfel a murit și Fatidis, care fusese călăuza agarenilor pentru a intra în cetatea Amoreea.
Tot astăzi am pomenit și descoperirea Sfintei Cruci de către Sfânta Elena. De aceea am pomenit Sfânta Cruce la rugăciunea de final. Noi avem nevoie și de pilda mucenicilor, dar și de Sfânta Cruce, pentru că fără Sfânta Cruce nimic nu se poate sfinți, nimic nu are adevărat folos, căci Sfânta Cruce ne izbăvește de toate răutățile, de toate greutățile noastre și ne ajută să-l biruim pe cel viclean.
Să ne rugăm cu rugăciunea Sfântului Ciprian și cu dezlegarea cea mare, ca să avem parte de ușurare de toate păcatele noastre. Amin.”
