Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit joi, 19 martie, despre mărturia sfințeniei din Țara Sfântă și despre jertfa martirilor din Mănăstirea Sfântului Sava, în cadrul predicii rostite după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a evocat istoria impresionantă a așezământului monahal din apropierea Ierusalimului, subliniind statornicia acestuia în fața încercărilor și a prigoanelor de-a lungul veacurilor.
Mănăstirea Sfântului Sava, loc de nevoință și sfințenie
În cuvântul său, Arhiepiscopul Tomisului a descris continuitatea vieții duhovnicești din această mănăstire, precum și puterea exemplului oferit de sfinții care au viețuit acolo:
„Mănăstirea Sfântului Sava din Ierusalim dăinuie din vremea acestui sfânt, din secolul al V-lea. Oricâte valuri de primejdii și de prigoniri au trecut peste această mănăstire, ea a rămas întreagă. Iar moaștele Sfântului Sava sunt și acum atât de grăitoare; este atât de minunat să vezi chiar și dinții lui. Este întreg trupul sfântului.”
Ierarhul a amintit și de întoarcerea minunată a moaștelor Sfântului Sava, după ce acestea fuseseră duse în Apus, precum și de dorința sfântului de a reveni în mănăstirea sa.
Jertfa monahilor uciși de agareni
Un moment central al predicii l-a constituit evocarea martiriului părinților din Mănăstirea Sfântului Sava, uciși în secolul al VI-lea:
„Au năvălit 60 de agareni acolo, în mănăstirea Sfântului Sava, și au vrut să ia toată averea. Nu aveau avere, pentru că erau totdeauna porniți spre bătaie, spre ucidere, spre rănirea celor la care intrau. Părinții au arătat că nu au avere. Atunci i-au ucis pe cei pe care i-au găsit, și era în săptămâna dinaintea Floriilor, în Postul cel Mare.”
Arhiepiscopul Tomisului a relatat și despre suferința celor care s-au refugiat în peșteri, unde au murit asfixiați, dar și despre cei care au supraviețuit și au continuat viața monahală:
„Au fost unii care au scăpat ca prin minune și, trecând tot pericolul, s-au întors și au continuat viața Mănăstirii Sfântului Sava. O mănăstire atât de plină de sfințenie, pentru că acolo sfintele slujbe sunt neîntrerupte.”
Dorul de viață monahală în Țara Sfântă
Într-un moment de confesiune personală, ÎPS Teodosie a mărturisit atașamentul profund față de acest loc:
„Am fost de mai multe ori acolo și, dacă nu aveam această chemare la arhierie, am spus-o de mai multe ori, acolo m-aș fi retras, la Mănăstirea Sfântului Sava.”
Apărarea icoanelor și exemplul Sfântului Nichita Mărturisitorul
Predica a inclus și o amplă referire la Sfântul Nichita Mărturisitorul, episcopul Apoloniadei, prăznuit în aceeași zi, evidențiind rolul său în apărarea dreptei credințe în perioada iconoclastă:
„El a mărturisit cu tărie că icoanele sunt cu adevărat ferestre către cer și că icoana Tatălui este Fiul, Care S-a întrupat și Care ne-a lăsat icoană pe mahrama Veronicăi.”
Ierarhul a subliniat importanța icoanei nefăcute de mână și tradiția pictării icoanelor de către Sfântul Evanghelist Luca.
Totodată, a evidențiat viața plină de jertfă a Sfântului Nichita, cunoscut pentru milostenia sa, pentru darul vindecării și pentru râvna în propovăduirea adevărului.
Chemare la rugăciune și mijlocirea sfinților
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să ceară ajutorul sfinților pomeniți:
„Rugăm pe sfinții cuvioși părinți de la Mănăstirea Sfântului Sava, pomeniți astăzi, cei uciși de agareni, rugăm și pe Sfântul Nichita Mărturisitorul, să ne aducă nouă multe mijlociri înaintea lui Dumnezeu, iar aceste mijlociri să ne fie de folos.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 19 martie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Mănăstirea Sfântului Sava din Ierusalim dăinuie din vremea acestui sfânt, din secolul al V-lea. Oricâte valuri de primejdii și de prigoniri au trecut peste această mănăstire, ea a rămas întreagă, Iar moaștele Sfântului Sava sunt și acum atât de grăitoare; este atât de minunat să vezi chiar și dinții lui. Este întreg trupul sfântului. Și, deși a fost luat de cruciați și dus în Apus, iată, Sfântul Sava a vrut să se întoarcă la mănăstirea sa și s-a arătat celor de acolo să-l trimită înapoi, iar aceștia l-au trimis la Ierusalim. A stat o vreme la Ierusalim, la Biserica Sfântului Mormânt, și s-a arătat patriarhului și i-a spus că vrea să se întoarcă la mănăstirea sa.
Astăzi noi prăznuim mai mulți părinți din Mănăstirea Sfântului Sava, care au fost atacați și uciși de agareni, care erau atât de puternici în vremea aceea, în secolul al VI-lea. Și iată, au năvălit 60 de agareni acolo, în mănăstirea Sfântului Sava, și au vrut să ia toată averea. Nu aveau avere, pentru că erau totdeauna porniți spre bătaie, spre ucidere, spre rănirea celor la care intrau, că multe rele au făcut aceștia.
Părinții au arătat că nu au avere. Atunci i-au ucis pe cei pe care i-au găsit, și era în săptămâna dinaintea Floriilor, în Postul cel Mare. Și iată, unii s-au ascuns, alții au luat odoarele bisericii și le-au ascuns într-o peșteră și au ferecat peștera, iar acolo au dat agarenii foc, încât cei care se aflau acolo au murit asfixiați de fum. Au venit și în Săptămâna Patimilor, iar pe cei pe care i-au mai găsit i-au ucis.
Dar au fost unii care au scăpat ca prin minune și, trecând tot pericolul, s-au întors și au continuat viața Mănăstirii Sfântului Sava. O mănăstire atât de plină de sfințenie, pentru că acolo sfintele slujbe sunt neîntrerupte. În fiecare noapte este slujbă; Liturghia este de noapte. Și iată, am avut acolo și avem încă un român sau doi.
Este o mănăstire plină de daruri. Nu intră acolo decât bărbații. Această mănăstire este foarte râvnită să fie vizitată de pelerini. Am fost de mai multe ori acolo și, dacă nu aveam această chemare la arhierie, am spus-o de mai multe ori, acolo m-aș fi retras, la Mănăstirea Sfântului Sava.
Dar prăznuim astăzi și un ierarh, Nichita Mărturisitorul, episcopul Apoloniadei. Acesta a fost trăitor în timpul prigoanei împotriva icoanelor. El a mărturisit cu tărie că icoanele sunt cu adevărat ferestre către cer și că icoana Tatălui este Fiul, Care S-a întrupat și Care ne-a lăsat icoană pe mahrama Veronicăi, care I-a dat acea năframă albă să Se șteargă de sudoare și Și-a imprimat chipul pe acea pânză.
De aceea avem un temei atât de puternic pentru cinstirea icoanelor. Icoana aceasta nefăcută de mână a ajuns la Avgar, domnul Edesei, care era foarte bolnav, și l-a vindecat de neputință. Deci prima icoană este icoana Mântuitorului Hristos, nefăcută de mână. Și apoi Sfântul Evanghelist Luca a pictat icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe.
Acest Nichita Mărturisitorul, episcopul Apoloniadei, a fost un mare luptător pentru credință. A fost un mare ajutător al tuturor celor săraci. Era plin de rugăciune și i-a dat Dumnezeu multe daruri: darul de a vindeca, prin mijlocirea rugăciunilor sale, pe cei bolnavi, izgonea duhurile necurate și ajuta, prin milostenie, pe toți săracii și pe toți cei care aveau trebuință de ajutor. Și nu numai atât. El era acela care propovăduia pretutindeni adevărul și îi făcea pe mulți care erau în lenevire sau în nepăsare să vină cu râvnă la Dumnezeu. Desigur, a fost izgonit din scaun, a fost chinuit, batjocorit, dar era mulțumit pentru toate lui Dumnezeu. Și după ce a murit, fiind mult chinuit, moaștele sale făceau minuni, și veneau mulți să se închine la moaștele Sfântului Nichita Mărturisitorul.
De aceea, rugăm pe sfinții cuvioși părinți de la Mănăstirea Sfântului Sava, pomeniți astăzi, cei uciși de agareni, rugăm și pe Sfântul Nichita Mărturisitorul, să ne aducă nouă multe mijlociri înaintea lui Dumnezeu, iar aceste mijlociri să ne fie de folos, ca să avem parte de bucuria de a ne împărtăși și noi din darurile lui Dumnezeu, care să ne facă și pe noi moștenitori ai Împărăției cerurilor, spre viața cea veșnică.
Amin.”
