Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit vineri, 15 mai, despre importanța păstrării credinței curate și despre viața marilor sfinți prăznuiți în această zi, în predica rostită după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a evocat personalitatea Sfântului Pahomie cel Mare, întemeietorul vieții monahale de obște, a Sfântului Ahile al Larisei și a Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei.
În cuvântul său, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că adevărata credință trebuie păstrată curată și însoțită de fapte bune.
„Cine nu are credința curată nu se poate întâlni cu Dumnezeu în viața viitoare. Credința trebuie să fie sinceră, curată și adevărata credință este însoțită întotdeauna și de împlinirea ei, de faptele cele bune, de milostenie, de dragoste, de bucuria de a-ți ajuta și sluji aproapele”, a spus ÎPS Teodosie.
Sfântul Pahomie cel Mare, model de viață monahală
Ierarhul a vorbit pe larg despre viața Sfântului Pahomie cel Mare, arătând că acesta a renunțat la cariera militară după ce L-a cunoscut pe Hristos și a devenit unul dintre cei mai mari organizatori ai monahismului creștin.
„Descoperind această mare cunoaștere că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu din cer, a coborât pe pământ și a mântuit întreg neamul omenesc, nu se mai putea despărți de Hristos”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie a amintit că Sfântul Pahomie a întemeiat șapte mănăstiri în pustia Egiptului, unde trăiau peste 7.000 de călugări.
„A întemeiat o regulă a vieții de obște, cum să petreacă călugării în aceste mănăstiri. Și erau plini de râvnă și de dragoste”, a spus ierarhul.
De asemenea, Arhiepiscopul Tomisului a evidențiat faptul că Sfântul Pahomie îi îndemna pe monahi să îmbine rugăciunea cu munca și cu milostenia.
„I-a pus pe aceștia să nu stea niciodată cu mintea slobodă, ci mintea totdeauna să lucreze, să-L aibă pe Dumnezeu înlăuntrul ei și niciodată să nu se oprească din rugăciune”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Sfântul Iacob Putneanul, „un mare cărturar”
În partea a doua a predicii, ierarhul a vorbit despre Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, pe care l-a descris drept „un mare cărturar” și un apărător al vieții duhovnicești și culturale din Moldova.
„A scris 15 cărți de mare folos, a dus o viață frumoasă și curată, a avut mulți ucenici și toți aceștia i-au urmat viața lui de sfințenie”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie a amintit și de legătura Sfântului Iacob Putneanul cu Lavra Pecerska, de unde a adus în Moldova tradiția rugăciunii continue.
Sfântul Ahile, apărător al credinței de la Niceea
Arhiepiscopul Tomisului a evocat și rolul Sfântului Ahile, Arhiepiscopul Larisei, participant la Sinodul I Ecumenic de la Niceea și mare apărător al credinței ortodoxe.
„Această credință pe care a apărat-o Sfântul Ahile a rămas curată și toți s-au bucurat că au trăit în credința cea curată, că numai aceasta mântuiește”, a afirmat ierarhul.
La final, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul sfinților și să-și întărească viața duhovnicească.
„Să luăm și noi pildă de la sfinții de astăzi, să întărim credința, să întărim dragostea și jertfa vieții noastre să o punem pentru ca Dumnezeu să ne ajute în toate cele de folos în viața aceasta, ca să dobândim și viața cea viitoare”, a încheiat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 15 mai, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, și astăzi avem sfinți importanți: Sfântul Pahomie cel Mare, Sfântul Ahile, Arhiepiscopul Larisei, dar și un sfânt român atât de important, Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei.
Sfântul Pahomie cel Mare, primul pomenit, era originar din Tebaida de Sus, din Egipt. Acesta s-a născut din părinți care l-au dat să învețe știința timpului, filozofia. Părinții lui erau păgâni, dar el, fiind dat să învețe, a întâlnit creștini și și-a dorit să-L cunoască pe Hristos.
Întâi a fost ales soldat în armata împăratului, dar după aceea, cunoscând credința creștină, s-a atașat de Hristos atât de mult, încât nimic nu-și dorea mai mult decât să slujească lui Hristos, pentru că, descoperind această mare cunoaștere că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu din cer, a coborât pe pământ și a mântuit întreg neamul omenesc, nu se mai putea despărți de Hristos.
De aceea a ieșit din armată și s-a dus într-un loc pustiu. Aici, a întâlnit un pustnic, Palamon, care trăia o viață foarte aspră, slujea lui Dumnezeu necontenit. Rugăciunea era nelipsită.
Palamon, pustnicul, l-a luat ucenic pe Pahomie și lucra Pahomie tot ce îi spunea dascălul său, Palamon, și apoi cumpăra cele de trebuință și făcea milostenie tuturor celor lipsiți.
Dar, după o vreme, și-a făcut o chilie în Tebaida de Sus și în această chilie a început să se roage Pahomie intens. Aici a venit și Palamon, dascălul său, și au auzit un glas: „Aici să faceți pentru Mine un loc de rugăciune”, a spus glasul dumnezeiesc.
Și au făcut un loc de rugăciune, iar Palamon i-a spus lui Pahomie: „Iată, ne vom despărți, lucrând fiecare în locul său, dar ne vom întâlni mereu și vom vorbi despre Dumnezeu, să ne întărim și credința, și lucrarea lui Dumnezeu”.
Și aici Pahomie era atât de iscusit în rugăciune. Veneau la el mulți oameni, auziseră de el că este un rugător și că, prin rugăciunile sale, mijlocind la Dumnezeu, mulți bolnavi se vindecau.
De aceea s-au înmulțit tot mai mult cei ce veneau la Cuviosul Pahomie. După aceea, Palamon a murit, a rămas Pahomie acolo și mulțimea ucenicilor era tot mai numeroasă. De aceea a întemeiat mănăstiri, șapte mănăstiri a întemeiat în acel loc din Tabennisiot. Erau 1.400 de călugări acolo, iar la celelalte câte 1.000, astfel că avea peste 7.000 de călugări. Și a întemeiat o regulă a vieții de obște, cum să petreacă călugării în aceste mănăstiri. Și erau plini de râvnă și de dragoste.
El a învățat în ucenicia sa să toarcă și să țese lână, Pahomie. Toate le-a învățat și pe ucenicii săi și i-a pus pe aceștia să nu stea niciodată cu mintea slobodă, ci mintea totdeauna să lucreze, să-L aibă pe Dumnezeu înlăuntrul ei și niciodată să nu se oprească din rugăciune.
De aceea, a făcut și o regulă pentru mănăstirile de obște, că numai aceasta îi ține pe călugări treji, dacă rămân cu Hristos în rugăciunea lor.
Și se întâlnea cu toți cei care veniseră la mănăstire. Primul ucenic al său a fost fratele său mai mare, Ioan. Și acesta, după ce a murit, a venit Ștefan și acesta i-a fost ucenic. Sfântul Pahomie mergea la toate cele șapte mănăstiri. Și așa obște, cum spune cronicarul, nu s-a mai văzut. S-au făcut acolo atâtea chilii pentru cei peste 7.000 de călugări, încât pustiul acela, că în pustiu s-au făcut acestea, arăta cu adevărat ca un oraș și avea o populație atât de numeroasă de călugări care învățaseră să se roage, să muncească, să dăruiască și rugăciunea, și milostenia celor ce aveau trebuință.
Și astfel, Sfântul Pahomie, lucrând neîncetat, la o vârstă încă tânără, dar după mulți ani de nevoință, la 55 de ani, a simțit că îi vine sfârșitul și a chemat ucenicii și le-a spus tuturor:
„Iată, eu voi pleca. Luați aminte să țineți credința curată, dar și vie. Nu doar să credeți, ci să și faceți faptele credinței”.
Și ucenicii au înțeles și au dăinuit mai multă vreme acele mănăstiri. La 55 de ani a plecat la cele de sus, dar a lăsat o moștenire atât de frumoasă Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare.
Astăzi prăznuim și pe Sfântul Iacob Putneanul. Așa cum îi spune numele, a fost călugăr de la Putna, născut la 1719. Pentru viața sa curată, pentru înțelepciunea sa, a fost ales Mitropolit al Moldovei.
A fost un mare cărturar, a scris 15 cărți de mare folos, a dus o viață frumoasă și curată, a avut mulți ucenici și toți aceștia i-au urmat viața lui de sfințenie.
Și Sfântul Iacob Putneanul a făcut și călătorii, și în Lavra Pecerska, și a adus și de acolo obiceiul rugăciunii continue. În cele din urmă, s-a retras la Putna și a făcut din Putna cu adevărat un tezaur prin cărțile sale și alte cărți pe care le-a promovat. Este cinstit cu mare bucurie și este amintit ca unul care a trăit pentru Hristos, pentru țara sa și pentru Biserica sa. De aceea și noi îl cinstim.
După cum este cinstit și Sfântul Ahile, Arhiepiscopul Larisei. El a trăit în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare și a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea și a fost mare apărător al credinței. De aceea, această credință pe care a apărat-o Sfântul Ahile a rămas curată și toți s-au bucurat că au trăit în credința cea curată, că numai aceasta mântuiește.
Cine nu are credința curată nu se poate întâlni cu Dumnezeu în viața viitoare. Credința trebuie să fie sinceră, curată și adevărata credință este însoțită întotdeauna și de împlinirea ei, de faptele cele bune, de milostenie, de dragoste, de bucuria de a-ți ajuta și sluji aproapele.
Să luăm și noi pildă de la sfinții de astăzi, să întărim credința, să întărim dragostea și jertfa vieții noastre să o punem pentru ca Dumnezeu să ne ajute în toate cele de folos în viața aceasta, ca să dobândim și viața cea viitoare.
Amin.”
