Luni, 9 martie, după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre puterea rugăciunii, despre pronia lui Dumnezeu și despre viața unor sfinți care au rămas statornici în credință chiar și în vreme de prigoană.
În predica sa, ierarhul a subliniat că Dumnezeu nu-i părăsește pe cei care Îl cheamă cu credință în ajutor, iar viețile sfinților sunt dovada acestei lucrări dumnezeiești.
„Cel care Îl cheamă pe Dumnezeu în ajutor, Dumnezeu nu-l părăsește niciodată”, a spus ÎPS Teodosie, îndemnându-i pe credincioși să rămână în rugăciune și în credință.
Sfântul Codrat, copilul ocrotit de Dumnezeu
Înaltpreasfințitul Teodosie a vorbit mai întâi despre viața Sfântului Codrat, arătând cum Dumnezeu a purtat grijă de el încă din copilărie.
„Sfântul Codrat s-a născut dintr-o mamă care, fugind din fața prigoanei, a adus pe lume acest copil, dar ea nu a mai trăit mult. Copilul a rămas orfan, însă Dumnezeu S-a îngrijit de el și i-a trimis rouă din cer, ca să-l hrănească asemenea laptelui de mamă”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a arătat că mai târziu copilul a fost găsit de doi soți care nu aveau copii și a fost crescut de aceștia, însă dorul de viață duhovnicească l-a făcut să se retragă în pustie.
„După ce a crescut, i-a venit dorul de pustiu și a întemeiat acolo o mică mănăstire, unde creștea duhovnicește. Dumnezeu i-a dat și darul de a vindeca bolnavii, iar mulți îl căutau”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Sfântul Codrat și ucenicii săi au fost însă prinși în timpul persecuțiilor și au primit moarte mucenicească pentru credința lor.
Viața ascetică a Sfintei Cuvioase Anastasia
În continuarea predicii, ierarhul a vorbit despre Sfânta Cuvioasă Anastasia, o tânără patriciană care a ales viața de rugăciune și de nevoință.
„Era o fată foarte frumoasă, dar frumoasă era și pe dinlăuntru, pentru că avea o credință vie și dorea să trăiască în feciorie”, a spus ÎPS Teodosie.
Din cauza invidiei împărătesei, Anastasia a fost nevoită să părăsească viața de la curtea imperială și să se retragă în pustie, cu ajutorul unui bătrân duhovnic.
„Bătrânul i-a spus să se îmbrace bărbătește și să meargă într-o mănăstire, unde să se roage necontenit. Ea s-a retras într-o peșteră și s-a nevoit acolo vreme de 24 de ani”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Potrivit ierarhului, un ucenic îi aducea o dată pe săptămână puțină pâine și apă, iar înainte de moarte sfânta a trimis un mesaj duhovnicului său, cerând să vină pentru a o împărtăși.
„A scris pe un vas: «Vremea mea de plecare din această viață s-a apropiat. Te rog să vii să mă împărtășești și să aduci uneltele pentru a mă îngropa»”, a relatat ÎPS Teodosie.
După ce a fost împărtășită, Sfânta Anastasia a trecut la Domnul, iar bătrânul duhovnic a văzut-o mai târziu în vis rugându-se împreună cu sfinții în ceruri.
Îndemn la credință și rugăciune
La finalul cuvântului de învățătură, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să rămână statornici în credință și să-L cheme pe Dumnezeu în ajutor în toate încercările vieții.
„Și noi să ne rugăm să rămânem cu Dumnezeu, ca El să nu ne părăsească niciodată și să avem bucuria de a ajunge și noi, printr-o viață curată, de jertfă și de dragoste, la bunul Dumnezeu, care să ne ridice la lăcașurile cerești”, a spus ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 9 martie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim mai mulți mucenici și o sfântă cuvioasă maică, cu o viață deosebită.
Este prăznuit, în primul rând, Sfântul Codrat. Acesta s-a născut dintr-o mamă care, fugind din fața primejdiei ca să-și ocrotească pruncul, pentru că era mare prigoană, a adus pe lume acest copil, dar ea nu a mai trăit mult. A fugit de prigoană, însă în scurt timp a murit, iar copilul a rămas orfan.
Dumnezeu S-a îngrijit de acest copil și i-a trimis rouă din cer, ca să-l hrănească asemenea laptelui de mamă. Astfel a crescut în pustiu, hrănit de bunul Dumnezeu. Dar, pentru că Dumnezeu are grijă de toți cei care sunt pe pământ, a avut grijă și de acest copil.
Au venit, la un moment dat, doi soți care nu aveau copii. L-au întâlnit pe acest copil, care era orfan și stătea singur în pustiu, și l-au luat și l-au crescut ei.
Copilul, fiind învățat din pruncie să se roage lui Dumnezeu, se ruga cu stăruință. După ce a crescut, i-a venit dorul de pustiu, unde șezuse la începutul copilăriei sale. A plecat și s-a dus într-un loc unde a întemeiat o mică mănăstire, tot în pustiu, și acolo creștea duhovnicește.
Dumnezeu i-a dat și darul de a vindeca bolnavii, iar mulți îl căutau. Dar a venit prigoana cea mare și a fost găsit rugându-se și ajutându-i pe alții să creadă și să se vindece de bolile lor.
Au venit și câțiva tineri lângă el, ca să învețe dreapta credință: Ciprian, Dionisie și încă alți trei tineri. Însă a venit prigoană mare asupra creștinilor, iar ei au fost luați și duși la judecată.
Cu toții au pătimit moarte mucenicească, iar Dumnezeu i-a chemat la viața cea cerească. De aceea îi prăznuim pe aceștia: un copil rămas orfan, pentru că mama lui fugise din cauza prigoanei, care mai târziu a primit și el moarte martirică împreună cu alții.
Astăzi o prăznuim și pe Sfânta Cuvioasă Anastasia. Aceasta era patriciană la curtea unui împărat. Era o fată foarte frumoasă, dar frumoasă era și pe dinlăuntru, pentru că avea o credință vie și dorea să trăiască în feciorie.
Împăratul o aprecia, însă împărăteasa era invidioasă pe ea și o pizmuia. Tânăra Anastasia a auzit că împărăteasa o urăște și, ca să scape și pe împărăteasă de acest păcat, s-a gândit să plece și să-și găsească liniștea sufletului, pentru că era dornică de multă rugăciune și de comuniune cu Hristos, Mântuitorul.
A plecat și a găsit un părinte bătrân, căruia i-a spus durerea ei. S-a auzit că este căutată de împărat, iar bătrânul a ocrotit-o. Acesta i-a spus: „Iată, eu îți dau voie să te îmbraci bărbătește, ca să scapi de această primejdie, și să mergi într-o mănăstire, unde să te rogi necontenit.”
Ea s-a dus într-o peșteră și se nevoia foarte mult acolo. Bătrânul îi trimitea un ucenic care, o dată pe săptămână, îi ducea puțină pâine și apă. I-a spus să nu iasă din peșteră, ci să rămână acolo și să se roage în liniște.
Bătrânul i-a pus numele Anastasie Eunucul, ca nimeni să nu bănuiască cine este și să nu o caute cineva ca să o prigonească.
Astfel a stat 24 de ani în acea peșteră. La un moment dat, i-a venit veste de la Dumnezeu că viața ei se va încheia. De aceea a scris pe un vas un mesaj pentru ucenicul care îi aducea apă și pâine, ca acesta să ducă vasul la părintele bătrân.
A scris acolo: „Vremea mea de plecare din această viață s-a apropiat. Te rog să vii să mă împărtășești și să aduci și uneltele pentru a mă îngropa.”
Ucenicul a dus vasul la bătrân, iar acesta a venit îndată, a făcut rugăciunile, a împărtășit-o și, la scurt timp, ea a trecut la Domnul.
Bătrânul i-a spus: „Aș fi vrut să plec eu înaintea ta, ca tu să te rogi pentru mine.”
Ea lăsase scris să se roage pentru ea, pentru că numai el îi știa taina. Ucenicul l-a ajutat pe bătrân să o îngroape. Bătrânul i-a spus: „Adu rasa ta, ca să o acoperim, pentru că haina pe care o purta era zdrențuită.”
Așa au făcut și au așezat-o între stâncile acelea, iar amintirea ei a rămas neștearsă, pentru că bătrânul s-a rugat mai târziu să vadă dacă Anastasia a ajuns acolo unde și-a dorit, la bunul Dumnezeu. Și a visat-o rugându-se împreună cu sfinții în ceruri.
De aceea pomenirea ei a rămas până astăzi, după atâtea veacuri. Dorind multă liniște și rugăciune și având dragoste de Dumnezeu, ea a trecut prin toate primejdiile. Cel care Îl cheamă pe Dumnezeu în ajutor, Dumnezeu nu-l părăsește niciodată.
Și noi să ne rugăm să rămânem cu Dumnezeu, ca El să nu ne părăsească niciodată și să avem bucuria de a ajunge și noi, printr-o viață curată, de jertfă și de dragoste, la bunul Dumnezeu, care să ne ajute și să ne ridice și pe noi la lăcașurile cerești. Amin.”
