VIDEO ÎPS Teodosie, în predică la Capela Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia: ‘Acum nu este vremea muceniciei, dar vremea de a împlini voia lui Dumnezeu este întotdeauna’

Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a oficiat joi, 26 martie, Sfânta Liturghie în Capela Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, rostind la final un amplu cuvânt de învățătură în care a vorbit despre mărturisirea credinței și despre chemarea creștinilor la viață duhovnicească autentică.

Lecția mucenicilor: credință și statornicie

În prima parte a predicii, ierarhul a evocat viețile Sfintei Mucenițe Matroana din Tesalonic și ale celor șase mucenici – doi părinți și cei patru copii ai lor – subliniind puterea mărturisirii credinței în fața persecuțiilor:

„Primesc orice pedeapsă, dar de Hristos, Răscumpărătorul întregii omeniri și al meu, nu mă lepăd niciodată”, a spus Sfânta Matroana, potrivit relatării prezentate de ÎPS Teodosie.

Ierarhul a arătat că jertfa mucenicilor a devenit mărturie vie pentru cei din jur:

„Cei șase au fost judecați și uciși cu toții, iar despre răbdarea lor și despre suferința lor s-au mirat mulți păgâni. Astfel, au învățat și poporul cine este Hristos”, a explicat Înaltpreasfinția Sa.

„Vremea de a împlini voia lui Dumnezeu este întotdeauna”

Pornind de la exemplul martirilor, Arhiepiscopul Tomisului a formulat un îndemn direct pentru credincioșii de astăzi:

„Acum nu este vremea muceniciei, dar vremea de a împlini voia lui Dumnezeu este întotdeauna. Să fim cât mai râvnitori în a împlini voia lui Dumnezeu”, a spus ÎPS Teodosie.

În contextul Postului Mare, ierarhul a insistat asupra legăturii dintre viața duhovnicească și iubirea față de aproapele:

„Să fim râvnitori în postire, în rugăciune, în dragoste (…) pentru că postul înseamnă legătură cu Dumnezeu și cu semenii”, a subliniat acesta.

Totodată, a avertizat asupra lipsei de autenticitate a credinței fără iubire:

„Nu putem să-L iubim pe Dumnezeu pe Care nu Îl vedem, dacă nu îi iubim pe semenii pe care îi vedem”, a arătat ierarhul.

Chemare la milostenie și responsabilitate

Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a îndemnat la solidaritate concretă cu cei aflați în suferință:

„Să ne aducem aminte de cei sărmani, de cei închiși, de cei lipsiți, de cei bolnavi și să-i ajutăm pe toți”, a spus acesta.

Recunoștință și legături duhovnicești

Ierarhul a mulțumit Înaltpreasfințitului Irineu pentru invitație și a evidențiat legătura personală și duhovnicească dintre ei:

„Îmi este foarte apropiat din facultate (…) și a rămas între noi o legătură atât de frumoasă”, a mărturisit ÎPS Teodosie.

De asemenea, a anunțat prezentarea unei lucrări deosebite:

„Vom avea prezentarea Bibliei în versuri (…) întocmită în timp de 14 ani de domnul Ion Ciorcă”, a spus ierarhul.

Distincție acordată părintelui Rafael

Un moment important al evenimentului a fost acordarea unei distincții:

„Noi avem cea mai aleasă distincție: Crucea Sfântului Apostol Andrei (…) pentru că a slujit atât de mult și atât de frumos”, a spus ÎPS Teodosie, oferindu-i această distincție părintelui Rafael.

În încheiere, ierarhul a adresat un mesaj de binecuvântare comunității academice și credincioșilor:

„Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ajute să rămâneți vrednici de această frumoasă capelă și de această facultate”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.

Totodată, acesta a rostit un apel la pace:

„Să ne ajute Dumnezeu să fie pace în țară și în toată lumea, aceasta ne dorim cel mai mult”, a încheiat ÎPS Teodosie.

ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 26 martie, după Sfânta Liturghia oficiată de către Arhiepiscopul Tomisului în Capela Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia:

”Preacucernice părinte decan, preacucernice părinte consilier, preacucernici părinți profesori, iubiți studenți, iubiți credincioși.

Cu mare bucurie am venit astăzi aici, în inima Transilvaniei, în locul atât de binecuvântat unde țara noastră și-a întregit trupul său la 1 decembrie 1918. Iar această capelă este cea mai frumoasă biserică, atât de frumos pictată, cu o expresie deosebită a icoanelor, și iată sunt copleșit de această vedere minunată.

Astăzi noi prăznuim mucenici și alții împreună cu ei cuvioși. Dar cei mai de seamă pomeniți astăzi sunt Sfânta Muceniță Matroana din Tesalonic și ceilalți șase mucenici: doi părinți și patru copii.

Sfânta Matroana era slujnică la o femeie evreică și aceasta o lua cu ea când mergea la sinagogă, însă Matroana nu intra în sinagogă. O conducea până la ușa de intrare și apoi mergea la biserica creștină.

Stăpâna nu știa de ce nu intră și, când a aflat, s-a supărat foarte tare pe Matroana, sluga cea cu credință în Hristos. A luat-o la rost. Matroana a răspuns: „Eu mă închin Dumnezeului meu care este din neamul iudeilor. Dacă vei citi în Scriptura Vechiului Testament, vei vedea că așa s-a plinit Vechiul Testament prin venirea Fiului lui Dumnezeu întrupat dintr-o fecioară evreică. Acesta este Dumnezeul cel adevărat, despre Care mărturisește tot Vechiul Testament.”

Nu a vrut să audă de la o slujnică învățătură și i-a spus: „Dacă nu vii cu mine la sinagogă, te voi pedepsi aspru.”

Iar Matroana a zis: „Primesc orice pedeapsă, dar de Hristos, Răscumpărătorul întregii omeniri și al meu, nu mă lepăd niciodată.”

Atunci stăpâna a poruncit slugilor sale să o bată și să o ducă în temniță. Și acolo, în temniță, plină de răni, ea se ruga.

După patru zile, a scos-o din temniță și iarăși a întrebat-o: „Vei merge cu mine unde mă închin eu?”

Iar Matroana a spus: „Ți-am spus că am pe Dumnezeu cel adevărat și acolo mă voi închina.”

Din nou a bătut-o și a aruncat-o în temniță, unde a lăsat-o fără hrană și fără apă. Și acolo și-a sfârșit viața, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu.

După aceea, stăpâna, aflând că a murit, a luat trupul ei și l-a aruncat de la înălțime. Dar apoi și ea a căzut și a murit.

Creștinii au luat moaștele Sfintei Matroana și le-au dus la un loc de cinste. Și este mult cinstită, pentru că a dus o viață frumoasă, fiind o mărturisitoare și o muceniță plină de răbdare și de dragoste pentru Dumnezeu.

Ceilalți mucenici de astăzi sunt doi soți, Filit și soția sa, Lidia, și cei patru copii ai lor. Aceștia mărturiseau credința creștină. Cel mai mic dintre fii era chiar duce și s-a aprins mult dorința păgânilor de a-i nimici pe creștini.

Era timpul împăratului Adrian. Acesta, într-un fel, îi iubea pe oamenii aceștia care erau harnici și îl slujeau. Dar, pentru că nu au vrut să se întoarcă la așa-zișii zei tradiționali, lui i-a fost milă să-i omoare în fața sa și i-a trimis la un guvernator, ca acolo, dacă nu se vor lepăda de Hristos, să fie uciși.

Cei șase au fost judecați și uciși cu toții, iar despre răbdarea lor și despre suferința lor s-au mirat mulți păgâni. Astfel, au învățat și poporul cine este Hristos și că sunt pedepsiți pentru că Îl cinstesc pe Dumnezeu cel adevărat.

Mulți din popor, auzind cuvintele lor înțelepte, au început să-i aprobe. Tocmai de aceea s-au grăbit călăii să-i extermine cât mai repede, pentru ca învățăturile lor să nu fie luate ca model de păgânii care cinsteau idolii.

Să-L rugăm pe bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile acestor mucenici, să ne dea și nouă mai multă râvnă în a trăi credința și a o mărturisi cu demnitate.

Acum nu este vremea muceniciei, dar vremea de a împlini voia lui Dumnezeu este întotdeauna. Să fim cât mai râvnitori în a împlini voia lui Dumnezeu.

Suntem în Postul Mare, în săptămâna a cincea din post. Mai avem săptămâna a șasea și Săptămâna Patimilor. Să fim râvnitori în postire, în rugăciune, în dragoste, să facem faptele cele bune, să ne dăruim unii altora dragostea, pentru că postul înseamnă legătură cu Dumnezeu și cu semenii.

Dacă spunem că Îl iubim pe Dumnezeu, dar nu ne iubim semenii, cum spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, mințim, pentru că nu putem să-L iubim pe Dumnezeu pe Care nu Îl vedem, dacă nu îi iubim pe semenii pe care îi vedem și stăm de vorbă cu ei.

Să ne ajute Dumnezeu să înmulțim râvna noastră pentru a trăi credința așa cum se cuvine, să facem bine în fiecare zi, să ne rugăm mai intens și să ne împărtășim unii altora pacea și dragostea, să ne aducem aminte de cei sărmani, de cei închiși, de cei lipsiți, de cei bolnavi și să-i ajutăm pe toți.

Vreau să mulțumesc Înaltpreasfințitului Irineu, păstorul acestei eparhii atât de frumoase și importante, care mi-a dat binecuvântarea să fiu astăzi aici, îmi este foarte apropiat din facultate, era cu doi ani înaintea mea, vorbeam foarte des și a rămas între noi o legătură atât de frumoasă.

Îi mulțumesc că, iată, m-a primit astăzi aici și m-a primit ca să aduc această jertfă lui Dumnezeu. După Sfânta Liturghie, vom avea prezentarea Bibliei în versuri, întocmită cu atâtea versuri frumoase, în timp de 14 ani, de domnul Ion Ciorca, aici prezent. Prima dată s-a lansat această Biblie la Constanța, pentru că eu i-am înțeles rostul. Fiind din Moldova, dacă pe Sfântul Mitropolit Dosoftei, care a versificat Psaltirea, îl cinstim ca sfânt, cred că un alt credincios care și-a luat canonul ca 14 ani, zi de zi, să versifice toată Sfânta Scriptură. Este un lucru minunat și am îmbrățișat această jertfă a domnului profesor Ciorca pe care l-a apreciat și vrednicul de pomenire pe care îl aveți aici, în pictură, Înaltpreasfințitul Bartolomeu Anania.

De aceea, mulțumim bunului Dumnezeu pentru toate și ne pregătim de lansarea Bibliei în versuri.

Dar, până atunci, vreau să vă spun că am aici un ucenic, pe părintele consilier Rafael. Eu l-am hirotonit la Constanța, mi-a fost slujitor câțiva ani și apoi a găsit momentul să se întoarcă pe meleagurile sale ardelene. Mă bucur că este aici, la bunul meu coleg și prieten, Înaltpreasfințitul Irineu.

Îl invit pe părintele Rafael să vină aici, pentru că am pregătit ceva special pentru sfinția sa. Și anume, noi avem cea mai aleasă distincție: Crucea Sfântului Apostol Andrei.

Pentru că a slujit atât de mult și atât de frumos în anii în care a slujit împreună cu mine, îl invit să vină și să primească această distincție.

Felicitări părintelui Rafael, arhidiacon și, de astăzi, purtător și al Crucii Sfântului Apostol Andrei.

Îi mulțumesc că îl slujește atât de bine pe Înaltpreasfințitul Irineu și iată, avem o legătură de suflet cu Înaltpreasfințitul Irineu, cu părintele Rafael, cu toți cei de aici și cu Facultatea de Teologie. Iată, Facultatea de Teologie de aici are cea mai frumoasă capelă din țară, primitoare și strălucitoare. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ajute să rămâneți vrednici de această frumoasă capelă și de această facultate, unde aveți profesori și studenți de seamă.

Să ne ajute Dumnezeu tuturor!

Și părintele Rafael de acum are o dublă forță. Îl va simți pe Sfântul Apostol Andrei, că el îl însoțește peste tot.

Să ne ajute Dumnezeu să fie pace în țară și în toată lumea, aceasta ne dorim cel mai mult.

Doamne ajută!”