Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Teodosie, a vorbit joi seară, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, despre puterea rugăciunii și despre minunile săvârșite prin mijlocirea Sfântului Ioan Rusul și a Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, arătând că numeroase familii au primit darul nașterii de prunci după ce medicii le-au spus că nu vor putea avea copii.
Mesajul a fost rostit după Acatistele Maicii Domnului, ale Sfântului Mucenic Iuliu Veteranul și ale Sfântului Ioan Rusul, oficiate de ierarhul tomitan în ajunul sărbătorii Sfântului Ioan Rusul.
Exemplul Sfântului Iuliu Veteranul și al Sfântului Ioan Rusul
În cuvântul său, ÎPS Teodosie a evocat mai întâi mărturisirea de credință a Sfântului Mucenic Iuliu Veteranul, care a preferat moartea în locul lepădării de Hristos.
„Nu s-a învoit cu nicio promisiune materială făcută de călăi, dacă s-ar fi lepădat de Hristos și s-ar fi închinat idolilor. Dar el a răspuns atât de lămurit că de Hristos nu se poate lepăda, pentru că Hristos trăiește în el”, a spus ierarhul.
De asemenea, Arhiepiscopul Tomisului a prezentat viața Sfântului Ioan Rusul, luat prizonier în războiul ruso-turc și ajuns slugă în casa unui musulman, unde și-a păstrat credința în pofida presiunilor de a trece la islam.
ÎPS Teodosie a amintit că sfântul a preferat să locuiască în grajd, pentru a se asemăna cu smerenia Mântuitorului Hristos, născut în ieslea din Betleem, și că rugăciunea sa transforma locul umil într-un spațiu plin de mireasmă duhovnicească.
Minunea farfuriei cu orez trimise la Mecca
Ierarhul a relatat și una dintre cele mai cunoscute minuni din viața Sfântului Ioan Rusul, petrecută în timpul pelerinajului stăpânului său la Mecca.
Potrivit tradiției, după ce soția stăpânului și-a exprimat dorința ca acesta să guste din orezul pregătit acasă, Sfântul Ioan Rusul a luat farfuria și s-a rugat lui Hristos să o ducă la destinație. Farfuria ar fi ajuns în chip minunat la Mecca, fiind găsită de stăpânul său în locuința unde era găzduit.
„Când a adus-o acasă, toți s-au minunat. Iar stăpânul acum îl cinstea, nu-l mai disprețuia și și-a dat seama ce putere are acest om”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Peste 300 de copii născuți prin rugăciunile către Sfântul Efrem cel Nou
În partea finală a predicii, ÎPS Teodosie a subliniat că Dumnezeu continuă să lucreze prin sfinții Săi și în zilele noastre, oferind ca exemplu cazurile unor familii care au dobândit copii după rugăciuni adresate Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou.
„Între aceste daruri este și acela pe care l-a arătat Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou. La el s-au rugat femei sterpe, care aveau verdict de la medicii de specialitate că nu vor putea avea niciodată copii. Iată că, în câțiva ani, s-au născut peste 300 de copii prin rugăciunile făcute la Mănăstirea Sfântului Cuvios Mucenic Efrem”, a declarat ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a adăugat că și Sfântul Ioan Rusul este cunoscut ca ocrotitor al copiilor și tinerilor, iar mamele care își doresc prunci pot cere ajutorul său prin rugăciune.
Maica Domnului, mijlocitoare pentru cei aflați în suferință
Totodată, ÎPS Teodosie a evidențiat rolul Maicii Domnului ca mijlocitoare înaintea Fiului său pentru cei care se roagă cu credință.
„Mulți păcătoși, rugându-se Maicii Domnului, au primit împlinirea cererilor celor de folos și au scăpat de patimi, de boli, de greutăți și de tot felul de răutăți”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
În încheiere, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să o aibă pe Maica Domnului drept ocrotitoare și să ceară ajutorul sfinților pomeniți în cadrul slujbei.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 28 mai, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf.Mc. Iuliu Veteranul și al Sf. Ioan Rusul, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos S-a înălțat!
Și nouă ne-a pregătit locuri de odihnă și de bucurie veșnică în casa Părintelui ceresc. Amin.
Iubiți părinți, iubiți credincioși,
Iată ce acatiste frumoase am trăit și în seara aceasta.
Sfântul Iuliu Veteranul, din neamul nostru, care a pătimit la Durostorum cu o tărie și cu o bucurie că i-a venit vremea să pătimească, nu s-a învoit cu nicio promisiune materială făcută de călăi, dacă s-ar fi lepădat de Hristos și s-ar fi închinat idolilor.
Dar el a răspuns atât de lămurit că de Hristos nu se poate lepăda, pentru că Hristos trăiește în el. Fără Hristos este mort. Dar dacă moare cu Hristos și pentru Hristos, rămâne viu pentru totdeauna și se duce la Hristos, unde bucuria este atât de mare, încât nimic nu a putut să-l îndepărteze de la crezul lui că mucenicia este cea mai bună cale a urcușului către Dumnezeu din cer.
Iar Sfântul Ioan Rusul, crescut atât de frumos de mama lui, care l-a învățat psalmii și, având o minte ageră, i-a învățat pe toți pe de rost, atunci când a venit vremea, în războiul ruso-turc, să fie luat prizonier împreună cu alți tineri și alți oameni, a ajuns la un stăpân care voia să-l treacă la islam și îi făgăduia multe avantaje.
Dar el a răspuns:
„Stăpâne, poți să-mi fii stăpân peste trupul meu aici, pe pământ, dar peste sufletul meu nu poți să fii stăpân. Credința aparține sufletului, iar sufletului îi trebuie această hrană: să trăiască împreună cu Dumnezeul Cel viu. Pentru că Dumnezeul Cel adevărat, în mod nevăzut, petrece în mine și eu trăiesc cu El. Dar dacă vrei să-ți slujesc, pune-mă să-ți slujesc la cele trecătoare. Orice treabă grea îmi vei da, eu o voi face.”
Și acela, având multe vite, l-a pus să slujească la o mare turmă, într-un grajd foarte mare.
Sfântul Ioan Rusul s-a bucurat de această slujire. Stăpânul a vrut să-i facă o încăpere lângă grajd, dar el a zis:
„Nu vreau aceasta, pentru că eu doresc să fiu cu cele pe care le îngrijesc. Așa S-a născut Stăpânul meu, într-un staul de vite, și sunt bucuros să mă gândesc la acea naștere, în peștera cu vite, a Celui care este Stăpânul vieții tuturor, Fiul lui Dumnezeu coborât din cer.”
Vitele se înmulțeau, aveau tot mai mult lapte, iar stăpânul era bucuros. Dar se minuna cum poate să doarmă și să se odihnească în mirosul pe care îl degajau atâtea vite. Venind într-o noapte în grajd, a fost surprins să-l găsească pe Sfântul Ioan Rusul făcând rugăciuni și rostind psalmi. Toată mireasma cea duhovnicească biruia mirosul greu al grajdului și al necurățiilor lăsate de animale.
A rămas uimit.
Dar cea mai mare uimire a fost când stăpânul s-a dus la Mecca. În vremea aceea, soția stăpânului a pregătit un orez de sărbătoare, așa cum obișnuiau musulmanii, și a spus cu glas tare:
„Cât de bucuros ar fi soțul meu, stăpânul vostru, dacă ar avea parte și el de o astfel de farfurie cu orez!”
Și Ioan îndată i-a zis:
„Dacă vrei să-ți împlinesc această dorință, dă-mi mie farfuria stăpânului tău și eu o voi trimite.”
Toți au râs, iar femeia a zis:
„Cred că îi trebuie lui.”
Dar el, și ceea ce primea, dădea la săraci. Mânca foarte puțin.
S-a dus în grajd cu farfuria și s-a rugat lui Hristos, zicând:
„Ție toate Îți sunt cu putință. Fă să ajungă această farfurie la stăpânul meu.”
Stăpânul era acolo unde se înghesuiau toți pelerinii și, venind la casa pe care o închiriase și pe care o încuiase, s-a minunat că pe masă a găsit farfuria, cu aburi ieșind din ea. Nu înțelegea ce este, dar a fost îndemnat să mănânce din ea. După aceea a adus-o acasă. Când a adus-o acasă, toți s-au minunat. Iar stăpânul acum îl cinstea, nu-l mai disprețuia și și-a dat seama ce putere are acest om. Mireasma l-a schimbat, iar farfuria a trimis-o acolo într-o clipă. De atunci îl prețuia.
Înainte de a muri, el mergea la un preot care avea o biserică într-o stâncă ascunsă și acolo se împărtășea noaptea, în duminici și sărbători. A cerut stăpânului, care îl respecta acum, să-i aducă pe preot ca să-l spovedească și să-l împărtășească. Preotul a venit, dar i-a adus Sfânta Împărtășanie ascunsă într-un măr, de frică. Încă nu știa câtă bunăvoință avea acel stăpân față de sluga lui, care mergea la biserică.
A murit, iar la înmormântarea lui au venit o mulțime de musulmani și de armeni. Toți îl respectau.
După o vreme, s-a arătat părintelui și i-a spus:
„Scoate-mă de acolo unde m-ai așezat, adu-mă în biserică.”
Și l-a găsit frumos, galben și strălucind. Astfel l-au adus în biserică și l-au cinstit. Se vindecau de boli toți cei care veneau cu credință. Au venit apoi multe războaie și s-au dărâmat multe locuri, dar Sfântul a fost ascuns într-un loc tainic și a fost găsit numai printr-o lumină, pentru că deasupra lui s-a arătat o lumină cerească.
Sfântul Ioan Rusul a rămas foarte cinstit de toți creștinii pentru viața sa jertfelnică și pentru darurile primite de la Dumnezeu. Și noi putem să primim daruri prin această rugăciune.
Între aceste daruri este și acela pe care l-a arătat Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou. La el s-au rugat femei sterpe, care aveau verdict de la medicii de specialitate că nu vor putea avea niciodată copii. Iată că, în câțiva ani, s-au născut peste 300 de copii prin rugăciunile făcute la Mănăstirea Sfântului Cuvios Mucenic Efrem, unde avem și veșminte și părticele din sfintele sale moaște.
Și Sfântul Ioan Rusul ocrotește copiii și tinerii, iar mamele pot primi copii prin rugăciunile lor către Sfântul Ioan Rusul.
Maica Domnului, al cărei Acatist l-am citit, Mângâietoarea, ne arată cât de aproape este de noi și cât de mult o iubește Fiul său.
I-a spus aceste cuvinte atunci când a mijlocit pentru oameni:
„Fiul meu, sunt mama Ta.”
Iar El i-a răspuns:
„Orice fiu trebuie să-și cinstească mama. Dacă Mă rogi pentru cineva care nu este vrednic, Eu nu îl ajut pentru vrednicia lui, ci pentru rugăciunea ta.”
De aceea, mulți păcătoși, rugându-se Maicii Domnului, au primit împlinirea cererilor celor de folos și au scăpat de patimi, de boli, de greutăți și de tot felul de răutăți.
Și noi să ne luptăm să scăpăm de răutăți și de toate greutățile și să o avem pe Maica Domnului mijlocitoare și rugătoare împreună cu sfinții ale căror acatiste le-am citit: Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul și Sfântul Cuvios Ioan Rusul.”
