Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit sâmbătă, 6 iunie, despre credința în înviere, comuniunea cu sfinții și puterea mărturisirii lui Hristos, după oficierea Acatistului Învierii Domnului, a Acatistului Sfintelor Mironosițe Marta și Maria și a Acatistului Sfântului Cuvios Visarion, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a explicat că pomenirea sfinților prin acatiste nu reprezintă doar o cinstire a vieții lor, ci și o intrare în comuniune cu aceștia.
„Iată, sfinți care străjuiesc în ceruri și, făcându-le aceste acatiste, imne de laudă în care arătăm râvna lor pentru Dumnezeu, credința și dragostea lor, intrăm în comuniune cu ei, iar ei se roagă pentru noi”, a spus ÎPS Teodosie.
Marta și Maria, exemple de credință neclintită
Arhiepiscopul Tomisului a evocat episodul evanghelic al învierii lui Lazăr, arătând că surorile acestuia, Marta și Maria, au rămas modele de credință și dragoste față de Mântuitorul.
Ierarhul a amintit dialogul dintre Marta și Hristos, după moartea lui Lazăr, subliniind că aceasta și-a mărturisit credința în învierea morților.
„Marta I-a răspuns: «Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi». Aveau mare credință și evreii în înviere, pentru că Sfântul Proroc Ezechiel a vorbit atât de frumos despre învierea tuturor”, a explicat ÎPS Teodosie.
Referindu-se la minunea petrecută la mormântul lui Lazăr, Arhiepiscopul Tomisului a arătat că aceasta a întărit credința celor prezenți și a pregătit intrarea Domnului în Ierusalim.
„Aceste două femei, surori, văzând această minune, dar și iudeii care veniseră să le mângâie, fiind martorii minunii, și-au întărit atât de mult credința. De aceea nu s-au mai despărțit de Hristos”, a afirmat ierarhul.
În continuare, acesta a subliniat că Marta și Maria au rămas alături de Mântuitorul până în vremea Patimilor și au devenit vestitoare ale Învierii.
„Au fost mari propovăduitoare ale Învierii lui Hristos și au vestit minunile Sale, între care și învierea fratelui lor. De aceea, acestea sunt două femei care ne-au arătat ce înseamnă credința și dragostea”, a spus ÎPS Teodosie.
Viața de nevoință a Sfântului Visarion
În partea a doua a predicii, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre viața ascetică a Sfântului Cuvios Visarion, pomenit în cadrul slujbei.
„Postea și trei zile, și o săptămână, iar uneori și patruzeci de zile. Iubea atât de mult postul și rugăciunea și a ajuns să fie mare făcător de minuni”, a relatat ierarhul.
Acesta a explicat că dragostea pentru Dumnezeu și nevoința l-au făcut pe sfânt un model pentru creștinii de astăzi.
„Învierea este adevărul cel mai puternic”
Tema centrală a cuvântului de învățătură a fost însă învierea de obște și judecata de la sfârșitul veacurilor.
ÎPS Teodosie le-a vorbit credincioșilor despre momentul în care toți oamenii vor învia și se vor înfățișa înaintea lui Dumnezeu.
„Toți tindem spre înviere, că cea mai mare minune va fi minunea de la sfârșitul veacurilor. Mai întâi vor fi ridicați drepții pe norii cerului, nu nori de apă, cum sunt norii aceștia, ci altfel de nori, porunciți de Dumnezeu să fie și vor învia toți morții, din toate timpurile și din toate locurile, și cei buni, și cei răi”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a explicat că destinul oamenilor va fi diferit în funcție de viața pe care au trăit-o.
„Cei răi vor învia în întuneric, iar cei buni vor învia într-o lumină care va fi mai puternică decât lumina soarelui”, a afirmat ÎPS Teodosie.
„Trebuie să devenim fii ai învierii”
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că întreaga viață creștină își găsește sensul în biruința lui Hristos asupra morții și în nădejdea învierii.
„De aceea, în fiecare sâmbătă seara citim Acatistul Învierii, că trebuie să credem în înviere. Învierea este adevărul cel mai puternic și noi trebuie să devenim fii ai învierii”, a îndemnat ierarhul.
Acesta a adăugat că toate marile sărbători ale Bisericii sunt legate de taina Învierii.
„Fără înviere, nicio sărbătoare nu are aureolă. Nașterea Domnului își găsește sensul tot în înviere și toate celelalte sărbători la fel. De aceea să fim bucuroși că avem de la Dumnezeu atâtea daruri, atâtea adevăruri, atâtea mijlociri prin care Dumnezeu ne cheamă să fim părtași darurilor și bucuriilor Sale din viața aceasta, anticipându-le, iar în viața viitoare trăindu-le din plin”, a încheiat ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 6 iunie, după Acatistele Învierii Domnului, al Sf. Mironosițe Marta și Maria și al Sf. Cuv. Visarion, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, sfinți care străjuiesc în ceruri și, făcându-le aceste acatiste, imne de laudă în care arătăm râvna lor pentru Dumnezeu, credința și dragostea lor, intrăm în comuniune cu ei, iar ei se roagă pentru noi.
Sfintele Marta și Maria au fost apropiate de Mântuitorul, la fel ca și fratele lor, dreptul Lazăr. Iată, de mai multe ori, când era pe calea spre Betania, unde locuiau surorile Marta și Maria și fratele lor Lazăr, aici erau găzduiți ucenicii Domnului împreună cu Mântuitorul.
Dar iată, a vrut Dumnezeu, prin semne și minuni, să-i cheme pe oameni la mai multă credință, la mai multă convingere. Și Lazăr s-a îmbolnăvit. Surorile I-au trimis veste: „Cel pe care îl iubești este bolnav.”
Iisus a înțeles că va muri, că știa toate, și a mai așteptat acolo unde era. Când a murit, iarăși I-au trimis vorbă: „Prietenul Tău Lazăr a adormit.”
Și le-a spus aceasta ucenicilor Iisus:
„Lazăr, prietenul Meu și al vostru, la care am poposit, iată, a adormit.”
Ucenicii credeau că vorbește despre somn și au zis:
„Dacă a adormit, îi va fi bine.”
Văzând că n-au înțeles, le-a spus răspicat:
„Lazăr a murit și pentru voi Mă bucur că n-am fost acolo, ca să vă întăriți credința.”
Și iată, a venit Iisus cu ucenicii, iar Lazăr era îngropat.
De aceea, auzind că vine, Marta L-a întâmpinat plângând și spunând:
„Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar știu că și acum, orice vei cere de la Dumnezeu, El Îți va da.”
Văzând ce nădejde are și ce cuvinte frumoase îi spune, Iisus i-a zis:
„Fratele tău va învia.”
Marta I-a răspuns:
„Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.”
Aveau mare credință și evreii în înviere, pentru că Sfântul Proroc Ezechiel a vorbit atât de frumos despre învierea tuturor.
Și Iisus i-a răspuns:
„Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.”
Marta a trimis după sora ei, Maria, să vină și ea la Iisus. Maria plângea în casă și niște iudei veniseră s-o mângâie. A ieșit Maria îndată și, crezând că merge să plângă la mormânt, au plecat după ea și cei care o însoțeau în casă.
Și cu aceleași cuvinte L-a întâmpinat și Maria pe Iisus, ca și Marta:
„Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.”
Și Iisus a întrebat:
„Unde l-ați pus?”
I-au arătat locul. Atunci Iisus a lăcrimat și toți se minunau și ziceau:
„Iată cât de mult îl iubea!”
Și a zis Iisus:
„Dați piatra mormântului la o parte.”
Dar Marta, apropiindu-se și simțind miros greu, a zis:
„Doamne, miroase greu, că este mort de patru zile.”
Și, cum erau căldurile acolo, imediat intra trupul în putreziciune.
Iisus i-a zis:
„Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
Iată, fiind dată piatra la o parte, Iisus a strigat cu glas mare:
„Lazăre, vino afară!”
Și deodată s-a ridicat mortul și era legat la mâini și la picioare.
Și a spus:
„Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.”
Aceste două femei, surori, văzând această minune, dar și iudeii care veniseră să le mângâie, fiind martorii minunii, și-au întărit atât de mult credința. De aceea nu s-au mai despărțit de Hristos.
Era și aproape Patima Sa. Au venit mulți de la Ierusalim să-l vadă pe Lazăr viu, după ce participaseră la înmormântarea lui. Mulți slăveau pe Dumnezeu pentru această minune.
Dar Iisus, pentru că I se apropiase vremea să pătimească și să moară, înainte de aceasta, ca să le descopere că El a venit să ridice firea cea căzută, a trimis să aducă o asină și un mânz și a șezut călare pe mânz. Și oamenii au pus haine, flori și ramuri.
Și iată, Iisus mergea și toți Îi strigau:
„Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!”
Și așa S-a apropiat de Ierusalim.
Și iată, acolo cetatea Ierusalimului s-a deschis și strigau unii din afară către cei dinăuntru:
„Cine este Acesta?”
Iar ceilalți răspundeau:
„Acesta este Împăratul slavei!”
Această minune cu Lazăr înviat din morți L-a făcut pe Iisus să fie cunoscut și să vină mulți la intrarea Sa în Ierusalim. Iar după acestea au urmat Patimile Sale. Marta și Maria au rămas credincioase lui Iisus. L-au însoțit pe drumul Patimii. Au venit și la mormânt în ziua Învierii, apoi au plecat la propovăduire.
Au fost mari propovăduitoare ale Învierii lui Hristos și au vestit minunile Sale, între care și învierea fratelui lor. De aceea, acestea sunt două femei care ne-au arătat ce înseamnă credința și dragostea.
Credința și-au manifestat-o când au spus: „Știm că va fi înviere.”
Și iată, L-au însoțit din credință, iar dragostea și-au manifestat-o pentru că n-au mai pregetat nimic, ci L-au însoțit pe Iisus pe drumul Patimilor Sale. De aceea, credința și dragostea le-au dus în ceruri și sunt rugătoare pentru noi cele două surori sfinte. Această rugăciune a acatistului din seara aceasta ne apropie mai mult de ele, iar ele se vor ruga pentru noi.
Citirea Acatistului Sfântului Cuvios Visarion ne amintește de un om care, de copil, L-a iubit pe Hristos și a început să trăiască o viață foarte aspră de postire. Postea și trei zile, și o săptămână, iar uneori și patruzeci de zile. Iubea atât de mult postul și rugăciunea și a ajuns să fie mare făcător de minuni. De aceea oamenii l-au cinstit și, după ce a plecat din viața aceasta, trupul său era făcător de minuni, pentru că era atât de firav, al unui mare postitor, dar strălucea de sfințenie. Era galben ca aurul și mulți veneau să se tămăduiască și să-l roage să fie și ei părtași la dragostea de Dumnezeu împreună cu el. De aceea și acest sfânt ne este aproape și se va ruga pentru noi.
Toți tindem spre înviere, că cea mai mare minune va fi minunea de la sfârșitul veacurilor. Mai întâi vor fi ridicați drepții pe norii cerului, nu nori de apă, cum sunt norii aceștia, ci altfel de nori, porunciți de Dumnezeu să fie și vor învia toți morții, din toate timpurile și din toate locurile, și cei buni, și cei răi.
Cei răi vor învia în întuneric, iar cei buni vor învia într-o lumină care va fi mai puternică decât lumina soarelui.
De aceea, în fiecare sâmbătă seara citim Acatistul Învierii, că trebuie să credem în înviere. Învierea este adevărul cel mai puternic și noi trebuie să devenim fii ai învierii. Fără înviere, nicio sărbătoare nu are aureolă. Nașterea Domnului își găsește sensul tot în înviere și toate celelalte sărbători la fel.
De aceea să fim bucuroși că avem de la Dumnezeu atâtea daruri, atâtea adevăruri, atâtea mijlociri prin care Dumnezeu ne cheamă să fim părtași darurilor și bucuriilor Sale din viața aceasta, anticipându-le, iar în viața viitoare trăindu-le din plin.”
