Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre Înviere, Judecata de Apoi și pregătirea omului pentru viața veșnică în predica rostită sâmbătă, 8 august, după Acatistele Învierii Domnului, al Sfinților Șapte Tineri din Efes și al Sfântului Cuvios Pafnutie-Pârvu Zugravul, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Ierarhul a prezentat viețile sfinților pomeniți și a insistat asupra minunii Sfinților Șapte Tineri din Efes, pe care a descris-o drept o mărturie a adevărului Învierii.
ÎPS Teodosie, despre Sfântul Pafnutie-Pârvu Zugravul: „A trăit rugându-se, pictând și meditând mereu la Dumnezeu”
În prima parte a predicii, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre Sfântul Cuvios Pafnutie-Pârvu Zugravul, cunoscut și drept Pârvu Mutul, evocând viața sa de rugăciune și activitatea de pictor bisericesc.
„Sfântul Pafnutie Pictorul, zis Pârvu Mutul, pentru că nu vorbea deloc în timp ce picta, a trăit rugându-se, pictând și meditând mereu la Dumnezeu. Era un om care se interioriza atât de mult. A făcut icoane atât de strălucite”, a spus ÎPS Teodosie.
Potrivit ierarhului, pictura sfântului a devenit o formă de mărturisire a credinței și de exprimare a tainelor dumnezeiești.
„Și Maica Domnului, și sfinții își iau lumina și sfințenia de la Preasfânta Treime, Care ne-a creat pe noi”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Minunea Sfinților Șapte Tineri din Efes
O mare parte a predicii a fost dedicată Sfinților Șapte Tineri din Efes. ÎPS Teodosie a amintit că aceștia erau creștini în timpul împăratului Deciu și s-au refugiat într-o peșteră pentru a scăpa de persecuție.
Potrivit relatării prezentate de ierarh, împăratul a poruncit ca intrarea în peșteră să fie zidită, pentru ca tinerii să moară de foame și de sete.
ÎPS Teodosie a relatat că, după mai bine de 190 de ani, Dumnezeu i-a trezit pe cei șapte, într-o perioadă în care se răspândise în rândul creștinilor învățătura potrivit căreia nu ar exista învierea morților.
„Și atunci Dumnezeu i-a trezit, după peste 190 de ani, pe cei șapte tineri. Și când au ieșit, credeau că au petrecut o noapte”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Moneda din timpul împăratului Deciu și descoperirea minunii
Ierarhul a relatat apoi momentul în care Iamvlih, unul dintre cei șapte tineri, a mers în cetate pentru a cumpăra hrană, având asupra sa o monedă din vremea împăratului Deciu.
Tânărul ar fi fost surprins să vadă pretutindeni cruci și biserici, în timp ce locuitorii cetății nu înțelegeau de unde provenea moneda veche cu care acesta încerca să plătească.
„Se mira pe unde mergea. Erau cruci, erau biserici, nu mai cunoștea orașul”, a relatat ÎPS Teodosie.
Cazul a ajuns la mai-marele cetății și la episcopul Ștefan, iar ulterior la peșteră a venit și împăratul Teodosie cel Tânăr.
„A mulțumit lui Dumnezeu pentru această minune, care avea toate semnele adeveririi că ei au fost morți și au înviat”, a spus ierarhul.
„Aceasta trebuie să fie cea mai mare grijă a noastră”
Pornind de la minunea Sfinților Șapte Tineri din Efes, ÎPS Teodosie le-a vorbit credincioșilor despre propria pregătire pentru moarte, Înviere și Judecata de Apoi.
„Iată, ce bucurie avem și noi să ne pregătim de Înviere! Aceasta trebuie să fie cea mai mare grijă a noastră: să ne pregătim de plecarea din viața aceasta, dar și de Înviere, că toți înviază, și cei buni, și cei răi”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a continuat:
„Dar cei răi, nepregătiți, necredincioși, nepăsători, înviază în întuneric la Învierea cea de obște. Numai cei pregătiți înviază în lumină și vor sta de-a dreapta Mântuitorului, Care va coborî din cer Judecător.”
„Să nu ne lipsească gândul la moarte și la judecată”
ÎPS Teodosie a îndemnat ca gândul la moarte și la Judecata de Apoi să facă parte permanent din viața duhovnicească a creștinului.
„Să ne pregătim și, în fiecare zi, să nu ne lipsească gândul la moarte și la judecată. Să-L avem, cum spune Sfântul Apostol Pavel, pe Hristos, Cel ce a murit și a înviat pentru noi, drept țintă”, a spus ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că „ținta” vieții creștine este dobândirea vieții veșnice și că aceasta presupune o pregătire concretă încă din timpul existenței pământești:
„Aceasta-i ținta: viața cea veșnică, pe care trebuie să ne-o dorim, dar s-o și pregătim.”
ÎPS Teodosie avertizează asupra „păcatului ascuns al mândriei”
În încheierea predicii, ierarhul a enumerat o serie de stări și patimi pe care creștinul trebuie să le înlăture pentru a se pregăti pentru Împărăția cerurilor.
„Nepăsătorii, leneșii, păcătoșii, pătimașii nu vor moșteni Împărăția cerurilor”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a atras atenția în mod special asupra mândriei, pe care a numit-o un „păcat ascuns”.
„Să ne izbăvim de toate acestea și de păcatul ascuns al mândriei, care ne sunt pricină de cădere în întunericul cel veșnic, de care să ne ferească Bunul Dumnezeu și să ne ajute să intrăm în lumina Învierii celei veșnice”, și-a încheiat ÎPS Teodosie predica.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 8 august, după Acatistele Învierii Domnului, al Sf. 7 Tineri din Efes și al Sf. Cuv. Pafnutie-Pârvu Zugravul, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, sfinți strălucitori, cu acatiste și rugăciuni atât de copleșitoare.
Sfântul Pafnutie Pictorul, zis Pârvu Mutul, pentru că nu vorbea deloc în timp ce picta, a trăit rugându-se, pictând și meditând mereu la Dumnezeu. Era un om care se interioriza atât de mult. A făcut icoane atât de strălucite. Cel mai mult a strălucit icoana Preasfintei Treimi și prin aceasta se înfățișează adevărul suprem al strălucirii cerești.
Și Maica Domnului, și sfinții își iau lumina și sfințenia de la Preasfânta Treime, Care ne-a creat pe noi.
De aceea, acest pictor iscusit, la început, a fost căsătorit, dar a pictat până la 60 de ani. Apoi s-a călugărit și el, și soția sa și au dus o viață aspră călugărească. Și au tâlcuit prin pictură toate tainele credinței. De aceea, rugăciunea către Sfântul Pafnutie Pictorul este o rugăciune plină de lumină. Să ne bucurăm că avem un rugător care acum, tot ceea ce a pictat și a lucrat în tăcere, în rugăciune, în postire și în meditație, acum vede aievea și se roagă pentru noi să vedem și noi tainele credinței noastre precum el le vede în cer.
Sfinții Șapte Tineri, trăitori în secolul al III-lea, cu toții erau ostași în armata împăratului Deciu. Atunci păgânismul era în floare. Sfinții erau creștini, dar în taină. Când s-a hotărât de către împăratul Deciu ca toți creștinii care nu aduc jertfă idolilor să fie pedepsiți, bătuți, închiși și, dacă nici așa nu ascultă porunca împărătească, să fie omorâți, sfinții aceștia s-au dus să se roage într-o peșteră. Rygându-se în peșteră, l-au trimis pe cel mai tânăr dintre cei șapte, Iamvlih:
„Du-te și ne cumpără mâncare, să avem și noi, dacă nu vom mai putea să ieșim de aici din cauza prigoanei.”
S-a dus și a cumpărat. Ca să nu se vadă că-i soldat, s-a îmbrăcat în haine rupte. A venit și le-a adus, și toți au mâncat.
Dar împăratul, auzind că sunt în peșteră, a hotărât să-i pedepsească și mai aspru: să moară de foame și de sete, închizându-le peștera cu un zid de piatră.
Și a trimis doi dregători ai săi, care erau și ei creștini în ascuns, Rufin și Teodor, să scrie despre cei care erau zidiți în peșteră. Într-un înscris, pe două lespezi, să scrie anul în care au fost pedepsiți. Și, iată, au făcut aceasta.
Dar, după acest împărat și după împărații persecutori care au urmat, ultimii fiind Dioclețian și Maximian, cei mai aspri persecutori, a venit Sfântul Constantin cel Mare și, după el, au venit și alți împărați cu suflet mare.
Sfinții au adormit în peșteră. Fiind pace, nemaifiind grijă pentru credință, că erau liberi, s-a ivit cea mai cumplită erezie: că nu este înviere, că oamenii să se bucure pe pământ cât trăiesc, că după ce mor nu mai este nimic.
Împăratul Teodosie cel Tânăr, un om foarte credincios, urmaș al Sfântului Constantin cel Mare, nu știa și se sfătuia cu ierarhii cum să-i întoarcă pe creștini de la această rătăcire. Se ruga cu lacrimi împăratul și, iată, s-a ivit această adeverire a Învierii, pentru că cel ce avea în posesie muntele unde era peștera voia să-și facă adăpost pentru vite și a început să desfacă pietrele de la ușa peșterii.
Și atunci Dumnezeu i-a trezit, după peste 190 de ani, pe cei șapte tineri. Și când au ieșit, credeau că au petrecut o noapte. L-au trimis din nou pe Iamvlih să cumpere bucate. A luat un ban de argint cu chipul împăratului Deciu.
Se mira pe unde mergea. Erau cruci, erau biserici, nu mai cunoștea orașul. S-a dus să cumpere, iar cei ce au văzut banul nu știau ce este acesta. Și au chemat pe mai-marele cetății Efes și pe episcopul Ștefan să vadă ce este cu omul acesta.
Și el le-a spus:
„Dar ce se întâmplă? Eu ieri m-am culcat și azi m-am trezit și mai am încă șase tineri împreună cu mine. Și, iată, ce schimbare într-o noapte!”
„Unde sunt ceilalți șase?”, a fost întrebat.
Și s-au dus cu mai-marele cetății la peșteră. Și aceia au istorisit toate cele ce s-au făcut.
A venit și împăratul. La peșteră, Teodosie cel Tânăr s-a închinat Sfinților Șapte Tineri. A mulțumit lui Dumnezeu pentru această minune, care avea toate semnele adeveririi că ei au fost morți și au înviat și nu mai poate fi contrazis adevărul Învierii de nimeni și au propovăduit aceasta peste tot.
Iată, ce bucurie avem și noi să ne pregătim de Înviere! Aceasta trebuie să fie cea mai mare grijă a noastră: să ne pregătim de plecarea din viața aceasta, dar și de Înviere, că toți înviază, și cei buni, și cei răi.
Dar cei răi, nepregătiți, necredincioși, nepăsători, înviază în întuneric la Învierea cea de obște. Numai cei pregătiți înviază în lumină și vor sta de-a dreapta Mântuitorului, Care va coborî din cer Judecător.
Să ne pregătim și, în fiecare zi, să nu ne lipsească gândul la moarte și la judecată. Să-L avem, cum spune Sfântul Apostol Pavel, pe Hristos, Cel ce a murit și a înviat pentru noi, drept țintă.
El ne spune:
„Priviți la țintă, la răsplata dumnezeieștii chemări de sus.”
Aceasta-i ținta: viața cea veșnică, pe care trebuie să ne-o dorim, dar s-o și pregătim.
Nepăsătorii, leneșii, păcătoșii, pătimașii nu vor moșteni Împărăția cerurilor. Să ne izbăvim de toate acestea și de păcatul ascuns al mândriei, care ne sunt pricină de cădere în întunericul cel veșnic, de care să ne ferească Bunul Dumnezeu și să ne ajute să intrăm în lumina Învierii celei veșnice.
Amin. ”
