Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, i-a îndemnat pe credincioși să stăruie în rugăciune și să-și întărească credința, astfel încât faptele lor să fie mărturii vii ale dragostei pentru Dumnezeu. Ierarhul a vorbit, totodată, despre viața, mucenicia și puterea mijlocitoare a Sfântului Arhidiacon Laurențiu, precum și despre râvna pentru dreapta credință și rugăciunea Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolitul Țării Românești.
ÎPS Teodosie a rostit predica joi, 13 august, după Acatistele Maicii Domnului, Sfântului Ierarh Nifon și Sfântului Mucenic Laurențiu, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
ÎPS Teodosie: Sfântul Laurențiu, „un mare făcător de minuni și ajutător al tuturor săracilor”
În debutul cuvântului său, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre puterea duhovnicească a sfinților pomeniți și despre dăruirea lor pentru Dumnezeu.
„Iată sfinți atât de puternici, plini de curaj, foarte dăruiți pentru rugăciune și jertfă lui Dumnezeu”, a spus ÎPS Teodosie.
Referindu-se la Sfântul Arhidiacon Laurențiu, ierarhul a amintit slujirea acestuia la Roma și grija pe care o avea față de cei săraci.
„Sfântul Laurențiu Arhidiaconul, acesta fiind chivernisitor și mai mare peste ceilalți diaconi la Roma, iată, a primit poruncă să împartă averea tuturor săracilor și i-a bucurat pe toți”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie a evocat apoi momentul în care arhiereul Sfântului Laurențiu a fost dus la mucenicie și dorința arhidiaconului de a-l urma.
„Când a auzit, Laurențiu a zis: «Am slujit împreună, pe mine cui mă lași? Cum să mergi fără mine?». Și l-a liniștit ierarhul și i-a spus: «Peste trei zile este rândul tău. Acum merg eu acolo, căci așa sunt chemat»”, a relatat ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că, după trei zile, Sfântul Laurențiu a primit la rândul său cununa muceniciei, devenind „un mare făcător de minuni și ajutător al tuturor săracilor”.
Sfântul Nifon, Patriarh Ecumenic și Mitropolit al Țării Românești
O parte importantă a predicii a fost consacrată Sfântului Ierarh Nifon, despre care ÎPS Teodosie a amintit că a fost monah în Sfântul Munte Athos, Mitropolit al Tesalonicului și, ulterior, Patriarh Ecumenic.
„Sfântul Ierarh Nifon a fost întâi un călugăr în Sfântul Munte, a ajuns mitropolit la Tesalonic, a fost ales Patriarh Ecumenic, a fost izgonit din scaun pentru dreapta credință”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a evocat apoi venirea Sfântului Nifon în Țara Românească, în timpul domniei lui Radu cel Mare, precum și lucrarea bisericească desfășurată aici.
„A devenit mitropolit al Țării Românești, dar a avut o misiune foarte frumoasă: a înființat episcopiile de Buzău și Râmnic, a înviorat viața credincioșilor, dar era foarte aspru, ținea canoanele cu multă strășnicie”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
„Nimic nu trebuie să ne fie mai drag” decât rugăciunea
ÎPS Teodosie a vorbit și despre conflictul dintre Sfântul Nifon și domnitorul Radu cel Mare, în urma căruia ierarhul a părăsit Țara Românească și s-a întors la Sfântul Munte.
Arhiepiscopul Tomisului a pus accentul îndeosebi pe dragostea Sfântului Nifon pentru rugăciune și pe hotărârea acestuia de a rămâne în Athos.
„N-a mai venit, fiind îndrăgostit de rugăciunea atât de curată, că nimic nu trebuie să ne fie mai drag și în nicio stare să nu ne simțim mai bine ca în rugăciune. Și, fiind atât de adâncit în rugăciune, fiind plin de bucurie, a zis că rămâne acolo”, a spus ÎPS Teodosie.
Moaștele Sfântului Nifon, aduse în Țara Românească de Neagoe Basarab
În continuarea predicii, Arhiepiscopul Tomisului a amintit legătura dintre Sfântul Nifon și Sfântul Voievod Neagoe Basarab, care i-a fost ucenic.
ÎPS Teodosie a relatat că Neagoe Basarab a cerut moaștele Sfântului Nifon și le-a adus în Țara Românească, acestea fiind așezate pe mormântul lui Radu cel Mare.
Ierarhul a amintit și faptul că moaștele au fost ulterior înapoiate, însă capul Sfântului Nifon a ajuns în Țara Românească.
„Capul Sfântului Nifon a fost întors în Țara Românească și se află la Craiova. Avem această binecuvântare a unui Patriarh Ecumenic care a ajuns mitropolit al Țării Românești”, a subliniat ÎPS Teodosie.
ÎPS Teodosie: „Să ne aducă și nouă tuturor razele harului”
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să ceară mijlocirea celor doi sfinți și să urmărească întărirea propriei vieți duhovnicești prin rugăciune, credință și fapte.
„Să-i rugăm pe cei doi sfinți, atât de puternici în rugăciune, să fie și pentru noi mari mijlocitori, să ne aducă și nouă tuturor razele harului prin mijlocirile lor, ca să fim și noi mai puternici în rugăciune, în credință, și faptele noastre să fie mai vii și mai demne de credința noastră și de dragostea pe care o avem pentru Dumnezeu”, a spus ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 13 august, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Ier. Nifon și al Sf. Mc. Laurențiu, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată sfinți atât de puternici, plini de curaj, foarte dăruiți pentru rugăciune și jertfă lui Dumnezeu.
Sfântul Laurențiu Arhidiaconul, acesta fiind chivernisitor și mai mare peste ceilalți diaconi la Roma, iată, a primit poruncă să împartă averea tuturor săracilor și i-a bucurat pe toți.
Iar arhiereul său a fost luat pentru mărturisirea dreptei credințe și dus să fie mucenicit. Când a auzit, Laurențiu a zis: „Am slujit împreună, pe mine cui mă lași? Cum să mergi fără mine?”. Și l-a liniștit ierarhul și i-a spus: „Peste trei zile este rândul tău. Acum merg eu acolo, căci așa sunt chemat”.
Și, cu adevărat, a suferit ierarhul mucenicia, dar după trei zile a suferit și Laurențiu, care a fost un mare făcător de minuni și ajutător al tuturor săracilor. Sfintele moaște au devenit cu adevărat un odor scump, iar după ce a venit Sfântul Împărat Constantin cel Mare, a făcut biserică și a cuprins sfintele moaște, închinând biserica Sfântului Laurențiu Arhidiaconul. A cuprins și moaștele Sfântului Laurențiu.
Sfântul Ierarh Nifon a fost întâi un călugăr în Sfântul Munte, a ajuns mitropolit la Tesalonic, a fost ales Patriarh Ecumenic, a fost izgonit din scaun pentru dreapta credință.
Domnitorul Radu cel Mare, venind de la Constantinopol, l-a găsit în surghiun și l-a luat în Țara Românească. Venind aici, Nifon Patriarhul a coborât, a devenit mitropolit al Țării Românești, dar a avut o misiune foarte frumoasă: a înființat episcopiile de Buzău și Râmnic, a înviorat viața credincioșilor, dar era foarte aspru, ținea canoanele cu multă strășnicie.
Sora domnitorului s-a căsătorit cu Bogdan, un nobil din Moldova, care era căsătorit și avea copii. Și ierarhul i-a făcut observație și i-a spus: „Nu se cade!”. Și l-a certat aspru și atunci l-a scos din scaun domnitorul Radu cel Mare.
A plecat mitropolitul Nifon, s-a dus la Sfântul Munte. A vrut să-l aducă înapoi, dar n-a mai venit, fiind îndrăgostit de rugăciunea atât de curată, că nimic nu trebuie să ne fie mai drag și în nicio stare să nu ne simțim mai bine ca în rugăciune. Și, fiind atât de adâncit în rugăciune, fiind plin de bucurie, a zis că rămâne acolo.
Dar urmașul voievodului Radu cel Mare, Neagoe Basarab, care a fost și ucenic al mitropolitului Nifon, a cerut sfintele moaște, că s-a proslăvit trupul mitropolitului Nifon, și le-a adus în Țara Românească și a pus sfintele moaște pe mormântul voievodului Radu cel Mare. Și s-a rugat poporul și urmașul mitropolitului Nifon, și domnitorul Neagoe, și apoi a dat sfintele moaște înapoi.
Dar, văzând cât de mult este iubit, capul Sfântului Nifon a fost întors în Țara Românească și se află la Craiova. Avem această binecuvântare a unui Patriarh Ecumenic care a ajuns mitropolit al Țării Românești.
Să-i rugăm pe cei doi sfinți, atât de puternici în rugăciune, să fie și pentru noi mari mijlocitori, să ne aducă și nouă tuturor razele harului prin mijlocirile lor, ca să fim și noi mai puternici în rugăciune, în credință, și faptele noastre să fie mai vii și mai demne de credința noastră și de dragostea pe care o avem pentru Dumnezeu.
Și acum să ne rugăm.”
