Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit, sâmbătă, 15 august, despre mărturisirea credinței ortodoxe, martiriul Sfinților Brâncoveni, Adormirea Maicii Domnului și Lumina Sfântă de la Ierusalim, în predica rostită după Acatistele Învierii Domnului, al Adormirii Maicii Domnului și al Sfinților Martiri Brâncoveni, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța.
În finalul cuvântului său, ierarhul a afirmat că „nu se sfârșește lumea aceasta până nu va fi o singură credință, cea ortodoxă”, punând această afirmație în legătură cu rugăciunea Mântuitorului din Grădina Ghetsimani.
ÎPS Teodosie: „Pilda Sfinților Martiri Brâncoveni rămâne pentru noi o icoană atât de frumoasă”
Arhiepiscopul Tomisului a început predica evocând sărbătoarea Sfinților Martiri Brâncoveni, pe care credincioșii urmau să o cinstească a doua zi la Peștera Sfântului Ioan Casian.
„Gândindu-ne la acest martiraj al Sfinților Martiri Brâncoveni, ar trebui să ne umplem de multă credință”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a amintit de arestarea, chinurile și martiriul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, al fiilor săi și al sfetnicului Ianache.
„Această pildă a Sfinților Martiri Brâncoveni rămâne pentru noi o icoană atât de frumoasă, atât de vie și plină de pildă, de credință, de răbdare, de dragoste de Dumnezeu”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie, despre Adormirea Maicii Domnului
O altă parte a predicii a fost dedicată Adormirii Maicii Domnului și tradiției referitoare la venirea Apostolilor la Ghetsimani.
„Ea a adormit, că era un trup muritor, dar a fost ridicată la cer”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a relatat tradiția potrivit căreia Apostolii, aflați în diferite locuri ale lumii, au fost aduși în chip minunat lângă Maica Domnului.
„Dumnezeu a pregătit nori care au venit mai repede decât trenurile, mașinile și avioanele. Au venit cu viteza luminii, că a fost puterea cea dumnezeiască care i-a adus lângă Maica Domnului”, a afirmat ierarhul.
„Toma s-a rugat: «Doamne, ajută-mă să înțeleg taina»”
ÎPS Teodosie s-a referit și la Sfântul Apostol Toma, despre care a spus că a ajuns după trei zile și a cerut să vadă trupul Maicii Domnului.
„Cu lacrimi i-a rugat pe ceilalți Apostoli: «Deschideți-mi mormântul, să mă bucur măcar și eu, mult mai puțin decât voi, dar să mă bucur văzând trupul Maicii Preacurate adormit în mormânt.» Dar nu mai era nimeni”, a relatat ÎPS Teodosie.
Potrivit ierarhului, Apostolul Toma s-a rugat apoi să înțeleagă taina mutării Maicii Domnului la cer.
„Și, rugându-se îndelung Toma, din cer a fost trimis omoforul Maicii Domnului”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie, despre Lumina Sfântă: „Numai Ortodoxia are această comoară”
În continuarea cuvântului, ÎPS Teodosie a vorbit despre Lumina Sfântă de la Ierusalim, pe care a prezentat-o drept o mărturie a Învierii lui Hristos.
„Cât de mari, frumoase și vrednice de păstrat în mintea și inima noastră sunt tainele credinței noastre, care, cu adevărat, sunt copleșite de cea mai mare taină a Fiului lui Dumnezeu, Învierea Sa din morți, prin care ne trimite în fiecare sâmbătă Lumina Învierii Sale”, a spus ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a descris apoi momentul aprinderii Luminii Sfinte:
„Din văzduhul senin, fără nori, un fulger de lumină vine și aprinde acea vată ținută în mână de patriarh și, îndată, se aprind mănunchiurile de lumânări, 33 la număr, la toți cei ce sunt acolo.”
ÎPS Teodosie a continuat:
„Și nu ei întind lumânările să se aprindă, ci lumina vine la lumânările lor și pun mâna și nu-i arde. Numai Ortodoxia are această comoară.”
„Nu se sfârșește lumea aceasta până nu va fi o singură credință, cea ortodoxă”
În finalul fragmentului de predică, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre cei care recunosc, în opinia sa, adevărul credinței ortodoxe, fără a deveni însă următori ai acesteia.
„De aceea, mulți se bucură și strigă: «Lumina adevărată, ortodocșilor!», dar doar sunt proclamatori, nu și următori”, a spus ÎPS Teodosie.
Ierarhul a continuat cu afirmația care dă titlul materialului:
„Vor fi și următori, că nu se sfârșește lumea aceasta până nu va fi o singură credință, cea ortodoxă, cum S-a rugat Mântuitorul în Grădina Ghetsimani”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului.
Predica a fost rostită după Acatistele Învierii Domnului, al Adormirii Maicii Domnului și al Sfinților Martiri Brâncoveni, săvârșite în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 15 august, după Acatistele Învierii Domnului, al Adormirii Maicii Domnului și al Sf. Martiri Brâncoveni, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, am avut două nopți de Liturghie ca la Paști.
Joi noaptea ne-am rugat aici, iar noaptea trecută, la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Nicolae și Sfântul Bretanion”, de la localitatea 23 August, și iată-ne acum la o sărbătoare atât de frumoasă, românească, pe care o vom cinsti mâine la Peștera Sfântului Ioan Casian: sărbătoarea Sfinților Martiri Brâncoveni.
Gândindu-ne la acest martiraj al Sfinților Martiri Brâncoveni, ar trebui să ne umplem de multă credință.
Au fost întâi ridicați în Săptămâna Patimilor, duși și bătuți la Constantinopol, chinuiți câteva luni. Tocmai în ziua în care voievodul Constantin împlinea 60 de ani, a fost martirizat prin tăierea capului. Dar el n-a primit martiriul singur, a vrut să vadă că și fiii săi pătimesc cu el și sfetnicul Ianache, ca să meargă cu toții în Împărăția cea cerească.
Familia Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu era una numeroasă, cu 11 copii. Doamna Maria, care acum și ea a fost canonizată, a plâns de durerea fiilor săi. Cel mai mic avea câțiva anișori.
Era plin de frică, dar tatăl l-a încurajat și i-a zis: „Tu te desparți de noi?” Și atunci, îndată, a venit în grabă și a pus capul pe tăietor și a zis: „Lovește!”
Un copil a dat lecții de credință unor păgâni care nu se mai săturau de avere.
Această pildă a Sfinților Martiri Brâncoveni rămâne pentru noi o icoană atât de frumoasă, atât de vie și plină de pildă, de credință, de răbdare, de dragoste de Dumnezeu.
Și am avut și Acatistul Adormirii Maicii Domnului, care a rămas cu noi, deși Fiul său a ridicat-o la cer și cu trupul, ca să fie deplină bucuria Maicii, că trupul ei era fără de păcat.
Ea a adormit, că era un trup muritor, dar a fost ridicată la cer. Și cât de frumos, câte taine a avut această ridicare la cer, că au venit Apostolii strigați pe patul de moarte, înainte de a-și da sufletul: „Apostoli de la margini, adunați-vă aici în satul Ghetsimani. Iar Tu, Fiul meu și Dumnezeul meu, primește sufletul meu.”
Cuvintele au ajuns. Apostolii erau în toată lumea. Toți au auzit. Dar nu numai atât. Dumnezeu a pregătit nori care au venit mai repede decât trenurile, mașinile și avioanele. Au venit cu viteza luminii, că a fost puterea cea dumnezeiască care i-a adus lângă Maica Domnului.
Toma n-a auzit glasul, l-a auzit la trei zile. A venit și el. A găsit mormântul pecetluit și a început să plângă. El, în văzduh, a văzut o vedenie, îngeri și un chip deosebit de luminos care era dus la cer. Era trupul Maicii Domnului, dar nu știa ce poate să fie.
Cu lacrimi i-a rugat pe ceilalți Apostoli: „Deschideți-mi mormântul, să mă bucur măcar și eu, mult mai puțin decât voi, dar să mă bucur văzând trupul Maicii Preacurate adormit în mormânt.” Dar nu mai era nimeni.
Și atunci Toma s-a rugat: „Doamne, ajută-mă să înțeleg taina.”
Și, rugându-se îndelung Toma, din cer a fost trimis omoforul Maicii Domnului. Toma s-a mângâiat, că i-a dat un veșmânt atât de valoros, cu care, de fapt, ne acoperă și pe noi, toți oamenii, Maica Domnului, cu omoforul trimis lui Toma ca încredințare a ridicării ei la cer.
Cât de mari, frumoase și vrednice de păstrat în mintea și inima noastră sunt tainele credinței noastre, care, cu adevărat, sunt copleșite de cea mai mare taină a Fiului lui Dumnezeu, Învierea Sa din morți, prin care ne trimite în fiecare sâmbătă Lumina Învierii Sale.
Din văzduhul senin, fără nori, un fulger de lumină vine și aprinde acea vată ținută în mână de patriarh și, îndată, se aprind mănunchiurile de lumânări, 33 la număr, la toți cei ce sunt acolo. Și nu ei întind lumânările să se aprindă, ci lumina vine la lumânările lor și pun mâna și nu-i arde.
Numai Ortodoxia are această comoară.
De aceea, mulți se bucură și strigă: „Lumina adevărată, ortodocșilor!”, dar doar sunt proclamatori, nu și următori.
Vor fi și următori, că nu se sfârșește lumea aceasta până nu va fi o singură credință, cea ortodoxă, cum S-a rugat Mântuitorul în Grădina Ghetsimani.”
