Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a vorbit joi, 30 aprilie, despre credință, jertfă și mărturisire, în predica rostită după Acatistele Maicii Domnului, ale Sfântului Mare Mucenic Maxim, Cvintilian și Dadas și ale Sfântului Apostol Iacob, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
În cuvântul adresat credincioșilor, ierarhul a evidențiat modelul de curaj și dăruire al sfinților pomeniți, subliniind că mărturisirea lui Hristos până la jertfa supremă rămâne reper pentru viața creștină.
Sfântul Apostol Iacob, model de jertfă și misiune
ÎPS Teodosie a explicat rolul și lucrarea Sfântului Apostol Iacob, fratele Sfântului Ioan, evidențiind misiunea acestuia și sfârșitul său mucenicesc:
„Sfântul Iacob, fratele mai mare al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, care a fost curajos și dornic să-L apere pe Mântuitorul Hristos, a avut o viață de jertfă și este al doilea dintre cei care s-au sfârșit cu numele acesta. […] Și iată, atâta credință a avut, pentru că prin sorți a căzut să meargă să propovăduiască în Spania și a propovăduit și a întemeiat acolo biserici. Dar s-a întors la Ierusalim și aici a propovăduit iarăși cu putere, iar iudeii i-au pus gând rău și au venit la Irod ca să-l piardă, că le strica toate rânduielile lor. Și Irod, aprig la mânie, fiindcă l-au amenințat iudeii, cu sabia l-a omorât și iată, a fost îngropat aici, dar sfintele moaște au fost duse la locul unde a propovăduit și au făcut și fac minuni sfintele moaște ale Sfântului Iacob, fratele lui Ioan.”
Mucenicii din Dobrogea, mărturisitori ai credinței
Arhiepiscopul Tomisului a adus în atenție și exemplul mucenicilor dobrogeni Maxim, Cvintilian și Dadas, subliniind legătura lor cu viața liturgică și mărturisirea credinței în vremuri de prigoană:
„Ceilalți mucenici sunt din neamul nostru și unul dintre ei era citeț, iar ceilalți participau tot timpul la sfintele slujbe, mai ales noaptea, în ascuns. Maxim era citeț și îndrăzneț să mărturisească adevărul, iar și Cvintilian și Dadas mereu se rugau. Și când a venit porunca împăratului Dioclețian, trimișii împăratului i-au găsit rugându-se. I-au dus legați în lanțuri la Durostorum, unde era judecătorul, căci era capitala ținutului de aici, din sudul Dobrogei noastre. Și au fost judecați și au mărturisit cu toată tăria că Hristos este Dumnezeu […] și nu au putere să facă nimic, că nu au nici suflet, nici viață.”
„Mai mult ascultă de Împăratul cerului”
În continuare, ierarhul a reliefat tăria credinței mucenicilor, care au ales fidelitatea față de Hristos în locul supunerii față de autoritatea vremelnică:
„Pentru această îndrăzneală au fost condamnați la moarte și au fost duși din nou de la Durostorum în cetatea lor și întrebați din nou dacă respectă porunca împărătească, iar ei au răspuns că mai mult ascultă de Împăratul cerului, Hristos, decât de împăratul cel trecător. Și pentru aceasta au luat, după ce au fost bătuți și erau plini de răni, tăierea capului cu sabia și așa au fost muceniciți.”
Chemare la evlavie și urmarea exemplului sfinților
În final, ÎPS Teodosie a îndemnat credincioșii să privească spre jertfa sfinților ca spre un model viu de credință și dăruire:
„Aceasta era râvna creștinilor de demult, care erau gata oricând să moară pentru Hristos, știind că moartea le este ușă spre Împărăția cerurilor. Să-i privim și noi cu multă evlavie ca pe frații noștri mai mari, care au iubit cel mai mult pe Dumnezeu și sfințenia și, iată, au dobândit prin jertfa vieții lor bucuria de a avea viața cea veșnică, pe care trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu să ne-o dăruiască și nouă tuturor.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 30 aprilie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Mc. Maxim, Cvintilian si Dadas si al Sf. Ap. Iacob, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Hristos a înviat!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, cuvinte ale credinței, ale jertfei, ale dragostei din Acatistele Sfinților citite în această seară. Sfântul Iacob, fratele mai mare al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, care a fost curajos și dornic să-L apere pe Mântuitorul Hristos, a avut o viață de jertfă și este al doilea dintre cei care s-au sfârșit cu numele acesta.
Primul dintre ierarhi, Sfântul Iacob, patriarhul Ierusalimului, a murit primul, aruncat de pe aripa templului. Al doilea a murit cu același nume. Acela era rudenia Domnului, fiul lui Iosif din căsătoria sa.
Acesta este fiul lui Zevedeu, apostol din cei doisprezece; celălalt era din cei șaptezeci de ucenici. Și iată, atâta credință a avut, pentru că prin sorți a căzut să meargă să propovăduiască în Spania și a propovăduit și a întemeiat acolo biserici. Dar s-a întors la Ierusalim și aici a propovăduit iarăși cu putere, iar iudeii i-au pus gând rău și au venit la Irod ca să-l piardă, că le strica toate rânduielile lor. Și Irod, aprig la mânie, fiindcă l-au amenințat iudeii, cu sabia l-a omorât și iată, a fost îngropat aici, dar sfintele moaște au fost duse la locul unde a propovăduit și au făcut și fac minuni sfintele moaște ale Sfântului Iacob, fratele lui Ioan.
Ceilalți mucenici sunt din neamul nostru și unul dintre ei era citeț, iar ceilalți participau tot timpul la sfintele slujbe, mai ales noaptea, în ascuns. Maxim era citeț și îndrăzneț să mărturisească adevărul, iar și Cvintilian și Dadas mereu se rugau.
Și când a venit porunca împăratului Dioclețian, trimișii împăratului i-au găsit rugându-se. I-au dus legați în lanțuri la Durostorum, unde era judecătorul, căci era capitala ținutului de aici, din sudul Dobrogei noastre. Și au fost judecați și au mărturisit cu toată tăria că Hristos este Dumnezeu și că ceea ce cinstesc împăratul cu ai săi sunt cu adevărat niște închipuiri și lucruri omenești și nu au putere să facă nimic, că nu au nici suflet, nici viață.
Pentru această îndrăzneală au fost condamnați la moarte și au fost duși din nou de la Durostorum în cetatea lor și întrebați din nou dacă respectă porunca împărătească, iar ei au răspuns că mai mult ascultă de Împăratul cerului, Hristos, decât de împăratul cel trecător. Și pentru aceasta au luat, după ce au fost bătuți și erau plini de răni, tăierea capului cu sabia și așa au fost muceniciți.
Aceasta era râvna creștinilor de demult, care erau gata oricând să moară pentru Hristos, știind că moartea le este ușă spre Împărăția cerurilor.
Să-i privim și noi cu multă evlavie ca pe frații noștri mai mari, care au iubit cel mai mult pe Dumnezeu și sfințenia și, iată, au dobândit prin jertfa vieții lor bucuria de a avea viața cea veșnică, pe care trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu să ne-o dăruiască și nouă tuturor.
Amin.”
