Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a vorbit joi, 12 martie, după Acatistele Maicii Domnului, ale Sfântului Cuvios Simeon Noul Teolog și ale Sfântului Cuvios Benedict de Nursia, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, despre frumusețea sfințeniei și despre chemarea creștinilor de a urma exemplul sfinților.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a subliniat că sfințenia reprezintă cea mai înaltă podoabă a omului și că viețile sfinților descoperă credincioșilor calea către Împărăția lui Dumnezeu.
„Iată, de la toți sfinții pe care îi cinstim prin acatiste și prin rugăciuni descoperim că sfințenia este cea mai frumoasă haină pe care o poate îmbrăca cineva. Sfinții au primit această haină a sfințeniei și sunt cu adevărat îmbrăcați într-o lumină tot mai strălucitoare, pentru că sfințenia crește, cum crește pe pământ de la copilărie până la bătrânețe, și crește și în cer la sfinții care au ajuns în Împărăția cea cerească”, a spus ÎPS Teodosie.
Sfântul Simeon Noul Teolog, „al treilea teolog al Bisericii”
În predica sa, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre importanța teologică și spirituală a Sfântului Simeon Noul Teolog, considerat unul dintre marii învățători ai Bisericii.
„Sfântul Simeon Noul Teolog este al treilea teolog al Bisericii. Primul este Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Al doilea este Sfântul Grigorie de Nazianz, numit și Teologul. Și iată, al treilea este Sfântul Simeon Noul Teolog, pentru că a trăit mult mai târziu, în secolul al X-lea și al XI-lea”, a explicat ÎPS Teodosie.
Ierarhul a arătat că scrierile acestui mare sfânt descoperă credincioșilor frumusețea tainelor dumnezeiești și bucuria vieții în Dumnezeu.
„Scrierile sale și cuvântările sale sunt atât de copleșitoare, pentru că el ne aduce în apropierea și în înțelesul nostru frumusețile cele mai presus de fire. Scrierile sale sunt atât de frumoase, atât de adânci, încât a pătruns tainele dumnezeiești și a dobândit acea lumină neînserată pe care a lăsat-o Bisericii și istoriei omenirii ca pe cea mai valoroasă comoară”, a spus ÎPS Teodosie.
Exemplul Sfântului Benedict de Nursia
În continuarea cuvântului, Arhiepiscopul Tomisului a evocat și viața Sfântului Benedict de Nursia, întemeietor al monahismului apusean.
„Sfântul Benedict de Nursia a întemeiat douăsprezece mănăstiri. Stătea de vorbă cu monahii, îi hrănea cu cuvintele sale, îi inspira și îi făcea să iubească pe Dumnezeu atât de mult”, a spus ÎPS Teodosie, arătând că în primele veacuri ale creștinismului Apusul era o comunitate profund spirituală.
„Ortodoxia va cuceri pe toți”
În predică, ierarhul a vorbit și despre unitatea credinței și despre misiunea Ortodoxiei în lume.
„Mântuitorul ne spune că nu va veni a doua oară până nu va fi o singură credință, o turmă și un păstor. Ortodoxia va cuceri pe toți”, a afirmat ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a amintit și despre convertiri la Ortodoxie în diferite părți ale lumii.
„Se fac cateheze cu acei protestanți sau neoprotestanți care vin la Ortodoxie și au ca model cărțile atât de simple și frumoase ale Sfântului Părinte Ilie Cleopa. Și iată, Ortodoxia pătrunde în locurile acelea și în Apus”, a spus ÎPS Teodosie.
Îndemn pentru Postul Mare
În finalul predicii, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să folosească perioada Postului Mare pentru rugăciune, meditație și întărirea vieții duhovnicești.
„Suntem în Postul Mare. Postul Mare este prilej de rugăciune, de meditație, de trezvie, de smerenie, de dragoste și de credință înaripată. Să ne înaripăm sufletul nostru cu toate faptele credinței, nădejdii, dragostei, răbdării, smereniei și înțelepciunii”, a spus ÎPS Teodosie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 12 martie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Cuv. Simeon, Noul Teolog și al Sf. Cuv. Benedict de Nursia, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, de la toți sfinții pe care îi cinstim prin acatiste și prin rugăciuni descoperim că sfințenia este cea mai frumoasă haină pe care o poate îmbrăca cineva. Sfinții au primit această haină a sfințeniei și sunt cu adevărat îmbrăcați într-o lumină tot mai strălucitoare, pentru că sfințenia crește, cum crește pe pământ de la copilărie până la bătrânețe, și crește și în cer la sfinții care au ajuns în Împărăția cea cerească.
Am avut două chipuri de sfinți la cele două acatiste. Sfântul Simeon Noul Teolog este al treilea teolog al Bisericii. Primul este Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Al doilea este Sfântul Grigorie de Nazianz, numit și Teologul. Și iată, al treilea este Sfântul Simeon Noul Teolog, pentru că a trăit mult mai târziu, în secolul al X-lea și al XI-lea.
Acesta cu adevărat și-a îmbogățit mintea, inima și viața cu multe virtuți. El a ajuns să cunoască atât de bine taina Sfintei Treimi, taina Fiului lui Dumnezeu, taina omului care este chipul lui Dumnezeu. Scrierile sale și cuvântările sale sunt atât de copleșitoare, pentru că el ne aduce în apropierea și în înțelesul nostru frumusețile cele mai presus de fire. Și prin ceea ce scrie Sfântul Simeon, iată, nimic nu rămâne necuprinzător; toate scrierile sale sunt copleșitoare.
El a avut ucenici, iar acești ucenici ai săi l-au vrut pe el mai mare decât este. S-a propus să fie și ierarh, dar a refuzat aceasta. Și, sigur, el trăia zi de zi și slujbele Bisericii cu o intensitate care atingea cerul și aducea lui Dumnezeu cea mai frumoasă ofrandă. Și ne-a lăsat o moștenire teologică din care ne hrănim cu toții.
Scrierile sale sunt atât de frumoase, atât de adânci, încât a pătruns tainele dumnezeiești cu acea bucurie și a dobândit acea lumină neînserată pe care a lăsat-o Bisericii și istoriei omenirii ca pe cea mai valoroasă comoară.
De aceea, cuvintele pline de înțelepciune și de lumină ale Acatistului Sfântului Simeon Noul Teolog sunt atât de pătrunzătoare când le citim, încât ni se pare că ne aflăm în cer și chiar întrezărim bucuria sa cea din cer. Această bucurie care cu adevărat ne îmbie și pe noi să gustăm din ea, pentru că nimic din cele pământești nu are frumusețe, lumină și bucurie cât au cele mai mici bucurii cerești.
Cerul, unde Dumnezeu străjuiește și ne veghează și ne-a dăruit din bucuriile Sale, trebuie să fie dorul nostru cel mai sfânt.
Acestea le subliniază și Sfântul Simeon Noul Teolog, un om care și-a depășit condiția omenească și a ajuns la o vrednicie să poată descoperi tainele pe care numai îngerii le văd, cei care stau pururea înaintea lui Dumnezeu.
De aceea mulțumim lui Dumnezeu pentru această lumină neînserată a sfințeniei Sfântului Simeon Noul Teolog.
Dar și Sfântul Benedict de Nursia ne arată, ca și Sfântul Grigorie Dialogul, că în prima parte a mileniului întâi, în Apus, era o creștinătate foarte vie și puternică, foarte spiritualizată. Pentru că Sfântul Benedict de Nursia a întemeiat douăsprezece mănăstiri. Stătea de vorbă cu monahii, îi hrănea cu cuvintele sale, îi inspira și îi făcea să iubească pe Dumnezeu atât de mult.
A fost și otrăvit de unii dintre ucenicii săi, dar Dumnezeu l-a apărat. Și, în loc să se supere pe aceia, dimpotrivă, i-a binecuvântat și când Dumnezeu i-a pedepsit, el a plâns pentru ei. Când a găsit un monah care era fățarnic și viclean, l-a adus la adevăr, pentru că avea o privire plină de iubire asupra tuturor. Și iată, Apusul de odinioară era atât de ortodox și atât de luminat.
De aceea, Mântuitorul ne spune că nu va veni a doua oară până nu va fi o singură credință, o turmă și un păstor. Ortodoxia va cuceri pe toți.
În America chiar am fost, la alegeri, cu ani în urmă, când eram la București. Se fac cateheze cu acei protestanți sau neoprotestanți care vin la Ortodoxie și au ca model cărțile atât de simple și frumoase ale Sfântului Părinte Ilie Cleopa.
Și iată, Ortodoxia pătrunde în locurile acelea și în Apus, unde între 40 și 60% din populația Apusului Europei sunt atei. De ce sunt atei? Pentru că credința lor nu are un fir continuu. A încetat lumina lui Hristos să mai strălucească.
De aceea să ne bucurăm de Ortodoxie și să ne hrănim cu credința noastră, să ne hrănim cu faptele sfinților și să le urmăm.
Suntem în Postul Mare. Postul Mare este prilej de rugăciune, de meditație, de trezvie, de smerenie, de dragoste și de credință înaripată. Să ne înaripăm sufletul nostru cu toate faptele credinței, nădejdii, dragostei, răbdării, smereniei și înțelepciunii.
Și pentru aceasta îi avem pe sfinții noștri mijlocitori. De aceea îi rugăm pe Sfântul Simeon Noul Teolog și pe Sfântul Benedict de Nursia, cărora le-am citit aceste acatiste copleșitoare, iar rugăciunile lor să ne fie nouă ajutătoare în rugăciunile pe care le fac în ceruri, pentru că Dumnezeu le-a dat putere să ne vadă, să ne audă și să ne ajute.
Rugându-i pe ei să ne ajute, cu adevărat împlinim și voia lui Dumnezeu, că noi suntem frați mai mici și ascultăm de frații mai mari pe care ni i-a lăsat Dumnezeu, care sunt sfinții lui Dumnezeu.
Amin.”
