În seara zilei de joi, 26 martie, după săvârșirea Acatistelor Maicii Domnului, al Sfântului Arhanghel Gavriil și al Sfinților Mucenici Montanus preotul și soția sa, Maxima, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, evidențiind rolul ascultării de Dumnezeu și al împlinirii credinței prin fapte.
Arhanghelul Gavriil – vestitorul bucuriei și al nădejdii
În debutul predicii, ierarhul a subliniat lucrarea permanentă a Sfântului Arhanghel Gavriil în iconomia mântuirii, ca vestitor al voii lui Dumnezeu și sprijin pentru cei aflați în încercări:
„Iată, iarăși avem și sfinți români lângă marele Arhanghel Gavriil, cărora le-am făcut acatistele. Sfântul Arhanghel Gavriil totdeauna a fost trimis de Dumnezeu să aducă veștile cele bune. Cu adevărat, la sărbătoarea de alaltăieri a adus cea mai bună veste: mântuirea neamului omenesc prin pogorârea Fiului lui Dumnezeu din cer și întruparea din Sfânta Fecioară Maria.
Și Sfântul Arhanghel Gavriil întotdeauna a fost trimis de Dumnezeu să aibă grijă să vestească, să nu se descurajeze cei care erau în mari necazuri. De aceea este un înger al darurilor de la Dumnezeu și mulți s-au bucurat.”
Arhiepiscopul Tomisului a amintit și exemplele biblice în care Arhanghelul Gavriil a adus vestea nașterii de prunci celor aflați în neputință:
„Părinții care au ajuns la bătrânețe și nu aveau copii și erau triști, tot de Sfântul Arhanghel Gavriil au fost înștiințați: bătrânul Ioachim, tatăl Maicii Domnului, de asemenea și bătrânul arhiereu Zaharia, și Ana, prorocița, mama lui Samuel.”
Ascultarea de Dumnezeu, mai presus de orice autoritate omenească
În continuare, ierarhul a evocat pilda Sfinților Mucenici Montanus și Maxima, care au mărturisit credința în Hristos cu prețul vieții:
„Dar cei doi sfinți români ai noștri, preotul Montanus și prezbitera sa, Maxima, care erau atât de credincioși, iată, fiind în Singidunum, preotul Montanus cu soția sa Maxima au binevestit fără frică pe Hristos.
Au venit dregătorii să le ceară să respecte porunca împăratului. Dar a răspuns preotul Montanus: «Eu țin la împărat, dar mai mult țin și ascult întru totul de Împăratul cel ceresc. Nu pot să-L mint pe Împăratul cel ceresc, Căruia Îi sunt slujitor, și să slujesc unor lucruri omenești care sunt numite zei. Nu voi accepta».”
Jertfa lor a devenit mărturie vie pentru credință, iar propovăduirea lor a adus pe mulți la adevăr:
„Și l-au amenințat și l-au supus la tot felul de chinuri. Întâi l-au bătut, l-au închis, apoi, păstrându-și credința și dorința de a fi slujitorul lui Hristos, iată, legându-le la amândoi pietre mari de trupurile lor, i-au aruncat în râul Sava și așa și-au primit sfârșitul.
Dar creștinii au recuperat sfintele lor moaște și le-au păstrat ca pe cele mai scumpe odoare, iar propovăduirea lor a adus mulți păgâni la credința cea adevărată.”
Credința se dovedește prin fapte
În partea finală a cuvântului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a accentuat necesitatea unei credințe lucrătoare, care se împlinește prin viață și prin fapte:
„De aceea, noi, care avem o propovăduire liberă a credinței, să întărim râvna pentru a fi mai credincioși și mai împlinitori ai credinței. Că dacă doar auzim, dar nu facem, nu este o virtute să știm cine este Dumnezeu, ci virtute este să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu, să-L primim pe Dumnezeu în sufletele și în inimile noastre, că El dorește să vină să facă locaș în noi, cum zice la Apocalipsă: «Iată, Eu stau la ușă și bat. De va deschide cineva ușa, voi intra la el și voi cina cu el».”
În încheiere, ierarhul a îndemnat la statornicie în credință și la apropiere de Dumnezeu:
„Acesta este Mântuitorul Hristos, Care bate la ușa sufletelor și a inimilor noastre. Să-I simțim bătaia dragostei Sale la ușa sufletelor noastre, să nu ne despărțim niciodată de bunul Dumnezeu.
De aceea, rugăm pe bunul Dumnezeu să ne fie nouă tuturor ajutător, prin mijlocirea Maicii Domnului — al cărei Acatist atât de pilduitor l-am făcut în seara aceasta — și prin mijlocirea Sfântului Arhanghel Gavriil și a sfinților Montanus preotul și Maxima prezbitera și a tuturor celorlalți sfinți care se roagă împreună cu noi.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 26 martie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Arh. Gavriil și al Sf. Mc. Montanus preotul și soția sa, Maxima, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, iarăși avem și sfinți români lângă marele Arhanghel Gavriil, cărora le-am făcut acatistele. Sfântul Arhanghel Gavriil totdeauna a fost trimis de Dumnezeu să aducă veștile cele bune. Cu adevărat, la sărbătoarea de alaltăieri a adus cea mai bună veste: mântuirea neamului omenesc prin pogorârea Fiului lui Dumnezeu din cer și întruparea din Sfânta Fecioară Maria.
Și Sfântul Arhanghel Gavriil întotdeauna a fost trimis de Dumnezeu să aibă grijă să vestească să nu se descurajeze cei care erau în mari necazuri. De aceea este un înger al darurilor de la Dumnezeu și mulți s-au bucurat.
Părinții care au ajuns la bătrânețe și nu aveau copii și erau triști, tot de Sfântul Arhanghel Gavriil au fost înștiințați: bătrânul Ioachim, tatăl Maicii Domnului, de asemenea și bătrânul arhiereu Zaharia, și Ana, prorocița, mama lui Samuel.
Iată, oamenii care s-au rugat și au cerut de la Dumnezeu ceea ce voiau să dobândească — copiii pe care să-i întoarcă să-I slujească lui Dumnezeu — toți au fost în convorbire cu Sfântul Arhanghel Gavriil.
Dar cea mai mare veste și cea mai mare binecuvântare o aduce Fecioarei Maria, arătându-i că este aleasă să se întrupeze din ea Fiul lui Dumnezeu. Și Maria, încredințată că Dumnezeu așa voiește, i-a răspuns atât de limpede: „Dacă așa vrea Dumnezeu, fie mie după cuvântul tău.” Și în clipa aceea S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu și, iată, îngerii nu L-au mai văzut și au fugit la cer și L-au văzut acolo, pentru că Dumnezeu este pretutindeni, și în cer, și pe pământ. Ne este tuturor mijlocitor Sfântul Arhanghel Gavriil.
Dar cei doi sfinți români ai noștri, preotul Montanus și prezbitera sa, Maxima, care erau atât de credincioși, iată, fiind în Singidunum, preotul Montanus cu soția sa Maxima au binevestit fără frică pe Hristos.
Au venit dregătorii să le ceară să respecte porunca împăratului. Dar a răspuns preotul Montanus: „Eu țin la împărat, dar mai mult țin și ascult întru totul de Împăratul cel ceresc. Nu pot să-L mint pe Împăratul cel ceresc, Căruia Îi sunt slujitor, și să slujesc unor lucruri omenești care sunt numite zei. Nu voi accepta.”
Și l-au amenințat și l-au supus la tot felul de chinuri. Întâi l-au bătut, l-au închis, apoi, păstrându-și credința și dorința de a fi slujitorul lui Hristos, iată, legându-le la amândoi pietre mari de trupurile lor, i-au aruncat în râul Sava și așa și-au primit sfârșitul.
Dar creștinii au recuperat sfintele lor moaște și le-au păstrat ca pe cele mai scumpe odoare, iar propovăduirea lor a adus mulți păgâni la credința cea adevărată.
De aceea, noi, care avem o propovăduire liberă a credinței, să întărim râvna pentru a fi mai credincioși și mai împlinitori ai credinței. Că dacă doar auzim, dar nu facem, nu este o virtute să știm cine este Dumnezeu, ci virtute este să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu, să-L primim pe Dumnezeu în sufletele și în inimile noastre, că El dorește să vină să facă locaș în noi, cum zice la Apocalipsă: „Iată, Eu stau la ușă și bat. De va deschide cineva ușa, voi intra la el și voi cina cu el.”
Acesta este Mântuitorul Hristos, Care bate la ușa sufletelor și a inimilor noastre. Să-I simțim bătaia dragostei Sale la ușa sufletelor noastre, să nu ne despărțim niciodată de bunul Dumnezeu.
De aceea, rugăm pe bunul Dumnezeu să ne fie nouă tuturor ajutător, prin mijlocirea Maicii Domnului — al cărei Acatist atât de pilduitor l-am făcut în seara aceasta — și prin mijlocirea Sfântului Arhanghel Gavriil și a sfinților Montanus preotul și Maxima prezbitera și a tuturor celorlalți sfinți care se roagă împreună cu noi.”
