Joi, 14 august, în ajunul marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o amplă predică de suflet, după Slujba Vecerniei cu Litie, la biserica „Adormirea Maicii Domnului II” din Constanța.
Maica Domnului – a doua Evă și ocrotitoarea întregului neam omenesc
Ierarhul a vorbit despre unicitatea vieții Maicii Domnului, arătând că ea „este cea mai aleasă din tot neamul omenesc, fără săvârșirea vreunui păcat personal” și că „a împlinit ceea ce Eva, prima femeie, nu a făcut: ascultarea desăvârșită de Dumnezeu”.
„Maria se tâlcuiește ‘Stăpână’ și ‘Doamnă’. Este stăpână peste tot neamul omenesc, căci Fiul său, născut din ea cu trupul, a hărăzit-o să fie Maica întregului neam omenesc”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
Durerea și bucuria Maicii lângă Crucea Fiului
ÎPS Teodosie a evocat suferința Maicii Domnului la răstignirea Mântuitorului, amintind tradiția că de durere a leșinat lângă Cruce, dar a fost întărită de Fiul ei:
„Nu mai plânge pentru Mine, Maică, văzându-Mă răstignit, căci Mă voi scula și Mă voi preamări, iar toți cei care te vor cinsti pe tine vor fi miluiți.”
Maica Domnului – mijlocitoare neîncetată în cer
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit și despre ridicarea Maicii Domnului cu trupul și sufletul la cer, arătând că Apostolii au fost aduși în chip minunat la înmormântarea Ei, iar Sfântului Apostol Toma i s-a dat omoforul ca semn al mutării Ei la cer.
„Se află de-a dreapta Fiului său și se roagă necontenit pentru noi. Acolo nu mai este oboseală, nu mai este somn, întuneric sau tristețe, ci numai Lumină, Pace, Bucurie și Dragoste în Duhul Sfânt”, a subliniat ierarhul.
În cer avem și Tată, și Mamă
ÎPS Teodosie a îndemnat credincioșii să privească spre Maica Domnului ca spre Mama lor duhovnicească:
„În cer avem și Tată și mamă. Tatăl este Părintele ceresc, iar mama este Maica Domnului – cea mai duioasă, cea mai iertătoare, cea mai blândă și mai bună, cea mai plină de îndrăzneală sfântă, pentru că ea se roagă să fim mai buni și mai aproape de Dumnezeu.”
În încheiere, Înaltpreasfinția Sa a transmis mesajul central al predicii:
„Îndemnul Maicii Domnului este acesta: ‘Să ascultați de Fiul Meu, să faceți voia Lui cea sfântă’. Așa să facem cu toții.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Tedosie, Arhiepiscopul Tomisului, joi, 14 august, după Slujba Vecerniei cu Litie de la biserica „Adormirea Maicii Domnului II” din Constanța:
”Preacuvioase Părinte paroh, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Suntem la o sărbătoare atât de frumoasă și de cuvioasă – cea mai mare sărbătoare a Maicii Domnului – prin care noi încheiem și slujba Privegherii acestei zile.
Adormirea Maicii Domnului înseamnă intrarea ei în viața de dincolo, în Cerul unde Fiul său o aștepta. Ea a fost foarte mult mistuită de dorul, după Fiul său, pe Care, atunci când era pe pământ, L-a privit tot timpul, s-a bucurat de frumusețea Lui, s-a hrănit cu sfințenia Lui și a fost sfințită de la Fiul ei, Care, fiind Fiul lui Dumnezeu, i-a dăruit cea mai mare sfințenie.
Viața ei se deosebește de viața oricărui alt sfânt, pentru că ea a fost singura dintre sfinți care a trăit ani mai mulți, dar păcatul n-a săvârșit. Ea s-a născut cu păcatul strămoșesc, fiind zămislită în mod firesc, dar dusă la templu la 3 ani, a trăit numai în rugăciune. Așa cum ar fi trebuit să trăiască Eva, să nu vorbească cu cel viclean.
De aceea, ea a devenit a doua Evă, o nouă începătoare a neamului omenesc. Dacă Eva se tâlcuiește „mama tuturor celor vii”, iată, Maria se tâlcuiește ”Stăpână” și ”Doamnă”. Peste ce este stăpână? Este stăpână peste tot neamul omenesc, căci Fiul său, născut din ea cu trupul, a hărăzit-o să fie mamă a întregului neam omenesc.
Viața ei fost un exemplu de jertfă și de rugăciune. Ea nu s-a bucurat decât duhovnicește lângă Fiul său, apoi s-a întristat și a fost cea mai îndurerată mamă de pe pământ pentru că pe Fiul său, pe Care Îl știa Dumnezeu adevărat, văzându-l chinuit, pătimind și răstignit și apoi mort, omorât pe Cruce, mort L-a sărutat și a avut cea mai mare durere. Tradiția spune că de durere a leșinat lângă Cruce, dar Fiul Său a înviorat-o și i-a spus: „Nu mai plânge pentru Mine, Maică, văzându-Mă răstignit pe Mine, Fiul tău, căci Mă voi scula și Mă voi preamări, iar toți cei care te vor cinsti pe tine vor fi milui”.
Cu adevărat, ea este mama noastră a tuturor, cea mai mai sfântă, cea mai apropiată de Dumnezeu, iar Fiul său ascultă de ea atât de mult chiar și atunci când se roagă cu duioșia de mamă, văzându-ne pe calea îndreptării, dar nu încă îndreptați, Fiul său îi spune: „Nu sunt vrednici aceștia pentru care te rogi să-i miluiesc, pentru că nu s-au îndreptat. Dar pentru că tu Mă rogi, cum pot să refuz rugăciunile mamei mele? Cu mila ta și cu ajutorul Meu îi voi ajuta cu adevărat să se întoarcă de tot către Mine și către Părintele ceresc.
Maica Domnului este numită și Maica Îngerilor, pentru că s-a ridicat deasupra îngerilor cu vrednicia, cu frumusețea și cu sfințenia. Ea este mai presus decât îngerii cu toate că a trăit în trup și este cea care ne ajută pe toți ne ajută, astfel încât Fiul dumnezeiesc întrupat ne-a învățat să ne rugăm Tatălui cu rugăciunea „Tatăl nostru”. Ne rugăm cu emoție, cu nădejde și cu bucurie pentru că această rugăciune este atât de primită de Tatăl cel ceresc, pentru că am primit-o prin Fiul Său, Cel care ne-a învățat să ne rugăm.
Dacă avem în Cer un Tată, pe Dumnezeu cel atotputernic, care a făcut cerul și pământul, pe noi toți și pe îngeri, avem în cer și o mamă, pe Maica Domnului – cea mai duioasă mamă, cea mai iertătoare, cea mai blândă și mai bună, cea mai plină de îndrăzneală sfântă, pentru că ea se roagă să fim mai buni, mai aproape de Fiul său, de Părintele ceresc și de Duhul Sfânt, de Sfânta Treime. De aceea, sărbătoarea aceasta împlinește toate rugăciunile Maicii Domnului.
Dacă Nașterea Maicii Domnului este la începutul anului bisericesc, pe 8 septembrie, Adormirea este în ultima lună a anului bisericesc, pe 15 august. Prin Adormirea Ei, Maica Domnului se roagă și așteaptă să dorim și noi cerul, unde ea a fost suită nu cu puterea Sa, ci cu puterea Fiului ei, Cel care a ridicat-o la cer. Dacă Fiul S-a înălțat la ceruri, fiind Dumnezeu, cu puterea Sa proprie, Maica Domnului nu s-a putut sui la ceruri singură, ci Fiul său i-a luat sufletul sufletul cu brațele Sale și l-a dus în cer, deasupra sfinților și a îngerilor, apoi a coborât și a luat și trupul ei și l-a dus la cer așa cum a fost văzut de Apostolul Toma, pentru că atunci când Maica Domnului a adormit, a avut și o rugăciune unică: ”Apostoli, de la margini, adunați-vă aici, în satul Ghetsimani, ca să îngropați trupul meu”.
S-au adunat toți, din toate zările pământului, afară de Toma, care a auzit cu întârziere acest glas al Maicii Domnului. Și, venind, plângea și zicea: „O, Maica Domnului! N-am fost în prima zi, când am lipsit de la Învierea Domnului, când au fost ceilalți. Acum nu am fost nici la ducerea ta de la pământ. Oare nu sunt eu ca ceilalți Apostoli?”
Și s-a rugat să primească un semn de la Maica Domnului că-i primește rugăciunea și plângerea. Maica Domnului i-a trimis din cer omofor său, ca să se încredințeze întreaga omenire că ea a fost luată la cer de către Fiul său. Se află de-a dreapta Fiului său, se roagă necontenit pentru noi, pentru că acolo nu mai este oboseală, nu mai este somn, întuneric, tristețe, ci numai Lumină, Pace, Bucurie și Dragoste în Dugul Sfânt.
Maica Domnului se roagă pentru noi, care suntem fii ei, să ajungem acolo unde sunt cei ce au plecat din viața aceasta, pregătiți pentru suirea la cer. Maica Domnului îi veghează pe aceia, îi bucură, dar ne bucură și pe noi, ne veghează și pe noi, cei de pe pământ.
Maica Domnului se roagă pentru noi ca să ajungem și noi la ceruri și să fim cu toții în familia sa, familia Maicii Domnului, astfel încât, cum spune un sfânt părinte, în cer avem și Tată și mamă. Tatăl este Părintele ceresc, iar mama este Maica Domnului.
Să ne bucurăm de această sărbătoare care, la început, a fost trăită cu lacrimi de Apostoli, că o conduceau spre mormânt. Dar după aceea, încredințându-se că este în cer, a devenit o sărbătoare a bucuriei, a nădejdii și o avem mijlocitoare toți creștinii
Toți creștinii se roagă în fiecare an la Maica Domnului, care a fost ridicată la cer de Fiul ei, să ne ajute să ne ridicăm și noi cu sufletele la cer, până la Judecata cea de Apoi, când vom fi așezați de-a dreapta sau de-a stânga Fiului ei, după cele ce am săvârșit în viață Maica Domnului ne va fi mai departe maică tuturor.
Îndemnul ei este acesta: „Să ascultați de Fiul Meu, să faceți voia Lui cea sfântă.” Așa să facem cu toții.”
