Miercuri, 29 iulie, după săvârșirea Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre pilda de credință și de jertfă a Sfântului Mucenic Calinic, a mucenicilor Calimic și Mamant, precum și a Sfintei Teodota și a celor trei copii ai săi, îndemnându-i pe credincioși să privească suferințele vieții în lumina Împărăției lui Dumnezeu.
„Credința sa era atât de vie, încât era gata să pătimească orice”
În prima parte a predicii, Arhiepiscopul Tomisului a evocat viața Sfântului Mucenic Calinic, arătând că dragostea sa pentru Hristos a fost mai puternică decât orice amenințare sau chin.
„Credința sa era atât de vie, încât era gata să pătimească orice, dar de Hristos nu se despărțea nicicum. Hristos îi asculta rugăciunile și, de aceea, avea curaj să pătimească, văzând mai dinainte, prin credința sa atât de vie și mărturisitoare, bunătățile cele viitoare”, a spus Înaltpreasfințitul Teodosie.
Ierarhul a relatat și minunea săvârșită de Sfântul Calinic în timpul drumului spre locul execuției, când, prin rugăciune, a făcut să izvorască apă din stâncă pentru soldații care îl însoțeau.
„Nu pot să fac niciun rău”
Înaltpreasfințitul Teodosie a subliniat că Sfântul Calinic a răspuns răului cu bine, chiar și față de cei care îl duceau la moarte.
„Nu pot să fac niciun rău. Oricine îmi face bine sau rău, eu tot bine trebuie să fac. Așa m-a învățat Domnul meu, Căruia Îi slujesc. El este Dumnezeul binelui, iar răul nu se poate atinge de El, după cum nu se poate atinge nici de cei care rămân cu El și Îl mărturisesc”, a citat Arhiepiscopul Tomisului din mărturisirea Sfântului Calinic.
Potrivit ierarhului, răbdarea mucenicului i-a impresionat pe cei care asistau la suferințele sale, astfel încât Calimic și Mamant au mărturisit, la rândul lor, credința în Hristos și au primit moarte mucenicească.
Sfânta Teodota și mărturisirea credinței împreună cu cei trei copii ai săi
În continuare, Înaltpreasfințitul Teodosie a vorbit despre Sfânta Teodota, care a refuzat să renunțe la credință și să accepte căsătoria cu unul dintre dregătorii păgâni.
„Soțul meu a murit, iar eu nu vreau să dau un tată vitreg copiilor mei. Dumnezeu este Tatăl lor și i-am încredințat lui Hristos, Dumnezeu și Părintele lor ceresc. De aceea Îl mărturisesc pe Dumnezeu, Care mi i-a dat, iar ei sunt atât de ascultători și împlinesc tot ceea ce i-am învățat”, a redat ierarhul cuvintele Sfintei Teodota.
Arhiepiscopul Tomisului a arătat că Sfânta Teodota și cei trei copii ai săi au primit moarte mucenicească, rămânând statornici în credință până la sfârșit.
„În viața aceasta nimeni nu poate fi pe deplin fericit”
În partea de încheiere a cuvântului de învățătură, Înaltpreasfințitul Teodosie a subliniat caracterul trecător al vieții pământești și i-a îndemnat pe credincioși să își îndrepte nădejdea spre viața veșnică.
„În viața aceasta nimeni nu poate fi pe deplin fericit, pentru că avem și bucurii, dar și dureri, avem și bine, dar și rău”, a afirmat Înaltpreasfințitul Teodosie.
Ierarhul a arătat că adevărata împlinire se găsește în comuniunea cu Dumnezeu și în moștenirea Împărăției cerurilor, asemenea sfinților pomeniți în această zi.
„Îi rugăm pe sfinții pomeniți astăzi să se roage pentru noi, ca și noi să fim miluiți de Dumnezeu, să ne dăruiască dragostea Sa și bucuriile Sale, ca să rămânem părtași la bucuria sfinților în veacul acesta și să fim împreună cu ei și în veacul viitor”, a încheiat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 29 iulie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, noi astăzi cinstim mai mulți mucenici, care au fost atât de curajoși mărturisitori ai dreptei credințe.
Primul pomenit este Sfântul Mucenic Calinic. Acesta a pătimit, iar atunci când a pătimit și alții s-au alăturat lui. Sfântul Calinic a pătimit în provincia Bitinia. El a fost crescut în dreapta credință și Îl iubea pe Dumnezeu atât de mult.
De aceea, credința sa era atât de vie, încât era gata să pătimească orice, dar de Hristos nu se despărțea nicicum. Hristos îi asculta rugăciunile și, de aceea, avea curaj să pătimească, văzând mai dinainte, prin credința sa atât de vie și mărturisitoare, bunătățile cele viitoare. De aceea, a fost amenințat că, dacă nu se leapădă de Hristos și nu cinstește pe idoli, va pătimi până la moarte.
Era pregătit și pentru moarte. Mai întâi l-au bătut și îl întrebau: „Mai rămâi în mărturisirea ta sau vii să te eliberăm, să fii liber și să te bucuri de viața aceasta?”
Iar el răspundea foarte hotărât:
„Viața aceasta este săracă. Doresc viața cea viitoare, care are toate bucuriile, și acolo este numai lumină, adevăr și dragoste.”
De aceea, s-a hotărât ducerea lui dintr-o localitate în alta, cale de 80 de stadii. A fost însoțit de soldați, dar era încălțat cu încălțăminte de fier, prevăzută cu piroane ascuțite. Îi curgea sângele șiroaie din picioare, dar el mergea. După ce au parcurs abia șapte stadii, soldații nu mai puteau merge din pricina setei.
Atunci Sfântul Calinic s-a rugat. Era acolo o stâncă și, din stâncă, a izvorât apă. Soldații și-au potolit setea și au mers mai departe. Se minunau cum ei erau călăii, iar cel dus la moarte era bun cu ei. Îl întrebau de unde are această putere.
Iar el le-a spus:
„Nu pot să fac niciun rău. Oricine îmi face bine sau rău, eu tot bine trebuie să fac. Așa m-a învățat Domnul meu, Căruia Îi slujesc. El este Dumnezeul binelui, iar răul nu se poate atinge de El, după cum nu se poate atinge nici de cei care rămân cu El și Îl mărturisesc.”
Soldații s-au minunat și voiau să-i desfacă încălțămintea, dar erau și alții trimiși să vadă dacă își împlinesc datoria. Astfel, l-au dus până la capăt. El a răbdat până acolo, iar apoi l-au aruncat într-un cuptor încins și astfel și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Văzând această răbdare și această înțelepciune, doi dintre cei veniți să vadă ce se va petrece, Calimic și Mamant, precum și încă unul dintre cei care priveau la suferința lui, au mărturisit și ei credința.
„Și noi suntem acum încredințați că Cel pe Care Îl mărturisește Calinic este Dumnezeul cel adevărat.”
De aceea, și lor li s-au tăiat capetele. Astfel, trei mucenici s-au săvârșit deodată.
Sfânta Teodota a fost crescută și ea în credință. Avea trei copii, pe care îi învăța încă din pruncie ce înseamnă credința în Dumnezeul cel adevărat.
Având această credință vie și mărturisitoare și fiind foarte frumoasă la chip, unul dintre cei trimiși să o judece ar fi vrut să o ia de soție.
Dar Sfânta Teodota nu s-a învoit, spunându-i:
„Soțul meu a murit, iar eu nu vreau să dau un tată vitreg copiilor mei. Dumnezeu este Tatăl lor și i-am încredințat lui Hristos, Dumnezeu și Părintele lor ceresc. De aceea Îl mărturisesc pe Dumnezeu, Care mi i-a dat, iar ei sunt atât de ascultători și împlinesc tot ceea ce i-am învățat.”
Pentru că nu s-a învoit în niciun chip să urmeze porunca împăratului păgân și a slujitorilor săi, care păzeau legea păgână, Sfânta Teodota, împreună cu cei trei copii ai săi, au fost aruncați într-un cuptor aprins.
Și aceștia și-au sfârșit viața în chinuri, dar aceasta a fost și izbăvirea lor din viața cea vremelnică, ce nu este niciodată deplină. În viața aceasta nimeni nu poate fi pe deplin fericit, pentru că avem și bucurii, dar și dureri, avem și bine, dar și rău.
Iată, Sfânta Teodota și cei trei copii ai săi au ajuns cu sufletele lor în viața cea cerească, unde se bucură și se roagă pentru noi.
De aceea, îi rugăm pe sfinții pomeniți astăzi să se roage pentru noi, ca și noi să fim miluiți de Dumnezeu, să ne dăruiască dragostea Sa și bucuriile Sale, ca să rămânem părtași la bucuria sfinților în veacul acesta și să fim împreună cu ei și în veacul viitor.
Amin.”
