Înaltpreasfințitul Teodosie a rostit miercuri o predică în cadrul Sfintei Liturghii a Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.
În cuvântul adresat credincioșilor, ierarhul a evidențiat exemplul de credință și jertfă al sfinților pomeniți în acea zi, subliniind importanța mărturisirii lui Hristos în orice context istoric.
Mărturia celor nouă mucenici din Cizic
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre viața și pătimirea celor nouă mucenici din Cizic, care au trăit în perioada persecuțiilor romane, într-o cetate aflată la granița dintre Europa și Asia.
Potrivit ierarhului, aceștia au rămas statornici în credință, în ciuda presiunilor de a aduce jertfă idolilor, alegând să trăiască în rugăciune și comuniune cu Hristos, chiar cu prețul vieții.
„Noi respectăm, dar nu facem vreun rău împăratului; însă trebuie să dăm un răspuns limpede. Aducem jertfă și închinare, ca să ne arătăm dragostea noastră față de Împăratul cel veșnic, prin Care împăratul cel pământesc și-a primit demnitatea”, au mărturisit mucenicii, după cum a relatat ierarhul.
Înaltpreasfințitul Teodosie a subliniat că aceștia L-au mărturisit pe Hristos ca fiind „Împăratul cel veșnic, mai presus de orice stăpânire trecătoare”, motiv pentru care au fost supuși la chinuri și, în cele din urmă, uciși.
Cinstirea mucenicilor și minunile săvârșite
După încetarea persecuțiilor, în vremea Sfântului Împărat Constantin, trupurile celor nouă mucenici au fost descoperite neputrezite, iar în locul pătimirii lor a fost zidită o biserică. Moaștele lor au devenit izvor de vindecare pentru credincioși, mulți bolnavi primind ajutor prin rugăciune.
Exemplul Sfântului Cuvios Memnon
În continuarea predicii, ierarhul a evocat și viața Sfântului Cuvios Memnon, descris ca un mărturisitor al credinței încă din copilărie. Acesta s-a remarcat prin rugăciune neîncetată și prin ajutorul oferit celor aflați în suferință.
Potrivit predicii, prin rugăciunile sale, Dumnezeu a adus ploaie în vreme de secetă și a izbăvit semănăturile de dăunători, fiind un sprijin pentru comunitatea credincioșilor.
Îndemn la rugăciune și statornicie în credință
În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe cei prezenți să se roage sfinților mucenici din Cizic și Sfântului Cuvios Memnon, pentru a dobândi întărire în credință și eliberare de păcat.
„Să ne rugăm (…) ca prin rugăciunile lor să dobândim ajutor, întărire în credință și eliberare din păcat și din moarte”, a spus ierarhul.
Predica a evidențiat, astfel, actualitatea exemplului sfinților și necesitatea mărturisirii credinței în viața de zi cu zi.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„Hristos a înviat!
Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, și astăzi Biserica noastră ne pune înainte chipuri de sfinți, cu o viață plină de jertfă și de dragoste, oameni care au trăit cu Dumnezeu în mintea, în inima și în toți pașii vieții lor.
Primiți între aceștia sunt cei nouă mucenici din Cizic. Localitatea aceasta se afla la granița dintre Europa și Asia. Aici, creștinii erau puțini până în vremea Sfântului Împărat Constantin, deoarece împărații romani au adus multă prigoană asupra celor care credeau în Hristos.
Au fost date porunci aspre, ca toți să țină legile părinților, moșilor și strămoșilor lor. Împărații își trimiteau ighemonii să-i prindă pe creștini, să-i silească să aducă jertfă idolilor, iar dacă nu se supuneau, să fie închiși și chinuiți, iar dacă nici astfel nu se lepădau de Hristos, să fie uciși.
Mulți alegeau calea pribegiei, dorind să-și păzească credința și temându-se de chinurile care veneau asupra lor.
Acești nouă mucenici se rugau împreună. Deși erau din locuri diferite, au ajuns la Cizic și au început să trăiască o viață de mare credință: se rugau împreună, trăiau intens cu Hristos și aveau bucuria de a suferi pentru El, chiar până la moarte.
Nu se temeau de moarte, pentru că trăiau neîncetat în Hristos. Între ei se afla și un preot, care slujea în ascuns, într-o catacombă, iar noaptea îi aduna pe toți, îi împărtășea și îi întărea în credință.
La un moment dat, au fost descoperiți chiar în timp ce se rugau, de trimișii împăratului, și au fost aduși la judecată. Au fost întrebați fiecare de ce nu respectă porunca împărătească și au răspuns răspicat: „Noi respectăm, dar nu facem vreun rău împăratului; însă trebuie să dăm un răspuns limpede. Aducem jertfă și închinare, ca să ne arătăm dragostea noastră față de Împăratul cel veșnic, prin Care împăratul cel pământesc și-a primit demnitatea. De aceea, Împăratul cel veșnic, Hristos, Care ne-a răscumpărat din păcat și din moarte, este deasupra împăratului trecător, pământesc.”
Când au auzit aceste cuvinte, ighemonii au început să-i bată și i-au dus înaintea împăratului, iar ei au mărturisit și acolo acest adevăr, cu mult curaj și cu multă credință.
Pentru aceasta, împăratul a poruncit să fie supuși la chinuri grele. Au fost bătuți, torturați și duși din nou la Cizic, unde, înaintea mulțimii, au fost condamnați la moarte, pentru a-i înfricoșa pe ceilalți și a-i opri să mai mărturisească pe Hristos.
Însă, și acolo, puși din nou să se lepede de credință, ei au răspuns cu și mai mult curaj, propovăduind pe Hristos, iar mulți dintre cei de față îi ascultau și primeau cuvintele lor de învățătură.
De aceea, ighemonii au primit poruncă: dacă nu se lasă de mărturisirea lor pentru Hristos, să fie uciși cu sabia. Și toți cei nouă mucenici au fost uciși astfel și îngropați chiar în locul în care au pătimit. Au fost puși într-o groapă comună și au rămas acolo până în vremea Sfântului Împărat Constantin.
Locuitorii din Cizic păstrau o mare dragoste față de acești nouă mucenici și aveau credința că ei au ajuns la Dumnezeu.
Când a venit vremea Sfântului Împărat Constantin, care a poruncit ca creștinii să fie cinstiți, cei întemnițați să fie eliberați, iar celor cărora li se răpiseră averile să le fie înapoiate, s-a aflat și despre acești nouă mucenici care fuseseră îngropați acolo. Împăratul a dat poruncă să fie scoși din mormânt. Iar când au fost scoase, trupurile lor erau neputrezite, curate, galbene și frumoase. Mulți bolnavi au venit acolo și, rugându-se, au primit vindecare.
De aceea, Sfântul Împărat Constantin a poruncit ca pe locul unde au fost uciși să fie zidită o biserică. Moaștele celor nouă mucenici au fost așezate acolo, iar în acel loc s-au săvârșit multe minuni. Și până astăzi, ei sunt cinstiți pentru ajutorul pe care îl dau celor care se roagă cu credință.
Prăznuim, de asemenea, și pe Sfântul Cuvios Memnon, un mare mărturisitor, care încă din copilărie a fost un om credincios și și-a mărturisit cu tărie credința.
Prin rugăciunea lui neîncetată, mulți oameni veneau la el și primeau ajutor și vindecare. În vremuri grele, când era secetă, Sfântul Memnon s-a rugat și Dumnezeu a trimis ploaie.
Altădată, când semănăturile erau distruse de insecte care nimiceau toată osteneala oamenilor, sfântul s-a rugat, iar acestea au fost îndepărtate, fiind duse în apele unui râu din apropiere.
Astfel și-a trăit viața acest cuvios părinte, iubitor de oameni, apropiat de toți, văzând în fiecare chipul lui Hristos.
Și, ajungând la bătrânețe, și-a încheiat viața în pace, iar trupul său a fost cinstit de credincioși. Curând, Biserica i-a recunoscut sfințenia și l-a așezat în rândul sfinților, fiind pomenit în calendarul nostru.
Să ne rugăm și noi Sfinților Mucenici din Cizic, Sfântului Cuvios Memnon și tuturor sfinților, ca prin rugăciunile lor să dobândim ajutor, întărire în credință și eliberare din păcat și din moarte.”
