ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit joi, 2 aprilie, un amplu cuvânt de învățătură după săvârșirea Acatistului Maicii Domnului și a Acatistului Sfântului Ipatie, la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Dorna Arini, județul Suceava. Predica ierarhului a fost centrată pe importanța credinței curate și pe puterea rugăciunii, ilustrate prin viața Sfântului Ipatie, Episcopul Gangrei.
Credința curată – temelia mântuirii
În cuvântul său, ierarhul a subliniat că relația omului cu Dumnezeu nu poate exista în afara unei credințe autentice, curate și statornice:
„Fără credință curată nu ne putem adresa lui Dumnezeu și nu putem avea nădejde de mântuire. (…) credința să ne fie comoara sufletelor noastre.”
ÎPS Teodosie a îndemnat credincioșii să trăiască în dreapta credință, în smerenie și în dragoste, arătând că acestea sunt condițiile esențiale pentru dobândirea mântuirii și pentru biruirea ispitelor.
Sfântul Ipatie – model de rugăciune și mărturisire
Un punct central al predicii a fost evocarea vieții Sfântului Ipatie, prezentat drept un mare apărător al dreptei credințe și făcător de minuni:
„Sfântul Ipatie, Episcopul Gangrei, un sfânt cu o putere la rugăciune copleșitoare, pentru că a dus o viață foarte aspră și rugăciunea sa nu se oprea niciodată, iar pe toți cei care veneau la el îi ajuta.”
Ierarhul a amintit participarea sfântului la Sinodul I Ecumenic, convocat de Constantin cel Mare, evidențiind rolul său în apărarea credinței ortodoxe.
Minuni și lupta împotriva răului
Predica a cuprins și relatarea unor minuni săvârșite de Sfântul Ipatie, inclusiv episodul confruntării cu un balaur care împiedica accesul în palatul imperial:
„Și când s-a năpustit asupra lui acest balaur, i-a pus toiagul în gura lui și a zis, cu putere: «În numele lui Iisus Hristos îți poruncesc să vii după mine.» (…) Și a intrat acolo și a ars.”
Viața sfântului este prezentată ca o luptă continuă împotriva răului, încununată de mucenicie, după ce a fost ucis de cei uneltiți de diavol.
Rugăciunea – armă împotriva ispitelor
ÎPS Teodosie a arătat că Sfântul Ipatie rămâne un puternic mijlocitor pentru cei aflați în suferințe și în luptă duhovnicească:
„Sfântul Ipatie este un mare alungător de demoni și toți cei cuprinși de această neputință să citească mereu acatistul Sfântului Ipatie, precum și pe cel al Sfântului Conon Isaurul.”
În acest context, ierarhul a îndemnat la stăruință în rugăciune și la chemarea ajutorului Maicii Domnului și al sfinților.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 2 aprilie, după Acatistul Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Ipatie săvârșite la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Dorna Arini, județul Suceava:
„Iubiți părinți, cuvioase maici, iubiți credincioși!
Iată, am ajuns din nou, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, păstorul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, aici, la vatra părintească. În seara aceasta am făcut aceste două acatiste, pentru că am întârziat, și atât de frumos și unic este Acatistul Sfântului Ipatie, Episcopul Gangrei, un sfânt cu o putere la rugăciune copleșitoare, pentru că a dus o viață foarte aspră și rugăciunea sa nu se oprea niciodată, iar pe toți cei care veneau la el îi ajuta.
Dumnezeu îi asculta rugăciunile, pentru că avea o credință atât de puternică și apăra dreapta credință, așa cum a făcut-o la Sinodul I Ecumenic, făcând parte dintre cei 318 părinți care au venit la convocarea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, ca să lămurească dreapta credință.
Sfântul Ipatie a scris multe cărți lămuritoare despre dreapta credință și a fost un om al rugăciunii adânci și neîncetate. Multe minuni se făceau prin el. El a făcut ca izvoarele sărate să devină dulci. Acolo unde nu existau ape, s-au rugat și au izvorât ape din pământ și, iată, împlinea rugăciunile celor care erau sărmani sau cuprinși de boli; multe boli ale celor năpăstuiți a vindecat. Orbi, șchiopi, surzi, muți – toți s-au bucurat de mijlocirea atât de vie și puternică a Sfântului Ipatie, Episcopul Gangrei.
Și iată, Împăratul Constantin cel Mare, după ce a plecat la cele veșnice, în anul 337, Imperiul s-a împărțit între cei trei urmași ai săi. La Constantinopol a urmat Constanțiu al II-lea.
Și iată, aici a venit un demon atât de puternic și de îndârjit, încât împăratul i-a lăsat moștenirea sa, cu toate odoarele pe care le-a adunat de la creștinii săi, de la cei ce au vrut ca palatul împărătesc să fie înzestrat și cu aur, și cu argint, și cu pietre scumpe, și a lăsat un testament fiului său să le păstreze, să fie zestrea Imperiului. Dar iată, un mare balaur s-a instalat acolo și nu putea nimeni să intre.
Au fost chemați slujitorii idolești, că se știa că și Sfântul Gheorghe a biruit balaurul și că balaurul era exponentul slujitorilor idolești. Împăratul, naiv, i-a chemat pe aceștia să-l alunge, dar au murit. A chemat și preoți creștini, dar n-au fost în măsură să-l alunge și aceștia au murit.
A auzit despre acest făcător de minuni, Sfântul Ipatie al Gangrei, și i-a trimis scrisoare să vină aici. Și iată, acesta a venit la rugămintea împăratului, că era urmașul împăratului Constantin cel Mare, cel care a adus dreapta credință în întregul Imperiu.
Și iată, venind aici, mai întâi, având putere multă de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu îi asculta toate rugăciunile, a luat toiagul său și când s-a năpustit asupra lui acest balaur, i-a pus toiagul în gura lui și a zis, cu putere: „În numele lui Iisus Hristos îți poruncesc să vii după mine.” Și l-a dus în toate împrejurimile palatului împărătesc. Apoi a poruncit să se facă un foc mare în cuptor și tot timpul se ruga Sfântul Ipatie ca acest balaur să fie distrus.
Și iată, erau curioși cei din jur, pentru că atâția muriseră, iar acest om, care era și vârstnic și slab la trup, dar puternic în rugăciune, purta balaurul. S-au uimit cei ce l-au văzut, pentru că nu știau ce lungime are: avea șaizeci de coți și era înspăimântător când era dus de toiagul său. Și iată, s-a interesat să vadă când s-a încins cuptorul cu foc.
Și când a aflat că s-a încins, a luat balaurul pe care îl ducea cu toiagul său și i-a poruncit: „Intră în focul acesta! Cu puterea lui Dumnezeu îți poruncesc.” Și a intrat acolo și a ars. Și tot poporul și împăratul s-au minunat de puterea Sfântului Ipatie, Episcopul Gangrei.
Dar diavolul a pus în gând să aducă slujitorii săi să-l ucidă pe Sfântul Ipatie. Și a găsit o femeie vrăjitoare care l-a urmărit, l-a aruncat într-o prăpastie și abia mai respira în acea prăpastie. Femeia a venit, a luat o piatră și l-a lovit în cap pe Sfântul Ipatie, iar acesta și-a dat sufletul.
Dar Dumnezeu nu i-a lăsat nepedepsiți nici pe femeie, nici pe cei din jurul ei, care spuneau că sunt mai tari decât cel ce a biruit balaurul, și toți aceștia au fost pedepsiți cu moartea. Iar Sfântul Ipatie a fost luat de creștini buni și evlavioși și îngropat cu multă cinste, iar lumină era deasupra mormântului său și, în continuare, bolnavii se vindecau, cei care veneau la mormântul Sfântului Ipatie.
De aceea am citit doar cele două acatiste, ca să am timp să tălmăcesc că Sfântul Ipatie este un mare alungător de demoni și toți cei cuprinși de această neputință să citească mereu acatistul Sfântului Ipatie, precum și pe cel al Sfântului Conon Isaurul, că și acela este un mare izgonitor de demoni.
De aceea, o rugăm pe Maica Domnului, care este Acoperitoarea noastră, acoperământul nostru, că este mijlocitoarea noastră în toată vremea, împreună cu Sfântul Ipatie, să se roage pentru noi ca să biruim înșelăciunile celui viclean, să trăim în dreapta credință, în înțelepciune, în smerenie, în dragoste, și credința să ne fie comoara sufletelor noastre.
Fără credință curată nu ne putem adresa lui Dumnezeu și nu putem avea nădejde de mântuire. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să rămânem mai departe credincioși și evlavioși și să ne călăuzească pe toți pe calea mântuirii, iar noi să urcăm, în zilele care au mai rămas până la marea sărbătoare a Floriilor, cu post aspru. La Florii avem dezlegare, apoi, în săptămâna viitoare, a Patimilor, să pătimim și noi, să simțim durerile Celui ce a pătimit pentru noi, Fiul lui Dumnezeu întrupat, și apoi să participăm la toate slujbele deniilor, care sunt pentru noi toți ajutătoare, pentru a birui rănile sufletelor noastre, pentru că nu suntem niciunul fără de păcat, iar păcatul înseamnă rană pentru suflet.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să rămânem credincioși, rugători și stăruitori în chemarea numelui lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și a sfinților Săi, pentru că și noi suntem frații mai mici ai sfinților și copiii Maicii Domnului. Amin!”
