Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit duminică, 18 ianuarie, o predică amplă și profund duhovnicească după slujba de sfințire mare a apei, oficiată la Așezământul românesc de la Ierihon, în cadrul pelerinajului pe care îl conduce în Țara Sfântă, în preajma sărbătorii Botezului Domnului pe stil vechi.
În cuvântul său, ierarhul a vorbit despre TAINA ARĂTĂRII SFINTEI TREIMI la Iordan, despre puterea Agheasmei Mari, despre smerenia lui Hristos la Botez și despre chemarea creștinului la trezvie, credință mărturisitoare și pace.
„Avem și aici o parte din Iordan”
ÎPS Teodosie a început prin a sublinia semnificația aparte a locului, arătând că Așezământul românesc de la Ierihon păstrează, prin fântâna sa și prin apa adusă de la Iordan, o legătură vie cu locul Botezului Domnului.
Ierarhul a mulțumit părintelui arhimandrit Ioan pentru grija de a aduce apă de la Iordan „ca să avem și Iordanul aici aievea, nu numai simbolic”, evidențiind astfel continuitatea duhovnicească dintre Locurile Sfinte și viața liturgică a comunității românești.
Agheasma Mare, „rugăciunea cea mai bogată”
Înaltpreasfinția Sa a arătat că Agheasma Mare este o binecuvântare unică în viața Bisericii, deoarece la Iordan „S-a arătat Sfânta Treime”, iar rânduiala sfințirii apei preaslăvește pe Preasfânta Treime și pe Hristos, „Cel ce a coborât din cer pe pământ și a devenit Soarele cel viu al întregii omeniri”.
În acest context, Arhiepiscopul Tomisului a explicat că lumina sărbătorii Botezului Domnului nu este una simbolică, ci lucrare reală de sfințire: „Astăzi lumea, cu lumina Domnului, se luminează… și Cel care va lumina în viața cea veșnică”.
Taina iubirii lui Dumnezeu și curățirea omului
Predica a insistat asupra înțelesului mântuitor al venirii lui Hristos: omul, „spurcat, înnegrit de păcate”, nu putea fi curățit de nimeni, „doar Cel fără de păcat” putând să ia asupra Sa păcatele lumii și să redea omului curăția pierdută.
ÎPS Teodosie a vorbit apoi despre întruparea Fiului lui Dumnezeu și despre curăția Fecioarei Maria, pe care a numit-o „noua Eva”, subliniind credința Bisericii în zămislirea mai presus de fire: „Fecioară va zămisli, Fecioară va naște, Fecioară va rămâne”.
Smerenia Domnului la Botez și chemarea la pocăință
Arhiepiscopul Tomisului a amintit că la Iordan veneau oamenii păcătoși, mărturisindu-și păcatele, iar intrarea lui Hristos în Iordan „cu oamenii păcătoși, sau ca oamenii păcătoși” a fost „cea mai adâncă smerenie”. În legătură cu aceasta, ierarhul a evocat predica Sfântului Ioan Botezătorul și cuvântul aspru despre „securea” care stă la rădăcina pomului, explicând: „Securea este moartea, pomul este fiecare om în parte”.
În înțelegerea ierarhului, roadele vieții duhovnicești încep de la SMERENIE și CĂINȚĂ, adică de la întoarcerea inimii către Dumnezeu și de la asumarea unei vieți schimbate.
„Pe Acesta să-L ascultați!” – mesaj pentru întreaga omenire
Momentul teologic central al predicii a fost explicarea arătării Preasfintei Treimi la Iordan și a glasului Tatălui: „Tu ești Fiul Meu Cel iubit… pe Acesta să-L ascultați!”.
ÎPS Teodosie a subliniat că aceste cuvinte se adresează întregii omeniri, iar ascultarea de Hristos înseamnă întoarcerea la iubirea Tatălui și la viața în comuniune cu Sfânta Treime.
Ierarhul a legat apoi această taină de învățătura despre CHIPUL lui Dumnezeu în om, arătând că păcatul a rănit „chipul Sfintei Treimi”, iar chipul se referă la „cele trei puteri ale sufletului: mintea, voința și simțirea”. De aceea, a explicat, toate rugăciunile creștine încep „în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”.
Mulțumiri și binecuvântări în duh de comuniune
În cadrul cuvântului, Arhiepiscopul Tomisului a mulțumit gazdelor pentru primire și pentru frumusețea așezământului, pe care l-a numit „făcut cu multă dragoste”. De asemenea, a transmis mulțumiri și binecuvântări Patriarhului Ierusalimului, Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, precum și Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pentru binecuvântarea acordată pelerinajului, precizând că a transmis Sanctității Sale binecuvântările Patriarhului României.
Îndemn la trezvie: „scut” împotriva răului
În încheiere, ÎPS Teodosie a rostit un îndemn de mare forță pastorală, chemând credincioșii la o viață trează, intens trăită, în legătură permanentă cu Dumnezeu:
„Țineți credința în Sfânta Treime, țineți legătura cu Hristos, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, țineți starea de trezvie cât mai intensă, pentru că numai starea de trezvie pune cu adevărat scut diavolului ca să nu intre în noi.”
Ierarhul a avertizat că nepăsarea și „lăsarea gărzilor” îl fac pe om vulnerabil, în timp ce credința dreaptă, vie și mărturisitoare, unită cu pacea și armonia dintre oameni, devine o întărire reală a sufletului.
Cuvântul s-a încheiat cu îndemnul de a păstra PACEA și de a se ruga pentru pacea lumii, „că Dumnezeu ne aude rugăciunile și ne ajută”, urmat de binecuvântarea arhierească: „Dumnezeu să ne ajute tuturor! Să fiți fericiți!”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, duminică, 18 ianuarie, după slujba de sfințire mare a apei oficiată de Arhiepiscopul Tomisului la Așezământul românesc de la Ierihon:
”Preacuvioase părinte arhimandrit Ioan, preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși din România,
Iată-ne aici, la Iordanul nostru, că Biserica, prin această fântână, are și aici o parte din Iordan. Iar părintele Ioan, arhimandritul, a adus și apă de la Iordan, să stropească aici, să avem și Iordanul aici aievea, nu numai simbolic.
Agheasma Mare este o mare binecuvântare. Are rugăciunea cea mai bogată, pentru că la Iordan S-a arătat Sfânta Treime, pentru că Agheasma Mare, în rugăciunea de sfințire, preaslăvește pe Preasfânta Treime și pe Cel ce a ieșit din Sfânta Treime și a coborât din cer pe pământ și a devenit Soarele cel viu al întregii omeniri. Pentru că aceasta mărturisește rugăciunea de astăzi.
Astăzi lumea, cu lumina Domnului, se luminează, pentru că El este Soarele dreptății și este Soarele care Se arată la Iordan, dar și Cel care va lumina în viața cea veșnică. Arătarea Sfintei Treimi atât de lămurit la Iordan ne arată nouă taina credinței noastre, taina iubirii lui Dumnezeu față de noi.
Noi eram spurcați, înnegriți de păcate. Cine să ne spele? Nicio altă făptură nu era în stare să ne spele, pentru că nimeni nu era fără de păcat ca să poată să ne spele și să asume păcatele noastre, să ne lase pe noi curați. Doar Cel fără de păcat putea să ne spele pe noi de întinăciunea cea veche și atât de mare.
De aceea Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat și a luat trup curat. Singurul trup curat, fără de păcat, este trupul luat de Fiul lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Niciun trup nu a fost curat fără de păcat, dar pentru că avea totuși păcatul strămoșesc, ca să nu fie nicio urmă de păcat, a coborât Duhul Sfânt înainte de a Se întrupa Fiul și a curățat, a ars păcatul strămoșesc din Fecioara Maria, și a devenit curată, cum a fost Eva la început. De aceea ea este noua Eva, care va naște, dar mai presus de fire: Fecioară va zămisli, Fecioară va naște, Fecioară va rămâne, având pe Fiul lui Dumnezeu Fiu al Său.
Iar Fiul lui Dumnezeu atâta bunătate și smerenie ne arată nouă, ne arată, de fapt, calea care ne duce spre Dumnezeu. Sfinții Părinți teologhisesc și scriu atât de bogat despre smerenia Domnului la Întrupare, dar și mai mult despre smerenia Domnului la Botez.
La Iordan veneau și se botezau oamenii păcătoși și își mărturiseau păcatele. În același Iordan curat au venit oamenii păcătoși, pe care îi disprețuiau fariseii și ziceau: „Noi nu mergem la acest sălbatic”, ziceau despre Ioan Botezătorul, „noi suntem urmașii lui Avraam”. Ei credeau că le este destul să fie urmașii lui Avraam, și le-a răspuns: „Vă spun vouă că voi, care vorbiți așa, sunteți niște pui de năpârci și pui de vipere; că Dumnezeu și din pietrele care stau înaintea noastră poate să ridice fii lui Avraam”. Și le-a spus categoric: „Acum securea stă la rădăcina pomului și tot pomul care nu face roade se taie și se aruncă în foc”.
Securea este moartea, pomul este fiecare om în parte. Noi suntem făcuți să aducem roade. De unde încep roadele? De la smerenie și căință, pentru că intrarea în Iordan cu oamenii păcătoși, sau ca oamenii păcătoși, a însemnat cea mai adâncă smerenie. Și pentru această smerenie Dumnezeu L-a binecuvântat și I-a dăruit numele cel mai puternic, să fie cu adevărat Domnul Slavei. De aceea a coborât Duhul Sfânt în chip de porumbel și a șezut peste El, și S-a arătat Sfânta Treime, și Tatăl a vorbit din cer atât de limpede: „Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta să-L ascultați!”
Cuvintele de la urmă se adresează întregii omeniri: pe Acesta trebuie să-L ascultăm, pentru că El vine din sânul Tatălui, ne aduce dragostea Tatălui și dragostea Sfintei Treimi depline așa putem cu toții să ne mântuim. Ce chip am stricat noi prin păcat? Chipul Sfintei Treimi. Chipul lui Dumnezeu se referă la cele trei puteri ale sufletului: mintea, voința și simțirea. De aceea, iată Sfânta Treime: căci prin Sfânta Treime s-a creat lumea și omul. Când s-a creat omul, a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră”. Deci atunci a fost creat omul la sfatul lui Dumnezeu. La toate creaturile Dumnezeu a zis și s-au făcut. La noi, S-au sfătuit Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, și Dumnezeu ne-a dat cea mai mare zestre: chipul lui Dumnezeu, față de care nimic nu poate fi mai valoros.
Noi avem chipul Sfintei Treimi; de aceea începem orice rugăciune în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, în numele Sfintei Treimi.
Aș mai vorbi, dar vine ploaie.
Vă mulțumesc că ați venit aici. Avem un așezământ atât de frumos aici; avem și la Ierusalim, dar acesta depășește frumusețea celui de la Ierusalim. Este făcut cu multă dragoste acest așezământ, iar biserica este cea mai frumoasă: o biserică atât de frumoasă aici, la Ierusalim.
Noi îi mulțumim părintelui arhimandrit că, iată, ne-a primit aici și ne-a ajutat să simțim fiorul sărbătorii Botezului Domnului, în care suntem cuprinși cu toții. De câte ori sărbătorim Botezul Domnului, de atâtea ori Dumnezeu aduce mai mari daruri pe pământ ca să ne înfruptăm din ele; și aici afundă pe toți vrăjmașii noștri, pe toți diavolii, cu toate coarnele lor și răutățile lor, sunt afundate în Iordan.
Să simțiți această sfială, acest fior, această credință, că la Iordan este locul atât de sfânt. Prin Iordan, care s-a sfințit prin intrarea Domnului, se sfințește toată firea, începând cu firea omenească; că firea omenească a venit să o sfințească, nu pisicile.
De aceea, mulțumim lui Dumnezeu că, în fiecare an, anul este tot mai înnoitor, mai purtător de sfințenie și ne dă nouă putere să mergem mai departe în credința și viețuirea noastră creștină adevărată.
Mulțumim Sanctității Sale, Patriarhului Teofil al III-lea. Eu mulțumesc și Preafericitului Părintelui nostru Daniel, că mi-a dat binecuvântare să vin aici și le-a dat la toți binecuvântare. De aceea i-am transmis Sanctității Sale binecuvântările Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
Și iată să mergem mai departe, că cea mai importantă sărbătoare, sigur, este Întâmpinarea Domnului, când vedem un om de 360 de ani, la 40 de zile de la naștere, că îl întâmpină pe Pruncul Iisus în brațe; dar apoi cea mai importantă sărbătoare va fi sărbătoarea Paștilor, de care trebuie să ne pregătim cu toții.
Vă mulțumesc tuturor. Să ne ajute Dumnezeu! Țineți credința în Sfânta Treime, țineți legătura cu Hristos, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, țineți starea de trezvie cât mai intensă, pentru că numai starea de trezvie pune cu adevărat scut diavolului ca să nu intre în noi.
Se miră unii că au intrat diavolii în ei! Dacă ați stat și ați lăsat toate „gărzile” libere, intră, pentru că el nu are liniște: el caută să ne înghită ca un leu, cum zice Apostolul; tot timpul aleargă să ne înghită, că nu are liniște, pentru că el nu mai are cale de întoarcere; numai omul, pentru că a căzut înșelat de diavolul, se poate întoarce, dar diavolul niciodată.
Să ținem credința dreaptă, luminată, vie, mărturisitoare, trăită intens de fiecare în parte. Să ținem pacea și armonia între noi toți și să fie pace pe pământ. Eu mă rog în fiecare zi pentru aceasta, că Dumnezeu ne aude rugăciunile și ne ajută.
Dumnezeu să ne ajute tuturor! Să fiți fericiți!”



Niciun comentariu
Pingback: IPS Teodosie, primit cu fast de Patriarhul Ierusalimului, care l-a numit „Mitropolit”, a slujit la Sfântul Mormânt al Mântuitorului nostru, la Iordan și în pustiul Hozevei – Academia Tomitana