Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a vorbit despre sensul profund al vieții creștine și despre chemarea omului la veșnicie, în predica rostită joi, 23 aprilie, după Acatistele Maicii Domnului, ale Sfântului Ierarh Teotim și ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Lumina Învierii, prezentă în viața credincioșilor
În debutul cuvântului său, ierarhul a subliniat că bucuria Învierii trebuie trăită în mod real, nu doar rostită.
„Învierea lui Hristos ne umple de bucurie, pentru că atunci când rostim aceste cuvinte trebuie să simțim că Cel ce a înviat vine cu lumina Învierii Sale și în sufletele noastre și în trupurile noastre”, a spus ÎPS Teodosie.
Sfântul Teotim – model de viață ascetică și mărturisire
Arhiepiscopul Tomisului a evocat figura Sfântului Ierarh Teotim, subliniind rolul său în formarea duhovnicească a unor mari părinți ai Bisericii.
„A viețuit în peștera Sfântului Ioan Casian și a fost mare îndrumător pentru Sfinții Ioan Casian și Gherman, încurajând o viață de asceză și de rugăciune”, a arătat ierarhul.
Totodată, acesta a evidențiat legătura sfântului cu Sfântul Ioan Gură de Aur și contribuția sa la întărirea dreptei credințe în vremuri dificile.
Sfântul Gheorghe – biruință asupra răului și mijlocitor pentru credincioși
În continuare, ÎPS Teodosie a vorbit despre viața și minunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pe care l-a numit „cel mai mare purtător de biruință”.
„A biruit răul prin credință și a adus pe mulți la Hristos prin rugăciunile și minunile sale”, a afirmat ierarhul.
Acesta a amintit și una dintre minunile cunoscute ale sfântului, în care un tânăr răpit a fost adus în mod minunat înapoi la mama sa, în urma rugăciunii acesteia.
Chemare la credință și la dorința vieții veșnice
În partea finală a predicii, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să-și orienteze viața către dobândirea mântuirii.
„Să nu trăim pentru a muri, ci să trăim pentru a ne veșnici viața în comuniune cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu sfinții Săi”, a subliniat ÎPS Teodosie.
Ierarhul a arătat că dorința cea mai importantă a omului trebuie să fie dobândirea vieții veșnice, prin credință, rugăciune și apropiere de Dumnezeu.
Slujba Acatistelor a reunit numeroși credincioși în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, în contextul zilei de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și al cinstirii sfinților dobrogeni.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 23 aprilie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf. Ier. Teotim și al Sf. M. Mc. Gheorghe, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși, Hristos a înviat!
Iată, Învierea lui Hristos ne umple de bucurie, pentru că, atunci când rostim aceste cuvinte, trebuie să simțim că Cel ce a înviat, precum a ieșit din mormânt ca să ne fie nouă lumină, vine cu lumina Învierii Sale și în sufletele noastre și în trupurile noastre.
Astăzi, în seara aceasta, am citit acatiste frumoase ale unui sfânt din neamul nostru, Sfântul Teotim, ierarhul Tomisului, care a viețuit în peștera Sfântului Ioan Casian, unde și-a sfințit viața prin asceză. Apoi a devenit mare îndrumător al Sfinților Ioan Casian și Gherman, încurajându-i pe creștinii de atunci să trăiască o viață sfântă. El a făcut ca peșterile să fie locuite de mulți nevoitori, dornici de viață aspră, de asceză și de vorbire tainică cu Dumnezeu.
Acest sfânt a fost foarte apropiat de marele părinte al creștinătății, Sfântul Ioan Gură de Aur, care i-a trimis și misionari, în vremea în care migratorii huni au ajuns în aceste părți. Sfântul Teotim a mers și la Constantinopol, la un sinod, în anul 399, împreună cu alți ierarhi, pentru a întări dreapta credință, prin grija Sfântului Ioan Gură de Aur.
Apoi, cei doi sfinți, Ioan Casian și Gherman, formați de Sfântul Teotim, au fost apărători ai Sfântului Ioan Gură de Aur, mergând împreună cu acesta pentru a-l susține.
Sfântul Teotim ne-a lăsat moștenire scrieri alese, fiind considerat un început al filocaliei românești. Avea darul scrisului și a lăsat opere de seamă, consemnate și de Fericitul Ieronim în lucrarea sa despre bărbații vestiți ai vremii, ”De Viris Illustribus”.
Și iată, și-a încheiat viața la sfârșitul primului deceniu al secolului al V-lea, la 410.
Celălalt sfânt, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, despre care am vorbit în mai multe rânduri, are o viață atât de plină de jertfă, de înțelepciune și de biruință asupra răului, încât, oricât am vorbi despre el, nu putem cuprinde toate faptele sale de credință și minunile uimitoare.
De aceea i-a copleșit și pe păgâni prin rugăciunile și minunile sale, încât mulțime de păgâni a venit la Hristos.
Împăratul Dioclețian a voit să-l oprească să mai vorbească despre Hristos și să-l silească să aducă jertfă idolilor, dar Sfântul Mare Mucenic Gheorghe l-a înfruntat cu tărie. După cum a biruit balaurul în care locuia un demon, tot astfel a biruit și pe împăratul slujitor al idolilor și al întunericului.
De aceea, Sfântul Gheorghe rămâne cel mai mare purtător de biruință, care a săvârșit minuni neobișnuite, vindecări neașteptate și multe alte minuni, pentru că avea îndrăznire către Dumnezeu, iar Dumnezeu îl asculta în toate.
Noi, românii, avem o evlavie deosebită față de Sfântul Gheorghe, iar mulți poartă numele lui, al purtătorului de biruință. El ne este, mai întâi de toate, un mare mijlocitor.
Se spune că, aflat la sute de kilometri depărtare, un tânăr a apărut deodată cu paharul în mână, acolo unde era mama acestui tânăr răpit de saracini. Prin această minune, Sfântul Gheorghe i-a uimit pe toți. Tânărul a povestit cum Sfântul Gheorghe a venit la el și i-a spus: „Urmează-mă!”, iar într-o clipă s-a trezit lângă mama lui, cu paharul în mână.
Mama s-a uimit mult de această minune și s-a bucurat, pentru că, după ce chemase oaspeți la masă de ziua Sfântului Gheorghe, s-a întors la biserică să se mai roage o dată pentru fiul său. Rugăciunea ei a fost ascultată, iar fiul i-a fost adus într-o clipă, spre uimirea ei și a tuturor celor de față.
Și noi, dacă îl chemăm în ajutor pe Sfântul Gheorghe cu credință, cu hotărâre și cu dragoste de Dumnezeu, cu încredere că la Dumnezeu toate sunt cu putință, vom primi vindecări, daruri și bucurii nemăsurate.
De aceea, Îl rugăm pe bunul Dumnezeu ca, precum a înmulțit darurile în sfinții Săi, să înmulțească și în noi darurile cele binefăcătoare pentru sufletele noastre, ca să dobândim arvuna vieții celei viitoare, pentru că aceasta trebuie să fie cea mai sfântă și cea mai râvnită dorință a noastră.
Să nu trăim pentru a muri, ci să trăim pentru a ne veșnici viața în comuniune cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu sfinții Săi.
Amin. Hristos a înviat!”
