Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a vorbit sâmbătă despre puterea răbdării în credință și despre exemplul martirilor creștini, în predica rostită după Acatistele Învierii Domnului, ale Sfântului Ierarh Mucenic Efrem al Tomisului și ale Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
În cuvântul său, ierarhul a amintit că Dobrogea a dat Bisericii numeroși sfinți încă din primele veacuri creștine și a subliniat că mărturia lor rămâne un model de credință și de jertfă pentru credincioșii de astăzi.
Misiunea Sfântului Efrem al Tomisului
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit mai întâi despre viața și lucrarea Sfântului Ierarh Mucenic Efrem al Tomisului, unul dintre marii propovăduitori ai credinței din aceste părți.
„Iată, mereu avem câte un sfânt din neamul nostru, pentru că în primele veacuri Dobrogea a fost dătătoare de mulți sfinți mucenici, cuvioși și ierarhi. (…) Am pomenit pe Sfântul Ierarh Mucenic Efrem al Tomisului, care a făcut o mare misiune. A zidit, așa cum ați ascultat din acatist, 75 de biserici. În vremea aceea se făceau slujbe noaptea, că era mare prigoana împăratului Dioclețian. Le-a dat poruncă preoților să facă slujbe noaptea.” — a spus ierarhul.
Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a explicat că Sfântul Efrem a fost format duhovnicește la Ierusalim, de unde a fost trimis să propovăduiască Evanghelia în aceste ținuturi.
„S-a dus la Ierusalim, unde a primit rangul de preot și apoi de episcop. Iar ierarhul Ierusalimului, că Ierusalimul este maica Bisericilor, a trimis pe aceștia, pe care îi avea ucenici ai săi, misionari să înnoiască viața creștină.” — a subliniat Arhiepiscopul Tomisului.
Mărturia Sfinților 40 de Mucenici
În continuare, ierarhul a vorbit despre martiriul Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei, soldați creștini care au fost supuși unui chin cumplit pentru credința lor.
Arhiepiscopul Tomisului a relatat că aceștia au fost aruncați într-un lac înghețat în timpul nopții, în plină iarnă, pentru a-i determina să renunțe la credința creștină.
„Pentru că era vreme foarte aspră, cu ger, fiind un lac acolo în Sevastia, i-au pus noaptea în lac, când vântul bătea cu asprime. Au fost puși acolo și, după o oră din noapte, a înghețat apa și ei erau cuprinși de durere.” — a spus ierarhul.
În predică a fost amintit și momentul în care unul dintre mucenici a cedat, însă locul lui a fost luat de un soldat care, văzând credința martirilor, a ales să mărturisească și el pe Hristos.
„A văzut 39 de cununi care coborau asupra celor 39, că unul lipsea. (…) Atunci a spus: «Intru și eu. Am auzit cu ce putere rabdă aceștia, cu puterea lui Hristos, care este Dumnezeu. Vreau și eu să fiu al lui Hristos și Îl mărturisesc pe El.» Și astfel s-a împlinit numărul de 40.” — a relatat Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
Puterea răbdării în credință
În finalul predicii, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că jertfa mucenicilor arată că suferința poate fi biruită atunci când omul este unit cu Hristos.
„Aceștia sunt mari mijlocitori pentru noi. Sunt rugători și sunt un exemplu limpede că, pentru Hristos, nu există suferință pe care să nu o poți răbda, pentru că nu răbdăm singuri. El ne dă cununa vieții, dar ne și ajută să o luăm.” — a spus ierarhul.
Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să ceară ajutorul sfinților pentru a primi puterea de a răbda încercările vieții.
„Să ne încurajăm și noi, să ne rugăm Sfântului Ierarh Efrem și celor 40 de Sfinți Mucenici să ne dea și nouă răbdare, putere și jertfă, să răbdăm toate câte am avea de suferit în viața de acum, ca să cucerim viața cea veșnică.” — a îndemnat Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, după Acatistele Învierii Domnului al Sf. Efrem si al Sf. 40 de Mucenici, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, mereu avem câte un sfânt din neamul nostru, pentru că în primele veacuri Dobrogea a fost dătătoare de mulți sfinți mucenici, cuvioși și ierarhi.
Și iată, am pomenit pe Sfântul Ierarh Mucenic Efrem al Tomisului, care a făcut o mare misiune. A zidit, așa cum ați ascultat din acatist, 75 de biserici. În vremea aceea se făceau slujbe noaptea, că era mare prigoana împăratului Dioclețian. Le-a dat poruncă preoților să facă slujbe noaptea. A făcut biserici din lemn și din piatră. A fost un om plin de învățătură și înțelepciune.
S-a dus la Ierusalim, unde a primit rangul de preot și apoi de episcop. Iar ierarhul Ierusalimului, că Ierusalimul este maica Bisericilor, a trimis pe aceștia, pe care îi avea ucenici ai săi, misionari să înnoiască viața creștină pentru că fuseseră aici sfinții apostoli Andrei și Filip, dar au mai venit goți, au venit huni, au venit dintre străini și au atras la păgânism și pe unii dintre creștini. Și iată, acești ierarhi, șapte la număr, au fost trimiși de patriarhul Ierusalimului, mai ales ceilalți au fost trimiși în nord, în Sciția Mare. Iar Sfântul Efrem a venit aici, de unde plecase la Ierusalim, în Sciția Mică, și a propovăduit, a înnoit credința și a adus pe mulți la credință. Apoi a primit moartea martirică prin tăierea capului.
Dar i-a rămas această jertfă a sa neuitată, pentru că s-a vorbit de ea atât de mult și s-a scris. Și iată, și alți sfinți părinți scriu despre Sfântul Mucenic Ierarh Efrem al Tomisului.
Să ne bucurăm de laudele frumoase care i s-au făcut în acest acatist, prin care și noi suntem mângâiați, iar el ne trimite raze de lumină sfințitoare pentru această rugăciune a acatistului.
Ceilalți mucenici pe care îi prăznuim luni sunt Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei. Aceștia erau toți soldați, dar erau creștini. Și iată, fiind soldați creștini, au vrut să dea pe față credința lor și au mărturisit-o. Au fost amenințați că, dacă nu se leapădă de credința creștină, vor primi mare pedeapsă. Au fost arestați, au fost bătuți și, în cele din urmă, diavolul le-a pus în minte călăilor un chin cumplit.
Pentru că era vreme foarte aspră, cu ger, fiind un lac acolo în Sevastia, i-au pus noaptea în lac, când vântul bătea cu asprime. Au fost puși acolo și, după o oră din noapte, a înghețat apa și ei erau cuprinși de durere.
Unul dintre ei n-a mai suportat, pentru că nu stătea, ca ceilalți, cu mintea legată de Hristos. Și atunci a ieșit, chipurile să se salveze. Și iată, pregătiseră o baie caldă. A intrat în baia caldă și a murit; s-a desfăcut tot trupul lui.
Ceilalți s-au rugat și, după trei ore de rugăciune, a venit o lumină mare asupra lor și a încălzit apa și s-a dezghețat.
Mai-marele temniței, care îi păzea, a privit și el la această priveliște atât de dureroasă a mucenicilor și a văzut 39 de cununi care coborau asupra celor 39, că unul lipsea, cel care ieșise din apă.
Și a înțeles că aceasta este o mare minune de la Dumnezeu. Atunci, auzindu-i cum se rugau și vorbeau despre Hristos, a spus ostașilor care îi păzeau:
„Intru și eu. Am auzit cu ce putere rabdă aceștia, cu puterea lui Hristos, care este Dumnezeu. Vreau și eu să fiu al lui Hristos și Îl mărturisesc pe El.”
Și a intrat în apă. Și iată, cununa care rămăsese fără stăpân, față de cele 39 care se așezaseră asupra capetelor lor, a venit asupra aceluia. Și astfel s-a împlinit numărul de 40.
Aceștia sunt mari mijlocitori pentru noi. Sunt rugători și sunt un exemplu limpede că, pentru Hristos, nu există suferință pe care să nu o poți răbda, pentru că nu răbdăm singuri. El ne dă cununa vieții, dar ne și ajută să o luăm. De aceea jugul Lui este ușor, pentru că El ne ușurează jugul și crucea pe care o avem de dus în viața aceasta, ca să ajungem la viața cea viitoare.
Să ne încurajăm și noi, să ne rugăm Sfântului Ierarh Efrem și celor 40 de Sfinți Mucenici să ne dea și nouă răbdare, putere și jertfă, să răbdăm toate câte am avea de suferit în viața de acum, ca să cucerim viața cea veșnică. Amin.”
