Luni, 23 martie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat importanța mărturisirii credinței și a trăirii acesteia prin fapte.
Pilda Sfântului Artemon
Ierarhul a vorbit despre Sfântul Artemon, evidențiind viața sa de jertfă și râvnă pentru Dumnezeu:
„Sfântul Artemon, pe care, iată, noi îl prăznuim cu mare cinste, era din Cilicia. Sfântul Apostol Pavel l-a așezat pe el episcop acolo, în Pisidia. Și iată, era un om râvnitor, care îi chema pe creștini mereu la rugăciune, la milostenie, la dragoste. Umbla printre ei și îi făcea să aducă jertfă pentru credință, să fie în pace, în dragoste unii cu alții”, a spus ÎPS Teodosie.
Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că viața acestui sfânt este model de credință lucrătoare și iubire față de Hristos.
Sfântul Iacob Persul și apărarea sfintelor icoane
În continuare, ierarhul a evocat exemplul Sfântului Iacob Persul, mărturisitor al dreptei credințe în vremea prigoanei icoanelor:
„Iacob Persul este unul dintre aceștia. El avea mare râvnă ca adevărul dumnezeiesc să nu fie știrbit. Și dacă la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la 787 s-a stabilit că icoanele trebuie să fie cinstite, el, văzând pe prigonitorii sfintelor icoane, mergea peste tot și le spunea creștinilor: «Icoană este și Fiul care a coborât din cer, este icoana Tatălui. El S-a întrupat și, dacă El a luat trup, cum să nu cinstim icoana, când El Însuși Și-a dăruit chipul pe o năframă care a devenit făcătoare de minuni, tămăduitoare?»”, a explicat ierarhul.
Îndemn la mărturisirea credinței
În încheiere, Înaltpreasfinția Sa a adresat un îndemn direct credincioșilor:
„De aceea și noi să ne îmbărbătăm și să luăm pilda aceasta minunată de la Sfântul Iacob Persul, mărturisitorul, care a avut o dragoste de Dumnezeu atât de mare și o jertfire de sine și ne-a arătat că Dumnezeu trebuie să fie propovăduit de toți, că, dacă nu-L propovăduim și ținem credința ascunsă și nemărturisită, ea nu aduce roade”, a subliniat ÎPS Teodosie.
Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să fie „tot mai râvnitori pentru dragostea de Dumnezeu” și să trăiască o credință vie și mărturisitoare.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 23 martie, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, noi astăzi prăznuim sfinți care ne dau pildă de răbdare, de dragoste, de credință, de râvnă pentru Dumnezeu.
Sfântul Artemon, pe care, iată, noi îl prăznuim cu mare cinste, era din Cilicia. Sfântul Apostol Pavel l-a așezat pe el episcop acolo, în Pisidia. Și iată, era un om râvnitor, care îi chema pe creștini mereu la rugăciune, la milostenie, la dragoste. Umbla printre ei și îi făcea să aducă jertfă pentru credință, să fie în pace, în dragoste unii cu alții.
De aceea, iată, a trăit o viață de jertfă frumoasă. Și despre el atât de frumos scriu alți sfinți că a fost un om cu râvnă, care a iubit pe Hristos atât de mult și pe toți i-a chemat la iubirea lui Hristos și a sfârșit viața la adânci bătrâneți, făcând voia lui Dumnezeu.
Dar iată, prăznuim și niște mari mărturisitori din vremea prigonirii sfintelor icoane. Iacob Persul este unul dintre aceștia. El avea mare râvnă ca adevărul dumnezeiesc să nu fie știrbit. Și dacă la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la 787 s-a stabilit că icoanele trebuie să fie cinstite, el, văzând pe prigonitorii sfintelor icoane, mergea peste tot și le spunea creștinilor: „Icoană este și Fiul care a coborât din cer, este icoana Tatălui. El S-a întrupat și, dacă El a luat trup, cum să nu cinstim icoana, când El Însuși Și-a dăruit chipul pe o năframă care a devenit făcătoare de minuni, tămăduitoare?”
Și iată, acest sfânt mărturisitor, Iacob Persul, a propovăduit îndelung despre sfintele icoane și a dus o viață grea, fiind și prigonit, dar dăruind tuturor pacea sa și dragostea sa, iar creștinii îl ascultau, pentru că era plin de credință, de râvnă și de lumina înțelepciunii.
El a fost lăudat și binecuvântat și de Sfântul Teodor Studitul, care a stat în Sfântul Munte, dar a și ieșit din Sfântul Munte să apere sfintele icoane. Era în legătură cu Sfântul Teodor Studitul, acest mărturisitor al sfintelor icoane, și s-a bucurat de multă cinste.
Iar când el și-a știut sfârșitul și l-a pregătit, le-a spus creștinilor: „Eu v-am propovăduit adevărul despre sfintele icoane și toată credința. Rămâneți în această bucurie, să nu vă depărtați de credință și de închinarea la sfintele icoane, pentru că acestea sunt ferestre către cer.”
Pentru că și-a știut sfârșitul și l-a pregătit, le-a lăsat creștinilor ca un testament cinstirea sfintelor icoane și propovăduirea dreptei credințe, fiecare, spunea Sfântul Iacob Mărturisitorul, să-și arate credința prin faptele și prin dragostea sa. O credință fără fapte nu este împlinită.
El câteva zile le-a propovăduit și și-a luat rămas bun de la mulțimea credincioșilor, pe care i-a întărit în credință. Și la înmormântarea lui a fost mulțime de oameni, pentru că el a ținut legătura și i-a îmbărbătat pe toți creștinii să rămână în credință.
De aceea și noi să ne îmbărbătăm și să luăm pilda aceasta minunată de la Sfântul Iacob Persul, mărturisitorul, care a avut o dragoste de Dumnezeu atât de mare și o jertfire de sine și ne-a arătat că Dumnezeu trebuie să fie propovăduit de toți, că, dacă nu-L propovăduim și ținem credința ascunsă și nemărturisită, ea nu aduce roade.
Să fim tot mai râvnitori pentru dragostea de Dumnezeu și pentru a aduce credința să o cunoască toți cei din jurul nostru și noi să avem o credință vie și mărturisitoare.”
