ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a slujit duminică, 11 octombrie, Sfânta Liturghie în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Mina” din Constanța. În predica rostită după slujbă, ierarhul a vorbit despre pilda semănătorului, despre cinstirea icoanelor și despre importanța participării la Sfânta Liturghie.
La final, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să rămână calmi, rugători și mulțumitori lui Dumnezeu.
ÎPS Teodosie, despre pilda semănătorului
ÎPS Teodosie a explicat pilda semănătorului, arătând că sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu, Semănătorul este Fiul lui Dumnezeu, iar pământul îi reprezintă pe oamenii care primesc cuvântul.
„Sfânta Evanghelie ne povățuiește și ne arată că nimic nu este mai folositor decât să rămânem mereu primitori ai Cuvântului lui Dumnezeu cu sufletul, cu inima și cu viața noastră, să aducem roade, și aceste roade nu-s doar pentru timpul vieții acesteia. Cine aduce roade bune în viața aceasta se răsădește în viața cea viitoare și ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, în ceruri, în rai”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Citește și: Arhiepiscopia Tomisului demască încă o mare minciună propagată în presă și care îl vizează pe ÎPS Teodosie
Ierarhul a subliniat că Biserica este „chipul Împărăției lui Dumnezeu”, deoarece în ea se unesc timpul cu veșnicia, oamenii cu Dumnezeu, cu îngerii și cu sfinții.
ÎPS Teodosie, despre cinstirea icoanelor
În predică, ÎPS Teodosie a amintit și de Sinodul al Șaptelea Ecumenic, care a restabilit cinstirea sfintelor icoane.
„Sărbătorim Sinodul al Șaptelea Ecumenic, care a adus restabilirea cinstirii icoanelor, care erau atât de prigonite de cei ce nu înțelegeau că icoanele sunt cu adevărat ferestrele noastre către cer”, a afirmat ierarhul.
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre prima icoană nefăcută de mână, chipul Mântuitorului imprimat pe năframa Veronicăi, arătând că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut văzut prin Întrupare.
ÎPS Teodosie a prezentat noii slujitori ai parohiei
La finalul Sfintei Liturghii, ÎPS Teodosie a anunțat că Biserica „Sfântul Mare Mucenic Mina” va fi păstorită de părintele consilier Dumitrel Valentin Sandu.
„Primește, părinte nou paroh, Sfânta Evanghelie, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Acest Cuvânt al lui Dumnezeu să-l porți în suflet și în inimă și să-l dăruiești acestor credincioși, tuturor ce vor veni aici”, a spus ierarhul.
Citește și: Încă un fake news în care presa îl implică pe ÎPS Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului a anunțat și venirea părintelui Doru Emanuel Pantazi, despre care a spus că va lucra cu tinerii și copiii, mai ales în zona muzicală și catehetică.
„Îl încredințez că aici va avea teren de lucru cu copiii, cu tinerii, cu care are experiență. Să vă trimiteți copiii și tinerii la părintele Doru Emanuel Pantazi, care îi va educa muzical atât de frumos”, a spus ÎPS Teodosie.
ÎPS Teodosie: să nu ne enervăm niciodată
În încheiere, ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să rămână sub ocrotirea harului, a Maicii Domnului, a Sfântului Mare Mucenic Mina și a luminii necreate de la Schimbarea la Față a Domnului.
„Dumnezeu să ne ajute tuturor să nu ne supărăm niciodată, să nu vă enervați niciodată, pentru că atunci rațiunea este anulată și faceți din instinct ceea ce e împotriva lui Dumnezeu”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Ierarhul a încheiat: „Rămânem calmi, rugători, credincioși, mulțumitori lui Dumnezeu pentru toate.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, duminică, 11 octombrie, după Sfanta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Biserica Sfântul Mare Mucenic Mina din Constanța:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
„Cine are urechi de auzit să audă!”
Preacucernice părinte vicar, preacuvioase părinte stareț al Mănăstirii Văcăreștii Noi, preacucernici părinți consilieri, preacucernice părinte protoiereu, preacucernici părinți, stimate domnule viceprimar al municipiului Constanța, domnule primar al orașului Năvodari, iubiți credincioși,
Am poposit cu mare bucurie la această biserică frumoasă, care este așezată în cel mai încântător peisaj, aici, lângă lacul acesta, unde totdeauna ceva plutește pe apa lacului. De aceea vin mulți credincioși, tineri, copii, să se bucure de locul acesta.
Biserica aceasta însă a înnobilat deplin locul acesta frumos, parcul Tăbăcăriei, numit.
Astăzi Sfânta Biserică ne pune înainte două sfinte Evanghelii atât de frumoase și pline de învățătură.
Mai întâi, Evanghelia Duminicii este cea cu pilda semănătorului. Mântuitorul Hristos, în pildele Sale, a arătat mai ușor învățătura Sa atât de înaltă, atât de profundă și atât de necesară celor cărora le-a propovăduit Evanghelia.
Astăzi este vremea pildei semănătorului. A ieșit semănătorul să semene sămânța sa și, semănând el, unele semințe au căzut pe cale și au fost călcate cu picioarele de trecători, iar păsările cerului le-au mâncat. Altele au căzut în loc pietros, îndată au răsărit, dar soarele, răsărind puternic, le-a uscat și n-au mai putut să aducă rod.
Altele au căzut între spini și, crescând, spinii le-au înăbușit, iar altele au căzut în pământul cel bun și au dat rod însutit.
Mântuitorul a fost întrebat de ucenici: „De ce vorbești mulțimilor în pilde?” „Pentru că vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu”, adică apostolilor, „și voi să le tâlcuiți aceste cuvinte, pentru că ei, privind, nu văd și, auzind, nu înțeleg.”
Iar pilda aceasta înseamnă: sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. Semănătorul cine este? Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl ca să aducă Evanghelia Sa. Pământul cine este? Sunt oamenii care primesc sămânța cuvântului lui Dumnezeu și sunt de patru feluri.
Dar, înainte de a tâlcui, să vă spun și ce mai sărbătorim astăzi.
Sărbătorim Sinodul al Șaptelea Ecumenic, care a adus restabilirea cinstirii icoanelor, care erau atât de prigonite de cei ce nu înțelegeau că icoanele sunt cu adevărat ferestrele noastre către cer.
Ca să putem să îndrăznim să privim și să nădăjduim la cer, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său. Fiul Său, Care este fără trup, Care este nevăzut, S-a făcut văzut, S-a întrupat și prima icoană ne-o dă Însuși Fiul lui Dumnezeu, atunci când era în suferință, plin de sudoare și plin de durere, o femeie, Veronica, I-a aruncat o năframă să Se șteargă pe față și să Se răcorească.
El S-a șters pe față, dar n-a ținut năframa și Și-a imprimat chipul Său pe acea năframă trimisă de Veronica și această icoană se află în fiecare biserică, ca și aici, unde vedem fața Mântuitorului Hristos.
Această icoană este prima icoană nefăcută de mână, pe care Cel ce a devenit ce nu era, adică a devenit om din Dumnezeu și, în umanitatea Sa pe care a luat-o din Fecioara Maria, a luat toată firea noastră omenească, pentru ca să o răscumpere din păcat și din moarte.
De aceea, iată cele două realități: Mântuitorul, după ce a tâlcuit Evanghelia, a spus: „Cine are urechi de auzit să audă.”
Ce trebuie să auzim? Să auzim cuvântul lui Dumnezeu, să-l primim în sufletele noastre, să ne rugăm să-l tâlcuim. Și cum să-l tâlcuim? Să-l tâlcuim făcând voia lui Dumnezeu prin faptele noastre de credință, care sunt și cale de mântuire.
Iubiți credincioși, întorcându-ne la prima Evanghelie, iată cine sunt cei care aud cuvântul, dar nu ajunge la ei.
Calea bătătorită pe care a căzut prima sămânță este cea a celor care trăiesc în păcate. Când aud cuvântul lui Dumnezeu, nu pot să-l primească, că n-au cum să-l înțeleagă dacă au luat calea stăpânului întunericului.
Stăpânul întunericului pe toți oamenii îi ademenește, cum a ademenit-o pe Eva și, prin Eva, și pe Adam, ce au făcut păcatul cel dintâi.
De aceea, noi înțelegem acum că ceea ce au greșit strămoșii și am purtat și toate neamurile și toți oamenii până la Mântuitorul Hristos, au purtat pecetea păcatului strămoșesc, la care au adăugat păcatele lor. Iată, prin venirea lui Hristos, toate păcatele pot fi iertate. Dar noi trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu, să-l facem lucrător în noi.
De aceea, sămânța căzută pe pământul bătătorit, care n-a putut să rodească, este pământul celor care nu sunt cu Dumnezeu.
În sufletele acestora a vrut să intre Cuvântul, dar nu intră forțat. Când inima este împietrită, cum să primească Cuvântul lui Dumnezeu? Când sufletul este nepăsător, cum să primească acest Cuvânt?
De aceea, cine sunt păsările care răpesc sămânța de pe pământul bătătorit? Sunt diavolii.
Când omul nu-L primește pe Dumnezeu, vine diavolul și ia locul lui Dumnezeu. De aceea, să fim întotdeauna cu atenție când ascultăm Sfânta Evanghelie, să înțelegem că se adresează fiecăruia dintre noi. Nu altora, ci fiecăruia dintre noi. Toți trebuie să ascultăm Cuvântul Evangheliei, să-l facem roditor.
Sămânța căzută în loc pietros îi reprezintă pe oamenii care sunt entuziaști. Auzind Cuvântul, se bucură și îl primesc îndată. Dar îl primesc numai în minte, nu-l coboară și în inimă. Că toate faptele bune se fac nu numai cu mintea, ci și cu inima.
De aceea, cum spune Sfânta Evanghelie, răsărind soarele, aceste semințe care au început să răsară, adică bucuria de a primi Cuvântul, îndată se ofilesc la căldura soarelui. Nu este vorba de Soarele Hristos, ci de soarele cel material.
Când oamenii, văzând atâta încântare, se leapădă de Cuvânt. De aceea, sămânța care a intrat în sufletele lor se usucă și n-au cum să mai aducă roade.
Sămânța căzută între spini reprezintă oamenii care primesc Cuvântul, dar sunt foarte îngrijorați de cele din jurul lor, se îngrijesc de averea lor, de cinstea lor, de demnitatea lor, și acestea toate sunt ca niște scai care opresc Cuvântul să rodească, astfel încât sămânța răsărită în sufletele și în viața lor nu mai rodește, se înăbușă de atâtea buruieni.
Dar cade sămânța și în pământul cel bun, adică în cei care primesc Cuvântul și îl înnoiesc mereu, nu numai o dată îl primesc, ci vin mereu la biserică să asculte Cuvântul lui Dumnezeu și se încălzesc de acest Cuvânt și îl continuă prin rugăciunile de acasă. Sfânta Liturghie o continuă prin rugăciunile de acasă și iar le este dor de Cuvântul lui Dumnezeu, se întorc la biserică și mereu simt legătura cu Dumnezeu, Care nu încetează să semene Cuvântul Său și să trimită harul Său în cei ce Îl caută pe El și aduc rod însutit.
Sfânta Evanghelie ne povățuiește și ne arată că nimic nu este mai folositor decât să rămânem mereu primitori ai Cuvântului lui Dumnezeu cu sufletul, cu inima și cu viața noastră, să aducem roade, și aceste roade nu-s doar pentru timpul vieții acesteia. Cine aduce roade bune în viața aceasta se răsădește în viața cea viitoare și ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, în ceruri, în rai.
Biserica este chipul Împărăției lui Dumnezeu, pentru că aici se unesc timpul cu veșnicia, oamenii cu Dumnezeu, cu îngerii și cu sfinții. De aceea să fim mereu legați de Sfânta Biserică, de sfinții care ocrotesc Biserica, de îngerii noștri păzitori, de sfinții care se pomenesc în fiecare zi, și acești sfinți să ne fie nouă mijlocitori și rugători.
Astăzi avem mulți sfinți care se roagă pentru noi, nu numai cei pe care i-am pomenit: Sfântul Filip, ales între cei șapte diaconi, Sfântul Teofan, Sfintele Felonila și Neonila, și sunt sfinții, sute de sfinți, care au participat la Sinodul al Șaptelea Ecumenic.
Sfânta Evanghelie care s-a citit pentru a înțelege rostul sfinților ierarhi care au participat este atât de frumoasă.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este singurul care ne dă această rugăciune a Mântuitorului, pe care El o face în Grădina Ghetsimani pentru apostolii Săi, dar și pentru urmașii lor.
Cu această rugăciune, Cel ce Își înnoiește jertfa la fiecare Sfântă Liturghie Se roagă pentru noi și împreună cu noi. Își înnoiește tot timpul Său petrecut pe pământ, Își înnoiește nașterea Sa, petrecerea Sa cu apostolii, patimile, răstignirea pe cruce, moartea, îngroparea și învierea Sa.
În fiecare Sfântă Liturghie Se roagă așa: „Părinte, a venit ceasul, preaslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te preaslăvească, precum I-ai dat Lui viață veșnică și L-ai trimis să răscumpere neamul omenesc, primește jertfa Mea ce se aduce Ție, Dumnezeule, pentru cei pe care Mi i-ai dat să fie ucenicii Tăi. Eu Te-am preaslăvit, Părinte, pe Tine pe pământ. Lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac l-am săvârșit. Acum preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Cuvântul pe care Mi l-ai dat l-am dat ucenicilor și ei l-au primit și au cunoscut, Părinte, că Eu de la Tine am ieșit și au crezut cuvântului Meu. Eu pentru aceștia Mă rog și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat. Ai Tăi sunt și toate ale Mele sunt ale Tale și ale Tale sunt ale Mele și Eu M-am preamărit întru ei. Acum, pentru că ei M-au cunoscut că am ieșit de la Tine, primește-i și pe ei să vină la Tine, Părinte, împreună cu Mine, în Împărăția Ta cea cerească.”
La fiecare Sfântă Liturghie, Hristos așa Se roagă pentru noi toți și El Se jertfește și Se dăruiește nouă.
S-au împărtășit copii și vârstnici aici și toți L-au primit pe Cel ce S-a adus jertfă și Și-a dăruit jertfa Sa celor ce s-au împărtășit. Cei ce nu s-au împărtășit, prin pomenirea la Sfânta Liturghie, în partea stângă, unde este locul Nașterii Domnului, duhovnicește s-au împărtășit. Toți cei ce s-au pomenit, pentru că sângele lui Hristos spală păcatele celor pomeniți la jertfa Sa.
Să ne bucurăm de fiecare duminică și sărbătoare, să aducem jertfa noastră Mântuitorului Hristos, ca să rămânem cu El în viața de acum. Cine rămâne cu Hristos în viața aceasta are arvuna vieții celei veșnice și, la sfârșitul vieții acesteia, moartea devine o cale către Împărăția cerurilor.
Să căutăm toți calea aceasta de a ajunge la Împărăția cerurilor. Pentru că Împărăția cerurilor trebuie să fie dorința noastră cea mai fierbinte, cea mai vrednică de a o dobândi, de a o împlini.
Biserica ne ajută, că ea Îl poartă pe Mântuitorul, pe Maica Domnului și pe Sfinții Săi. Avem aici pe Sfântul Mare Mucenic Mina, care ocrotește biserica. Avem și sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, pentru că Biserica, din firea noastră cea rea, înnoiește firea noastră și o face bună.
De aceea, unde este nevoie, pretutindeni, înnoiesc și eu pe cârmuitorii bisericii, pe preoții parohi, ca să fie și mai multă viață duhovnicească, ordine, bucurie, și creștinii să aibă, cu adevărat, bună chibzuință, să-și primească toți arvuna nemuririi, care este începutul vieții veșnice din viața cea vremelnică.
Astăzi am aici pe părintele vicar, care este cel dintâi după mine, și toate hotărârile prin el le aduc, și prin consilieri, inspectori și prin protoierei, la îndeplinire.
Astăzi, biserica aceasta va fi păstorită de un consilier apropiat și pregătit pentru cele de trebuință la parohia aceasta, părintele consilier Dumitrel Valentin Sandu, pe care l-am avut și la biserica Sfânta Treime. A început biserica, este Biserica Eroilor acolo, am dăruit-o unui părinte venit de departe, care a făcut biserici, și l-am trimis la Sfântul Ioan Botezătorul.
Acolo a ordonat biserica, dar mai ales, în calitate de consilier juridico-canonic, este eficient la centrul eparhial și, prin dânsul, am recuperat unele din cele rătăcite din bunurile noastre.
L-am adus aici pe Părintele Dumitrel să întregim patrimoniul acestei biserici, de aceea îi dăruiesc, ca paroh, semnele care se cuvine să le aibă cele mai puternice.
Primește, părinte nou paroh, Sfânta Evanghelie, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Acest Cuvânt al lui Dumnezeu să-l porți în suflet și în inimă și să-l dăruiești acestor credincioși, tuturor ce vor veni aici. Primește Sfânta Evanghelie, Cuvântul lui Dumnezeu cel viu, care să te întărească și să te ajute în misiunea de a fi paroh aici.
Primește și semnul Sfintei Cruci, care te ajută să biruiești toate împotrivirile și întărâtările celui viclean, care vrea să se lupte, să-i scoată pe creștinii care sunt ai lui Dumnezeu și să-i ducă la pierzare. Cu semnul Crucii să ai puterea să oprești de la pierzare pe credincioșii acestei parohii.
Primește și cheile bisericii, care sunt simbolul cu care vei descuia ușa Împărăției cerurilor de sus și să-i duci pe toți credincioșii la această Împărăție de sus.
Părintele vicar, consilierii au considerat să aducem aici și un preot talentat, care să întrețină corul bisericii necontenit. Și am adus aici pe preotul Doru Emanuel Pantazi, care este și el consilier, cu cateheza, se ocupă de copii, de tineri, este talentat. Pentru că, dacă vom găsi, chiar vă vom da, când între clasa a IV-a și a VIII-a a fost o vedetă care a circulat în toate țările, avea un glas cristalin și a fost dus să cânte în toate țările dimprejur și a fost dat la televiziune, numit „Micul Prinț”. Cânta repertoriul celui mai vestit tenor, Pavarotti.
Între timp i s-a schimbat glasul, s-a mai maturizat, dar același talent îl are și a luat, fiind elev la seminar, Premiul Național „Mihai Eminescu”, și în al doilea an tot el a fost cel mai bun. Dar nu era voie să dai de două ori consecutiv același premiu și atunci au dat unei fete, care a fost sub el, Premiul Național, și el a primit Premiul I.
La biserica aflată în construcție, Biserica Tinerilor, a format mai multe coruri și el a fost în misiune cu tinerii la mănăstirea de la 23 August. Este talentat să aibă aici copii și tineri care să cânte în permanență, să nu se mai schimbe corurile.
Am venit și eu la cununii și nu prea avea cine cânta. De aceea l-am adus aici, la această biserică unde se fac multe cununii și este nevoie de cor și la Sfânta Liturghie, și pentru sfintele cununii.
Îl încredințez că aici va avea teren de lucru cu copiii, cu tinerii, cu care are experiență. Să vă trimiteți copiii și tinerii la părintele Doru Emanuel Pantazi, care îi va educa muzical atât de frumos.
El a primit, când eram la București episcop-vicar, venit dintr-un turneu cu o cunună de medalii, cu mult succes, și l-am dus la vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist și l-a binecuvântat să cânte toată viața.
Când am înființat seminarul, nu știam unde să-l găsesc să-l aduc la seminar și, printr-o rudenie, l-am găsit. După anul întâi de la Liceul de Muzică de la Bacău l-am adus la seminar și așa a obținut multe titluri și medalii. Pentru că așa a fost viața lui, cu multe misiuni în mai multe locuri. Aici poate este ultima biserică, dar misiunile se vor înmulți.
Este și consilier responsabil cu cateheza, de aceea aici se vor ține predici frumoase, cateheze frumoase, că și copiii au nevoie să înțeleagă dreapta învățătură.
Îl felicit și pe părintele consilier Dumitrel Valentin și pe părintele consilier Doru Emanuel și împreună să faceți din parohia aceasta o oază spirituală cu mulți copii și tineri care să cânte, să cunoască învățătura de credință, să fie cu adevărat o pepinieră pentru Biserica noastră.
N-a lipsit părintele Doru Emanuel cu corul său de copii în ultimii ani de la toate manifestările dedicate poetului național, și la 15 ianuarie, și la 15 iunie. Aceeași datorie o ai mai departe de acum: vii cu corul de la Sfântul Mina la aceste manifestări și pe malul mării, și la Mănăstirea Dervent.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca celor doi noi slujitori la această biserică, pentru că fiecare din cei ce au fost aici au primit o slujire la alte biserici, îi rugăm pe cei doi părinți slujitori și consilieri să fie mai departe râvnitori și ajutători ai Arhiepiscopiei noastre și să fie cei care aduc bucurie și aduc înnoire vieții liturgice și spirituale în parohia aceasta.
Mulțumesc pentru mulțumiri și mulțumirea cea mai mare este Sfânta Liturghie.
Sfânta Liturghie este o slujbă de mulțumire în care, pentru că noi nu suntem vrednici să mulțumim Părintelui Ceresc, Fiul lui Dumnezeu Își înnoiește jertfa și El mulțumește prin jertfă, că El aduce și Se aduce jertfă și mulțumește Tatălui.
De aceea este mare binecuvântare, ajutor și har când participăm la Sfânta Liturghie.
Luați aminte, noi am luat măsuri să se înmulțească Sfintele Liturghii, să fie în orașe, miercuri, vineri, sâmbătă, duminică, obligatoriu Sfinte Liturghii. De aceea, iar unde sunt preoți râvnitori, în fiecare zi, și sunt preoți care fac în fiecare zi Sfânta Liturghie.
Iată, la Biserica Sfântului Haralambie, pe care sperăm să o recuperăm, în fiecare zi se face slujbă. De când am așezat acolo biserica, am adus-o de la București, că acolo am făcut-o. Și s-a făcut biserica și am adus-o aici.
De aceea să ne ajute Dumnezeu să fim mereu mulțumitori și lui Dumnezeu să-I aducem laudă și preamărire, că așa este calea care duce către Împărăția cerurilor, unde îngerii și sfinții neîncetat laudă pe Dumnezeu, nu că are nevoie Dumnezeu. Prin această laudă și mulțumire primesc har și ajutor. Noi avem nevoie de har și de ajutor de la Dumnezeu.
Rămâneți sub oblăduirea harului, sub oblăduirea Maicii Domnului, sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Mina și iată, sub oblăduirea luminii celei necreate de la Schimbarea la Față a Domnului, că biserica aceasta a primit și al doilea hram.
Dumnezeu să ne ajute tuturor să nu ne supărăm niciodată, să nu vă enervați niciodată, pentru că atunci rațiunea este anulată și faceți din instinct ceea ce e împotriva lui Dumnezeu.
Rămânem calmi, rugători, credincioși, mulțumitori lui Dumnezeu pentru toate. Amin.”


