Joi, 14 august, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o predică de mare încărcătură duhovnicească, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Pregătirea pentru marea sărbătoare a Maicii Domnului
Ierarhul a amintit credincioșilor că ziua de 14 august este dedicată pregătirii pentru „Marea Sărbătoare a mutării Maicii Domnului din viața aceasta în viața cea neîmbătrânitoare”. ÎPS Teodosie a subliniat importanța praznicului, aducând în atenție și pomenirea Sfântului Proroc Miheia, cel care a profețit venirea Mântuitorului cu 660 de ani înainte de Nașterea Sa.
Vorbind despre curajul profetului, Arhiepiscopul Tomisului a arătat că Miheia a rămas neclintit în vestirea adevărului, în ciuda amenințărilor regilor vremii, prorocind despre Împărăția lui Mesia „cea care va zdrobi capul șarpelui și va face ca adevărul să triumfe în toată lumea”.
Mărturisirea credinței până la jertfă
În continuarea cuvântului, ierarhul a vorbit și despre Sfântul Mucenic Ursichie, model de mărturisire a credinței până la moarte:
„Eu nu mă tem de moarte, căci Cel ce ne-a răscumpărat, dacă Îl mărturisim, ne-a făgăduit să ne dea viața aceea neîmbătrânitoare.”
ÎPS Teodosie a îndemnat credincioșii să aibă aceeași statornicie:
„Dacă aceia au avut această credință și au dorit să sufere pentru Hristos, cu atât mai mult noi… să-L mărturisim pe Hristos, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne fie nouă tuturor ajutătoare.”
Maica Domnului – ocrotitoarea tuturor
Momentul central al predicii a fost închinarea adusă Maicii Domnului, pe care Arhiepiscopul Tomisului a numit-o „Maică a neamului omenesc, nu numai Maica Fiului lui Dumnezeu”:
„Dumnezeu a făcut-o Maică a neamului omenesc, nu numai Maica Sa, ca să fie cu adevărat cea slăvită și binecuvântată de toate neamurile, având bucuria de a ne fi Maică nouă tuturor, celor de aici, dar și celor care s-au mutat de pe pământ la cer.”
Ierarhul a încheiat cu un îndemn la rugăciune și încredere în ocrotirea Maicii Domnului, „cea care nu încetează să mijlocească pentru noi înaintea lui Dumnezeu” și a invocat pacea, binecuvântarea și bucuria pentru toți credincioșii.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 14 august, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși, iată, astăzi este ziua de pregătire pentru Marea Sărbătoare a mutării Maicii Domnului din viața aceasta în viața cea neîmbătrânitoare, cum spune profetul.
Astăzi noi prăznuim pe Sfântul Proroc Miheia. Acesta a prorocit cu 660 de ani înainte de venirea Mântuitorului, în vremea când a prorocit și Prorocul Ilie. El îndemna la bucuria ca oamenii să se întoarcă la Dumnezeul cel adevărat, pentru că era mare rătăcire în Israel.
Și văzând aceste prorociri, el era amenințat de regele Sedechia, care era și el împreună cu Ahab. Prorocul nu și-a întrerupt cuvântul său, ci a prorocit cele despre Mesia, că Acesta va veni și Își va întemeia împărăția, cea care va zdrobi capul șarpelui și va face ca adevărul să triumfe în neamul lui Israel și nu numai în neamul lui Israel, ci în toată lumea. El cu adevărat este cel care este trimis de Dumnezeu să împlinească toate voile Sale.
Dacă Sfântul Proroc Ilie se îngrijea de cinstirea lui Dumnezeu, Cel Unul, care a dat Legea lui Moise și care a purtat pe poporul Israel 40 de ani în pustie și l-a păzit să nu se rătăcească, l-a apărat de toate primejdiile și l-a hrănit în chip minunat, Prorocul Miheia este cel care vorbește despre Hristos și mărturisește că Dumnezeul cel adevărat, care a dus pe poporul cel ales în pustiu, l-a apărat de toate primejdiile și l-a hrănit în mod minunat, acum va izbăvi pe Israel.
El vorbește despre Israelul cel mărit, adică despre Biserica lui Dumnezeu, pentru că Noul Israel, care înseamnă „Dumnezeu este cu noi”, este Biserica pe care o întemeiază Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat prin jertfa, prin moartea și prin Învierea Sa.
El a fost, după ce a prorocit, lovit și, iată, tot în locul în care s-a născut, acolo a fost și îngropat, iar toate darurile lui Dumnezeu s-au revărsat asupra lui și el rămâne în așteptarea împlinirii prorocirilor pe care le-a vestit.
Tot astăzi prăznuim și pe Sfântul Mucenic Ursichie. Acesta a avut mare îndrăzneală să mărturisească pe Hristos, chiar dacă era amenințat cu tot felul de pedepse. Dar a ales mai bine să sufere decât să aibă o viață în care să i se ofere darurile acestea trecătoare, pline de înșelăciune și jertfe care nu erau aduse lui Dumnezeu. De aceea, Sfântul Ursichie a mărturisit cu multă îndrăzneală pe Dumnezeu și a spus în fața celor ce îl amenințau: ”Eu nu mă tem de moarte, căci Cel ce ne-a răscumpărat, dacă Îl mărturisim, ne-a făgăduit să ne dea viața aceea neîmbătrânitoare”. De aceea, împreună cu Sfântul Ursichie s-au jertfit și alți mărturisitori, care au venit la Hristos cu multă îndrăzneală și cu mult curaj, iar pentru ei moartea nu era o înspăimântare dacă era suferită pentru credința în Hristos.
De aceea, dacă aceia au avut această credință și au dorit să sufere pentru Hristos, cu atât mai mult noi, cei ce suntem înaintea lui Dumnezeu și vrem să-L purtăm în sufletele noastre ca arvună și bucurie a vieții celei veșnice, să-L mărturisim pe Hristos, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne fie nouă tuturor ajutătoare cu adevărat, aceea care, mutându-se de pe pământ la cer, se roagă pentru noi nu ca una care este doar cu noi pe pământ, ci ea este și în cer, și pe pământ. Dumnezeu a făcut-o Maică a neamului omenesc, nu numai Maica Sa, ca să fie cu adevărat cea slăvită și binecuvântată de toate neamurile, având bucuria de a ne fi Maică nouă tuturor, celor de aici, dar și celor care s-au mutat de pe pământ la cer.
Cu rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, cu rugăciunile Sfântului Proroc Miheia, cu rugăciunile Sfântului Ursichie și ale celor împreună cu dânșii, să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să ne dea nouă tuturor pace, binecuvântare și bucurie, pentru ca să întâmpinăm această sărbătoare a Maicii Domnului, care nu este moarte, ci adormire, și chemarea la adormirea sa a Apostolilor Domnului, să ne fie nouă tuturor ajutătoare, mijlocitoare și rugătoare în viața aceasta, dar și în viața viitoare, și să ne ajute să fim lângă Dumnezeu, cu Sfinții Săi, cu Îngerii Săi, și în bucuria vieții celei veșnice, pe care ea ne-o mijlocește neîncetat.
Amin.”
