Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit sâmbătă, 4 aprilie, un cuvânt de învățătură cu puternice accente duhovnicești, după Sfânta Liturghie săvârșită în Biserica „Sfânta Cruce” și „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” din Constanța, explicând semnificația profundă a Sâmbetei lui Lazăr și legătura acesteia cu Săptămâna Patimilor.
Învierea lui Lazăr, temei al credinței
Ierarhul a prezentat pe larg episodul evanghelic al învierii lui Lazăr, arătând că această minune este o pregătire pentru înțelegerea Învierii Domnului:
„Iată, este Sâmbăta lui Lazăr, pentru că astăzi prăznuim învierea lui Lazăr din morți, așa cum atât de limpede ne-a tâlcuit Sfânta Evanghelie. […] Și a strigat Iisus: «Lazăre, vino afară!»”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că această minune este cea mai mare dintre învierile săvârșite de Mântuitorul:
„Această minune o prăznuim în fiecare an, în sâmbăta dinaintea Floriilor […] pentru că Sâmbăta lui Lazăr pregătește Săptămâna Patimilor, ca ucenicii să creadă mai mult în înviere”, a explicat ierarhul.
Chemare la pocăință în Săptămâna Patimilor
În centrul predicii s-a aflat îndemnul la pocăință și asumarea suferinței împreună cu Hristos:
„Noi trebuie să ne întărim în credință, că trebuie și noi să pătimim împreună cu Hristos în săptămâna ce vine. Adică, cum să pătimim? Să ne plângem păcatele”, a subliniat Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
Ierarhul a explicat că jertfa Mântuitorului are un caracter universal și că fiecare credincios este chemat să participe la această lucrare:
„El a venit să sufere patimile și moartea Sa, ca să ne răscumpere pe noi din păcate. […] Trebuie să înțelegem că venirea Fiului lui Dumnezeu este un moment atât de important, pentru că El este Mântuitorul tuturor oamenilor”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Îndemn la pregătire pentru Judecata de Apoi
În finalul cuvântului, ierarhul a îndemnat la conștientizarea responsabilității personale în vederea mântuirii:
„Să ne gândim și noi la sfârșitul nostru și la învierea noastră […] ca să ne pregătim pentru acea zi, care este cel mai important moment. Cei din dreapta Domnului vor fi în lumină și vor merge la viață, iar cei din stânga vor fi în întuneric și se vor duce spre o moarte veșnică”, a avertizat Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie.
Distincție pentru un nou paroh
În cadrul aceleiași slujbe, Arhiepiscopul Tomisului a anunțat numirea unui nou paroh și acordarea unei distincții bisericești:
„Iată, avem aici un părinte paroh nou: părintele Adrian Vasile Crăciunescu […] pentru activitatea pe care a desfășurat-o, îl împodobim astăzi cu rangul de iconom stavrofor”, a precizat ierarhul.
Totodată, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie i-a adresat un îndemn direct noului paroh:
„Aici să ai grijă de credincioși, să-i aduni, să-i povățuiești, să le fii cu adevărat părinte duhovnicesc înțelept”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 4 aprilie, după Sfânta Liturghie oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Biserica „Sfânta Cruce” și „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” din Constanța:
„Preacuvioase părinte vicar, preacucernice părinte paroh, preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, este Sâmbăta lui Lazăr, pentru că astăzi prăznuim învierea lui Lazăr din morți, așa cum atât de limpede ne-a tâlcuit Sfânta Evanghelie. Au trimis vorbă surorile lui Lazăr către Iisus, Care Se afla în Galileea, și I-au spus: „Iată, cel pe care îl iubești este bolnav”.
Și El a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să Se preaslăvească”. Și a mai așteptat, când a auzit de această boală, dar după aceea le-a spus ucenicilor: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit”. Era prieten, că de multe ori Mântuitorul, împreună cu ucenicii, poposeau în casa lui Lazăr și a surorilor sale, Marta și Maria, și acolo erau ospătați, primiți cu multă cinste și cu dragoste.
Și ucenicii, când a spus Iisus aceste cuvinte, au zis: „Dacă a adormit, se va face bine”. Neștiind despre ce le vorbește, văzând că nu înțeleg, le-a zis: „Lazăr a murit și Mă bucur că n-am fost acolo”. Și a mai așteptat două zile, iar apoi au plecat acolo.
Și când Iisus a ajuns acolo, era îngropat Lazăr. Și L-a întâmpinat Marta, văzându-L de departe că vine, și a zis către Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar și acum știu că orice vei cere de la Dumnezeu, El Îți va da”. Și a zis Iisus Martei: „Fratele tău va învia”.
Marta I-a răspuns: „Știu că va învia, la înviere, în ziua cea de apoi”. De atunci știau evreii credincioși, care cunoșteau Scripturile, că va fi învierea morților la sfârșitul veacurilor. Dar Iisus i-a răspuns: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va fi viu”.
Și iată, a trimis vorbă și la Maria că a venit Iisus. Maria era în casă, jelind pe fratele său, și veniseră la ea mai mulți de la Ierusalim să o mângâie pentru moartea fratelui său. Văzând că iese dintr-odată, au urmat-o și ceilalți, crezând că merge la mormânt ca să plângă.
Dar i-a spus și Mariei Iisus același cuvânt, când a zis Maria: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu ar fi trăit”. Și Iisus i-a zis: „Nu te teme, crede numai”. Și atunci Iisus, văzând cum plâng cele două surori și plângeau și iudeii, a lăcrimat și El, iar mulți ziceau: „Iată cât de mult îl iubea pe Lazăr”.
Apoi a întrebat unde l-au pus și L-au dus la locul mormântului său. Și când Iisus a zis: „Dați piatra la o parte”, Marta a spus: „Doamne, miroase greu, că este îngropat de patru zile”. Și Iisus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea darul lui Dumnezeu?”
Și a început Iisus să Se roage și a zis: „Părinte, Eu știam că întotdeauna Mă asculți; Te rog și acum, ascultă-Mă pentru poporul care stă aici.”. Și după ce S-a rugat, piatra fiind dată la o parte de pe mormânt, a strigat Iisus: „Lazăre, vino afară!”
Și a ieșit mortul, legat cu fâșii de pânză, iar Iisus a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă”.
Și iată, a înviat Lazăr și toți s-au minunat. Și vestea aceasta a ajuns până la Ierusalim, la căpeteniile preoților, la mai-marii poporului și la farisei. Și, auzind de aceasta, că mai înainte deja spuseseră unii: „Iată, oare dacă Acesta a deschis ochii orbului, nu putea oare și pe Lazăr să-l facă să nu moară?”, au înțeles că, așa cum a zis Iisus, această moarte a fost spre slava lui Dumnezeu.
Și, când au auzit că toți vorbeau despre învierea lui Lazăr, căpeteniile preoților și mai-marii poporului s-au sfătuit ca și pe Lazăr să-l omoare. Lazăr a auzit de aceasta și a fugit în insula Cipru. Și aici a rămas, iar după ce Iisus a înviat din morți și S-a pogorât Duhul Sfânt, apostolii au mers și au propovăduit și în Cipru. Iar Sfântul Apostol Pavel a fost în insula Cipru și l-a găsit aici pe Lazăr, într-un orășel, iar Lazăr a fost ridicat la rangul de episcop.
Și iată, a păstorit aici 30 de ani, iar după acești ani de păstorire a trecut la cele veșnice. Și iată, minunile lui Dumnezeu s-au arătat atât de deplin, că boala, cum a spus Iisus, n-a fost spre moarte, ci ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.
Această minune o prăznuim în fiecare an, în sâmbăta dinaintea Floriilor, așa cum s-a petrecut ea, pentru că, iată, Sâmbăta lui Lazăr pregătește Săptămâna Patimilor, ca ucenicii să creadă mai mult în înviere, pentru că le vorbea despre patimi și le vorbea și despre înviere. Dar iată, ucenicii se opreau la patimi, iar Simon Petru, când a auzit că va pătimi, va fi batjocorit și omorât, a zis către Iisus: „Să nu Ți se întâmple Ție acestea!”
Dar Iisus a zis: „Mergi înapoia Mea, satano!”, adică nu Mă despărți de cei pentru care am venit, că Eu pentru aceasta am venit: să pătimesc și să mor, ca să izbăvesc de păcat și de moarte întreg neamul omenesc.
Și iată, ca să fie mai încrezători în înviere, s-a făcut această minune. Mântuitorul a făcut trei învieri din morți: învierea fiului văduvei din Nain, învierea fiicei lui Iair și învierea lui Lazăr, dar aceasta a fost socotită cea mai mare minune a învierii, pentru că, așa cum a spus Marta, era pus în mormânt și mirosea greu, pentru că începuse să putrezească. Și de ce a început să putrezească? Iată, l-a înviat din morți, iar Sfântul Vasile cel Mare, într-una din molitvele sale, accentuează și această minune a învierii, spunând: „Cel ce pe fiul văduvei l-ai înviat, pe fiica lui Iair și pe Lazăr, ca și cum n-ar fi fost mort, l-ai ridicat și l-ai arătat sănătos și întreg, deși începuse să putrezească”.
De aceea, noi trebuie să ne întărim în credință, că trebuie și noi să pătimim împreună cu Hristos în săptămâna ce vine. Adică, cum să pătimim? Să ne plângem păcatele. El a venit să sufere patimile și moartea Sa, ca să ne răscumpere pe noi din păcate. De aceea a venit Fiul lui Dumnezeu și trebuie să înțelegem că venirea Fiului lui Dumnezeu este un moment atât de important, pentru că El este Mântuitorul tuturor oamenilor, iar jertfa pe care o aduce este pentru toți, de la cei dintâi care au fost izgoniți din rai după cădere, până la ultimii creștini care vor fi atunci când Domnul va veni a doua oară din cer, ca să judece lumea și să despartă pe cei buni de cei răi. Va fi atunci ziua cea neînserată și noaptea fără de sfârșit.
De aceea, această sfântă zi, Sâmbăta lui Lazăr, este o zi atât de importantă pentru a înțelege credința noastră și pentru a ne pregăti și noi să murim împreună cu Domnul, să murim păcatului, cum zice Sfântul Apostol Pavel, și să viețuim dreptății, pentru că nu putem să rămânem cu Dumnezeu dacă nu intrăm în starea de dreptate, după ce Dumnezeu ne iartă nouă toate păcatele noastre.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să înțelegem, așa cum i-a făcut pe ucenicii Săi să înțeleagă învierea, înviindu-l pe Lazăr, și să ne gândim și noi la sfârșitul nostru și la învierea noastră, la venirea Domnului a doua oară, în ziua judecății, ca să ne pregătim pentru acea zi, care este cel mai important moment.
Cei din dreapta Domnului, când va veni ca Judecător, vor fi în lumină și vor merge la viață, iar cei din stânga vor fi în întuneric și se vor duce în jos, spre o moarte veșnică. Să ne rugăm și să ne pregătim să fim și noi în dreapta Mântuitorului la judecata cea din urmă, ca să avem haină de lumină și să trăim viața cea viitoare, care este o bucurie necuprinsă nici de gând, nici de cuvânt, nici de dorința noastră de a o înțelege.
Iubiți credincioși,
Iată, avem aici un părinte paroh nou: părintele Adrian Vasile Crăciunescu. El a fost preot de peste 20 de ani, mai precis 24 de ani, în localitatea Saligny. Are o familie frumoasă, patru copii, iar soția este o profesoară iscusită. Am evaluat-o și la ora de religie și am văzut râvna și seriozitatea ei. Sperăm că părintele Adrian Vasile va face aici o misiune frumoasă.
L-am vizitat și acolo, în mai multe rânduri. Este un preot râvnitor, credincios și harnic și nădăjduim să-și găsească aici o mare bucurie, după o experiență atât de frumoasă cu credincioșii de acolo și cu familia lui atât de binecuvântată. De aceea, pentru activitatea pe care a desfășurat-o, îl împodobim astăzi cu rangul de iconom stavrofor.
Iubite părinte Adrian, aici să ai grijă de credincioși, să-i aduni, să-i povățuiești, să le fii cu adevărat părinte duhovnicesc înțelept. După o preoție atât de frumoasă la sat, unde slujirea este atât de curată, acum să insufli și orășenilor de aici același spirit al credinței, aceeași dragoste de Dumnezeu și de Biserică și să rămâi credincios în toate.
Să fii vrednic și să faci cât mai multe lucruri frumoase la biserica aceasta. Te felicit și mă bucur că ai venit în oraș. De mult vorbeam despre aceasta, pentru că sunteți o familie foarte serioasă, copiii atât de buni și vrednici, iar frăția ta și doamna preoteasă sunteți atât de respectați în sat, cu realizări frumoase.”
